← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel

1 Samuel 31 — cu Whedon

1 Samuel 31Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În spiritul studiului metodist episcopal ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Expunerea sa atentă a capitolului treizeci și unu din 1 Samuel ne invită să urmărim zilele finale ale regelui Saul cu claritate istorică și seriozitate spirituală, permițând relatării sacre să vorbească din nou inimilor noastre.
Citește

Citire

Să citim acum 1 Samuel capitolul treizeci și unu în întregime, acordând atenție încheierii sobru a domniei lui Saul. Duhul Sfânt să ne întărească mințile pe măsură ce narațiunea trece de la înfrângerea de pe câmpul de luptă la credincioșia liniștită a Iabeș-Galaadului.
Studiu
Whedon începe prin a stabili cadrul istoric al capitolului. Introducere. MOARTEA LUI SAUL ȘI A FIILOR SĂI, 1 Samuel 31:1-13. Din acest capitol înainte, prin istoria ulterioară a Regilor, avem compilațiile paralele și adesea suplimentare ale cărților Cronici. Compară cu acest capitol 1 Cronici 10:0. Acest capitol reia relatarea războiului filistean care a început la 1 Samuel 28:1 și a fost întrerupt la 1 Samuel 29:11. El examinează apoi momentul decisiv al morții lui Saul. Versetul 4. 4. Purtătorul de arme al acestuia nu a vrut El nu a îndrăznit să-și întindă mâna împotriva Unsului Domnului; chiar gândul la o asemenea faptă l-a umplut de frică. Saul a luat o sabie Mai degrabă, a luat sabia, adică sabia purtătorului de arme tocmai menționată. A căzut peste ea A străpuns-o prin el însuși căzând peste ea. Această relatare a morții lui Saul este în toate privințele consistentă cu sine și cu caracterul lui Saul și trebuie privită ca adevărata și autentica înregistrare a însuși istoricului sacru. Povestea amalecitului, care a furat coroana și brățara regelui și le-a adus lui David, (2 Samuel 1:4-10,) trebuie tratată ca o fabulație, născocită cu speranța de a găsi favoare la succesorul lui Saul. Whedon consideră apoi loialitatea purtătorului de arme și soarta casei lui Saul. Versetul 5. 5. Purtătorul de arme al acestuia a văzut că Saul era mort El a scos probabil sabia din trupul regelui și a sperat să-l salveze, dar prea târziu. A căzut de asemenea peste sabia sa Aceeași sabie prin care Unsul Domnului fusese ucis. Înduioșătoare și frumoasă a fost această devotare a credinciosului purtător de arme față de regele său. Ea nu numai că dovedește atașamentul profund al unei inimi adevărate și gingașe, dar arată și că Saul nu era lipsit de un magnetism personal puternic, care îi atrăgea pe alții la el și îi ținea ferm acolo. La alegerea sa publică de la Mițpa s-au alăturat lui Saul un număr de bărbați ale căror inimi au fost atinse de Dumnezeu, (1 Samuel 10:26,) și în niciun moment al domniei sale nu a lipsit de însoțitori care erau astfel atașați cu gingășie de persoana și interesele sale. El se întoarce în cele din urmă la actul curajos al bărbaților din Iabeș-Galaad. Versetul 11. 11. Locuitorii din Iabeș-Galaad Care au păstrat întotdeauna o amintire gingașă și recunoscătoare a ceea ce datorau eroismului lui Saul. Vezi cap. 11.
Considerați

Considerare

Whedon impune adevărata judecată teocratică asupra domniei lui Saul. Cu perspectivele și poziția unui David, el a rămas până la sfârșit un Iefta sau un Samson, cu această diferență, că, supraviețuind epocii lui Iefta și a lui Samson, nu putea fi ca ei; și lupta, așadar, între ceea ce era și ceea ce ar fi putut fi, a devenit mai aprigă pe măsură ce anii au trecut; iar cunoașterea lui Samuel și tovărășia lui David au devenit pentru el un blestem în loc de o binecuvântare.” Stanley. Adevărata perspectivă teocratică asupra domniei lui Saul este dată în mod potrivit în cuvintele înseși ale lui Iahve. Osea 13:11: „Ți-am dat un rege în mânia Mea și l-am luat în mânia Mea.” Nu trebuie să înțelegem, așadar, că Saul a fost ales pentru că Dumnezeu a văzut în el calificările potrivite pentru un rege, ci dimpotrivă. El încheie cu o reflecție finală asupra tandreței amestecate și a avertismentului pe care istoricul sacru ni le lasă. Acestea au fost crizele religioase ale istoriei sale și la fiecare punct a eșuat. Dar deși domnia lui Saul a fost un eșec, întreaga sa carieră este schițată cu o tandrețe plângătoare. Nu numai că Samuel a jelit mult pentru Saul, (1 Samuel 15:11; 1 Samuel 15:35; 1 Samuel 16:1,) dar istoricul sacru a prins spiritul trist și gingaș al acelui judecător sfânt și l-a respirat în narațiunea sa. În același spirit David își revarsă elegia înduioșătoare peste frumusețea și puterea căzută a lui Israel. 2 Samuel 1:19-27. În același spirit să ne amintim că „mândria merge înaintea pieirii și un duh trufaş înaintea căderii”.
Răspunde

Răspuns

Unde în propria mea viață am căutat să apuc ceea ce Dumnezeu nu a dat? Cum provoacă loialitatea purtătorului de arme al lui Saul propria mea credincioșie față de cei pe care Dumnezeu i-a pus peste mine? În ce feluri iau seama la avertismentul că mândria merge înaintea pieirii?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a slujitorului Tău Whedon și pentru relatarea sobru a sfârșitului lui Saul. Ferește-ne de inima pe jumătate convertită care nu poate purta greutatea chemării Tale. Dă-ne în schimb predarea deplină care l-a marcat pe David după inima Ta. Să umblăm cu smerenie, să slujim cu credincioșie și să ne odihnim la urmă în mormântul sfinților Tăi, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →