Eterniseed › Curriculum › Evrei
Evrei 5 — cu Owen
Deschidere
În magistrala Expunere a Epistolei către Evrei a lui John Owen, divinul puritan conduce biserica în misterele sacre ale slujbei de mare preot a lui Hristos, așa cum este prezentată în capitolul cinci. Cu precizie reverentă, Owen trasează liniile preoției levitice și apoi ridică inima pentru a vedea cum toate sunt împlinite și depășite în Fiul lui Dumnezeu. Această lecție ne invită să stăm la picioarele lui, ca gloria Mediatorului să întărească credința și să aprindă o sfântă venerație înaintea tronului harului.
Citește
Citire
Să ne dedicăm acum citirii Sfintei Scripturi. Cu inimi smerite și atente ne întoarcem la Epistola către Evrei capitolul cinci, ascultând glasul Duhului care mărturisește despre preoția veșnică a lui Hristos. Domnul să ne dea urechi ca să auzim și minți pregătite prin har ca să primim cuvântul adevărului.
Studiu
Owen începe prin a expune cele trei părți generale ale capitolului.
Introducere. Există trei părți generale ale acestui capitol; Prima, o descriere a slujbei și îndatoririlor unui mare preot, Evrei 5:1-4. A doua, aplicarea acestei descrieri generale la persoana și preoția lui Isus Hristos în mod deosebit, Evrei 5:5-10. A treia, o deviere ocazională într-o mustrare și o expostulare cu Evreii, pentru și despre încetineala lor în învățarea misterelor evangheliei, începută aici și continuată la începutul capitolului următor, Evrei 5:11-14. În prima parte, descrierea generală a unui mare preot este dată: 1. Din originea sa; el este „luat dintre oameni”. 2. Din natura slujbei sale; el este „orânduit pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu”. 3. Din scopul ei deosebit; „ca să aducă și daruri și jertfe pentru păcate”, Evrei 5:1. 4.Owen enumeră apoi cele șase elemente care alcătuiesc descrierea generală a unui mare preot sub lege.
Din calificarea persoanei sale pentru împlinirea slujbei sale; căci el trebuie să fie unul care „poate avea milă de cei neștiutori și de cei rătăciți”: la care se adaugă temeiul acelei calificări; căci „și el însuși este cuprins de slăbiciune”, Evrei 5:2. 5. Din datoria continuă care izvorăște din slujba și calificarea sa personală pentru ea, în privința altora și a sa; căci „din pricina aceasta el trebuie, atât pentru popor, cât și pentru sine, să aducă jertfe pentru păcate”, Evrei 5:3. 6. Din chemarea sa la slujbă: care este, (1.) Afirmată ca venind de la Dumnezeu, „Și nimeni nu-și ia această cinste singur, ci acela care este chemat de Dumnezeu”; (2.) Exemplificată în cazul lui Aaron, „Cum a fost Aaron”, Evrei 5:4.La aplicarea acestei descrieri la Hristos, Owen distinge cu grijă ce trebuie afirmat și ce trebuie negat.
A doua, aplicarea acestei descrieri la persoana lui Isus Hristos (care este a doua parte a capitolului), nu este pentru a arăta o conformitate exactă cu ea, ca și cum toate lucrurile ar trebui să fie la fel și egale, în marele preot pe care l-a descris și în acela pe care vrea acum să-l reprezinte. Aceasta ar fi fost contrară scopului apostolului. Căci descrierea pe care ne-a dat-o despre un mare preot este a celui sau a unuia ca acela pe care Evreii îl aveau sub lege; și scopul lui era să le arate cât de mult mai excelent preot era acela despre care vorbea. Trebuie, așadar, să existe în mod necesar mai multe deosebiri între ei. De aceea, în aplicarea acestei descrieri a unui mare preot legal la persoana și slujba lui Hristos, trei lucruri (după cum vom arăta mai târziu în mod deosebit) urmărește apostolul: 1.Owen arată apoi cum apostolul procedează printr-un ὕστερον πρότερον, începând cu chemarea marelui preot.
