Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 9 — Eterniseed (protestant evanghelic)
Deschidere
Când deschizi Romani capitolul nouă pășești într-o scrisoare scrisă de la un credincios către alții care împărtășesc aceeași nădejde vie în Isus. Pavel își revarsă inima aici nu ca un învățător distant ci ca un frate care simte durerea de a vedea propriul său popor întorcându-se de la promisiunile care își găsesc da-ul în Hristos. Capitolul ne poartă prin lunga poveste a alegerii lui Dumnezeu de la cele mai timpurii familii ale credinței până în clipa prezentă când îndurarea ajunge la neamuri și la o rămășiță a lui Israel deopotrivă. Ceea ce iese în evidență nu este o hotărâre rece ci certitudinea caldă că cuvântul lui Dumnezeu nu a eșuat pentru că cuvântul este Isus însuși. El este sămânța prin care fiecare promisiune se împlinește. Pe măsură ce citești observă cum Pavel revine mereu la Isus personal care ne întâlnește în întrebările noastre și ne atrage în aceeași încredere pe care a cunoscut-o Avraam. Aceasta nu este o enigmă de rezolvat ci o invitație de a te odihni în Cel care rămâne credincios chiar atunci când mulți nu cred.
Citește
Acordă-ți timp cu întregul capitol. Ascultă afecțiunea profundă pe care Pavel o simte pentru rudele sale și felul în care acea afecțiune îl duce direct la picioarele lui Isus. Urmărește cum vechile povești ale lui Isaac și Iacov reapăr nu pentru a ne încurca ci pentru a arăta că îndurarea lui Dumnezeu a fost întotdeauna selectivă și surprinzătoare. Observă imaginea olarului și a lutului și cum aceasta îl conduce pe Pavel să celebreze bogățiile slavei date vaselor îndurării. Ține ochii pe versetele finale unde ușa se deschide larg pentru neamuri și o rămășiță credincioasă persistă. Lasă cuvintele să te învăluie ca pe o scrisoare personală menită să-ți întărească propria încredere că nimic nu poate anula ceea ce Dumnezeu a rostit în Fiul său.
Studiu
Studiază
Pavel începe lăsându-ne să simțim greutatea durerii sale. Poartă o întristare continuă pentru că atât de mulți dintre ai săi nu l-au îmbrățișat încă pe Mesia. Totuși chiar în acea durere refuză să lase deoparte povestea mai largă. Își amintește că promisiunile nu au fost niciodată atașate fiecărui descendent fizic în același mod. Dumnezeu l-a ales pe Isaac în locul lui Ismael și pe Iacov în locul lui Esau înainte ca vreunul dintre copii să fi făcut ceva bun sau rău. Această alegere nu a fost niciodată despre câștigarea favorii ci întotdeauna despre îndurarea care curge din inima lui Dumnezeu. Același tipar continuă și astăzi. Nu orice persoană care pretinde numele lui Avraam prin sânge primește promisiunea ci aceia care o primesc prin credință în Isus o primesc. Pavel subliniază că cuvântul lui Dumnezeu stă ferm tocmai pentru că adevărații copii ai promisiunii sunt marcați de Duhul care îi unește cu Hristos. Când apostolul vorbește despre olarul care modelează lutul nu pictează o imagine a puterii arbitrare ci a unui Creator care are tot dreptul să arate îndurare unde voiește și să aducă mulți fii la slavă prin răbdarea pe care o arată. Neamurile care odinioară nu aveau nicio pretenție se găsesc acum chemate și iubite în timp ce o rămășiță a lui Israel crede iar ceilalți primesc spațiu să se întoarcă. Toate acestea servesc unicul scop de a-L mări pe Isus. El este țelul legii și sfârșitul oricărei strădanii. În El povestea care a început cu Avraam își atinge căldura și primirea deplină. Ceea ce pare respingere devine chiar calea prin care îndurarea se revarsă peste lume. Pavel vrea să vedem că propriul nostru loc în această poveste se sprijină nu pe performanța noastră ci pe chemarea lui Dumnezeu care ne întâlnește în Hristosul înviat. Acea chemare creează credință susține nădejde și ne păzește de disperare când vedem pe cei dragi încă în afara turmei. Capitolul funcționează deci mai puțin ca un tratat despre hotărâri ascunse și mai mult ca o scrisoare pastorală care ne ancorează inimile în credincioșia personală a lui Isus.
Considerați
Consideră
Acest capitol se află în interiorul mișcării mai largi a Scripturii care merge de la Geneza prin profeți și ajunge în Evanghelii. Același Dumnezeu care i-a vorbit lui Avraam vorbește acum în Fiul Său și fiecare alegere anterioară își găsește sensul acolo. Când ne întoarcem la Evanghelii vedem pe Isus însuși adunând un popor nou care include atât iudei cât și neamuri care au încredere în El. Scrisorile lui Petru și Ioan răsună aceeași notă a îndurării care nu poate fi câștigată totuși este dată cu dărnicie. În moștenirea evanghelică acest pasaj a fost întotdeauna citit ca o încurajare de a continua să-L proclamăm pe Hristos mai degrabă decât să speculăm dincolo de ceea ce este scris. Ne amintește că încrederea bisericii se sprijină în lucrarea împlinită a lui Isus nu în mărimea vreunui grup etnic sau cultural. Povestea alegerii devine deci o invitație la smerenie și la o mărturie îndrăzneață în același timp. Suntem pur și simplu vase care au primit îndurare iar acea îndurare este menită să fie împărtășită până în ziua în care orice genunchi se va pleca înaintea Domnului Isus.
Răspunde
Unde simți o durere liniștită în propria inimă pentru oamenii pe care îi iubești și care nu au avut încă încredere în Isus și cum ar putea acea durere să te determine să te rogi mai degrabă decât să argumentezi? În ce moment obișnuit din această săptămână ai putea vorbi despre îndurarea lui Hristos ca despre ceva ce te-a ales înainte să ai ceva de oferit? Cum schimbă amintirea că promisiunile se sprijină pe Isus mai degrabă decât pe propriul tău bilanț felul în care înfrunți incertitudinea cu privire la grija lui Dumnezeu pentru tine astăzi?
Roagă-te
Doamne Isuse îți mulțumim că ne întâlnești în paginile acestei scrisori. Îți aducem numele oamenilor pe care îi iubim și care nu au crezut încă și te rugăm să ne ții inimile gingașe ca a lui Pavel. Mulțumim că cuvântul Tău nu a eșuat și că fiecare promisiune își găsește da-ul în Tine. Modelează-ne ca vase ale îndurării ca alții să vadă răbdarea Ta și să se întoarcă. Păzește-ne de mândrie și de disperare și lasă același Duh care l-a chemat pe Avraam și pe Iacov să cheme și mai mulți prin mărturia noastră simplă. Ne odihnim în credincioșia Ta astăzi și cerem ca Tu să ne atragi pe fiecare dintre noi mai adânc în bucuria de a ne aparține Ție. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.