Să demonstreze că nu era nimic esențial necesar pentru constituirea cuiva ca mare preot sau în împlinirea acelei slujbe, care să nu se fi găsit în și să nu se potrivească Domnului Isus Hristos; 2. Orice era de slăbiciune sau neputință în marele preot din vechime, din pricina stării sale neputincioase și fragile, de care Isus Hristos era liber; 3. Că el avea în această slujbă mai multe preeminențe și avantaje de care vechiul mare preot nu era părtaș sau participant: lucruri care vor fi explicate în cursul nostru. De aceea, aplicarea făcută de apostol descrierii precedente nu trebuie așteptată ca fiind una care să corespundă exact cu ea în toate amănuntele. De aceea, 1. Printr-un ὕστερον πρότερον, el insistă mai întâi, în aplicare, pe ultima instanță a descrierii sale, și anume chemarea unui mare preot. Iar aceasta, în ce privește persoana lui Hristos, este exprimată, (1.)
Considerați
Considerare
Owen extrage prima observație doctrinală privind participarea lui Hristos la natura noastră.
Pe lângă aceasta, administrările unui înger printre păcătoși ar fi fost însoțite de groază și teroare și ar fi îndepărtat acea îndrăzneală și încredere spirituală pe care un mare preot trebuie să le încurajeze la oameni. Mai mult, nu ar fi existat prin aceasta nicio reprezentare a acelei uniri dintre Domnul Hristos și noi, care era indispensabil necesară marelui nostru preot, care trebuia să fie el însuși și preot și jertfă. De aceea, un mare preot trebuia să fie „luat dintre oameni”, și așa a fost și Domnul nostru Hristos, după cum s-a declarat pe larg la Evrei 2:10-16. Și ni se învață că, Obs. 1. Participarea lui Hristos la natura noastră, ca fiind necesară pentru el ca să poarte și să împlinească slujba de mare preot în numele nostru, este un mare temei de mângâiere pentru credincioși, o dovadă clară că el este și va fi blând și milostiv față de ei.Owen apasă a doua observație, că intrarea păcatului a făcut singură necesară slujba preoției.
Cititorul poate consulta ce s-a discutat în acest scop la Evrei 2:10-11 etc. 2. El este descris din natura slujbei sale în general, el este „orânduit pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu”. Sunt lucruri de făcut cu Dumnezeu în numele oamenilor ca păcătoși și cu privire la păcat, după cum se declară la sfârșitul versetului. De aici a izvorât necesitatea preoților, după cum am arătat în altă parte. Dacă nu ar fi fost păcat, nicio ispășire de făcut cu Dumnezeu pentru păcat, fiecare în propria sa persoană ar fi făcut ceea ce ținea de Dumnezeu sau ceea ce avea de făcut cu Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu cerea nimic de la niciun om decât ceea ce putea face pentru sine. Dar acum, toți oamenii fiind păcătoși, Dumnezeu nu va fi tratat imediat cu ei; și în afară de aceasta, este ceva acum de făcut pentru ei pe care în propriile lor persoane nu-l pot împlini.
Răspunde
Răspuns
1. Cum mângâie sufletul tău necesitatea adevăratei umanități a lui Hristos în încercările tale actuale?
2. În ce feluri te-a făcut intrarea păcatului mai profund conștient de nevoia ta de un preot care să poată trata cu Dumnezeu în numele tău?
3. Unde te invită Duhul să te odihnești mai deplin în lucrarea împlinită a marelui nostru Mare Preot?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne Dumnezeule al mântuirii noastre, Te binecuvântăm pentru darul Fiului Tău, marele nostru Mare Preot, luat dintre oameni, dar fără păcat. Dă ca meditațiile acestei ore să pătrundă adânc în inimile noastre, ca să prețuim mai mult slujba pe care El o poartă pentru noi înaintea Tronului Tău. Păzește-ne de încetineala auzului și înviorează-ne prin Duhul Tău ca să ne însușim mângâierile cumpărate prin sângele Său. Fie ca excelența preoției Sale mai presus de toate cele dinainte să ne umple de sfântă bucurie și de statornică perseverență, până când Îl vom vedea față către față. În numele Său ne rugăm, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →