← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Romani

Romani 14 — cu Gill

Romani 14Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii20 min
Deschidere
Astăzi deschidem Expunerea întregii Biblii a baptistului particular John Gill și ascultăm cum teologul din secolul al XVIII-lea parcurge capitolul 14 din Romani. Tratarea atentă verset cu verset a lui Gill ne ajută să auzim cum apostolul abordează diferențele dintre credincioși în privința unor chestiuni de conștiință. Expunerea sa menține accentul pe libertatea creștină, îngăduința reciprocă și domnia lui Hristos. Pe măsură ce îi urmăm paragrafele, suntem invitați să ne examinăm propriile atitudini față de frații și surorile ale căror convingeri diferă de ale noastre. Duhul să ne dăruiască aceeași claritate pastorală pe care Gill o aduce textului.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul 14 din Romani cu încetineală și cu rugăciune. Observăm cum Pavel îndeamnă pe cei tari să nu disprețuiască pe cei slabi și pe cei slabi să nu judece pe cei tari. Să luăm aminte la accentul repetat pe a trăi și a muri pentru Domnul. Să lăsăm cuvintele să se așeze înainte de a ne întoarce la expunerea lui Gill.
Studiu
Gill începe prin a defini pe cel slab în credință și chemarea apostolică de a primi un astfel de frate. Versetul 1. Pe cel slab în credință,.... Această adresare este făcută creștinilor mai tari și mai cunoscători dintre romani, cum să se poarte față de cei inferiori în lumină și cunoștință față de ei, în privința lucrurilor de natură rituală și ceremonială: iar prin 'cel slab în credință' se înțelege fie unul slab în exercitarea harului credinței, care are doar o vedere slabă a lui Hristos; care vine la El într-un mod foarte slab și tremurând; care crede în puterea Lui de a-l mântui, dar ezită în privința voinței Lui; care se aruncă asupra Lui cu o presupunere; și care este însoțit de multe îndoieli ale inimii, leșinări ale duhului și fluctuații ale minții cu privire la interesul său în El: sau unul slab în doctrina credinței; are prea puțină lumină și cunoștință în adevărurile Evangheliei; este un copil în înțelegere; are mai multă afecțiune decât judecată; foarte puțin capabil să deosebească adevărul de rătăcire; nu poate digera doctrinele mai mari și mai sublime ale harului; stă în nevoie de lapte și nu poate purta hrană tare; este foarte fluctuant și nestatornic în principiile sale și asemenea copiilor aruncați încoace și încolo cu orice vânt de doctrină: sau mai degrabă unul slab în cunoașterea acelei ramuri a doctrinei credinței care privește libertatea creștină; și acea parte a ei în mod deosebit care privește libertatea de legea ceremonială: desemnează pe unul și mai ales un iudeu care, deși credincios în Hristos și îmbrățișător al celorlalte adevăruri ale Evangheliei, totuși avea foarte puțină cunoștință despre libertatea Evangheliei; ci credea că credincioșii trebuie să observe toate ritualurile rânduielii mozaice, neștiind că ele au fost desființate de Hristos. Gill contrastează apoi pe cel care mănâncă toate lucrurile cu cel care mănâncă doar verdețuri. Versetul 2. Căci unul crede că poate mânca toate lucrurile,.... El este pe deplin convins în mintea sa că nu există nimic în sine comun sau necurat; că deosebirea dintre carnea curată și cea necurată, poruncită a fi observată de legea lui Moise, a fost îndepărtată; și că acum poate mânca în mod legitim orice fel de hrană; fiecare făptură a lui Dumnezeu fiind bună și niciuna nu trebuie refuzată din cauza legii ceremoniale care este abrogată, cu condiția să fie primită cu mulțumire și folosită spre slava lui Dumnezeu: altul care este slab mănâncă verdețuri; însemnând nu unul bolnăvicios și nesănătos, de constituție slabă și care de aceea mănâncă verdețuri de dragul sănătății; ci unul slab în credință și care crede că legile privind observarea cărnii și băuturii sunt încă în vigoare; și de aceea, mai degrabă decât să încalce vreuna dintre ele și ca să fie sigur că nu o face, nu va mânca nimic decât verdețuri, care nu sunt interzise de lege: și aceasta o făcea fie alegând mai degrabă să trăiască cu totul pe verdețuri decât să mănânce ceva interzis de lege; fie fiind de părere cu esenienii dintre iudei și pitagoricienii dintre neamuri, care credeau că trebuie să se abțină de la a mânca din toate soiurile de animale. întoarce-te la 'Începutul paginii' Gill explică apoi de ce niciuna dintre părți nu poate disprețui sau judeca pe cealaltă. Versetul 3. Să nu disprețuiască cel ce mănâncă pe cel ce nu mănâncă,.... Cei care aveau un grad mai mare de lumină și cunoștință evanghelică și își foloseau libertatea creștină mâncând orice fel de hrană nu trebuiau să disprețuiască, așa cum erau înclinați să facă, pe cei care se abțineau de la aceasta din cauza legii ceremoniale, ca pe niște persoane slabe, neștiutoare, superstițioase și bigote; sau nu trebuiau să le socotească de nimic, sau să nu facă nimic din ele, cum înseamnă cuvântul, să nu aibă niciun respect pentru pacea și mângâierea lor; ci, pe de altă parte, să-i considere frați în Hristos, deși slabi; și ca având o lucrare a lui Dumnezeu asupra sufletelor lor și de aceea să fie atenți cum îi întristează, le distrug pacea sau pun piedici în calea lor: și să nu judece cel ce nu mănâncă pe cel ce mănâncă: cei care credeau că nu este datoria lor să mănânce ceva, ci să se abțină de la folosirea unor lucruri îndreptate în lege nu trebuiau să mustre și să condamne, așa cum erau înclinați să facă, pe cei care își foloseau libertatea în aceste lucruri, ca pe niște persoane profane și călcători ai legii lui Dumnezeu; ci să-i lase judecății de pe urmă și drepte, când fiecare trebuie să dea socoteală lui Dumnezeu pentru diferitele acțiuni ale vieții: rațiunea folosită pentru a întări acest sfat ambelor părți este: căci Dumnezeu l-a primit: ceea ce privește atât pe cel ce mănâncă, cât și pe cel ce nu mănâncă, pe cel disprețuit și pe cel judecat; și este o rațiune pentru care unul nu trebuie să disprețuiască, nici celălalt să judece, pentru că Dumnezeu i-a primit pe amândoi în dragostea și afecțiunea inimii Sale, în legământul harului și în familia Sa prin înfiere: au fost primiți de Hristos, venind la El ca niște păcătoși pierduți, potrivit voii lui Dumnezeu; a cărui voie a fost de asemenea ca ei să fie primiți în părtășia bisericii, ca fiind nu mai mult străini și străini, ci concetățeni cu sfinții și ai casei lui Dumnezeu; și Dumnezeu i-a primit de asemenea în slujba Sa și au fost făcuți în stare să-L slujească, precum și să fie mântuiți de El; și L-au slujit în chip plăcut cu evlavie și frică sfântă, în dreptate și sfințenie; și aceasta este mai degrabă de luat în sensul acestui pasaj din cauza celor ce urmează. Gill încheie secțiunea îndemnând fiecare credincios să fie pe deplin convins în mintea sa. Diferența dintre aceștia doi stătea aici: fratele slab socotea o zi de dragul unei zile, ca având printr-o lege pozitivă, pe care o presupunea a fi în vigoare, o superioritate față de alta, și socotea închinarea de dragul acestei zile; fratele mai tare, deși observa și el o zi pentru închinarea dumnezeiască, care este ziua Domnului, deoarece trebuie să fie un timp pentru ea precum și un loc, totuși observa ziua de dragul închinării și nu închinarea de dragul zilei: fiecare om să fie pe deplin convins în mintea sa; acesta este sfatul pe care apostolul îl dă ambelor părți; sensul său este că ar dori ca fiecare dintre ei să se bucure pe deplin de propriul principiu și practică netulburat; ar dori ca fratele slab, care prețuia o zi mai presus de alta, să fie îngăduit în felul său, deoarece provenea din slăbiciune, până când avea lumină mai bună, nici nu trebuia disprețuit pentru slăbiciunea sa; ar dori ca și creștinul mai tare să se bucure în pace de sentimentul său și să urmeze ceea ce credea a fi drept; nici nu trebuia judecat, mustrat și condamnat ca persoană profană și călcător al legii: sfatul său este ca ei să stea jos și să cerceteze cu grijă Cuvântul lui Dumnezeu și să acționeze potrivit luminii celei mai bune pe care o vor primi de acolo; și să aibă grijă mai ales să nu acționeze împotriva propriilor conștiințe, cu îndoială și ezitare; ei trebuie să fie pe deplin mulțumiți în mințile lor și, fiind astfel, să se mulțumească cu sentimentele și practicile lor diferite, fără a se disprețui sau mustra unul pe altul.
Considerați

Considerare

Gill arată în cele din urmă că atât a trăi cât și a muri aparțin numai Domnului. Versetul 8. Căci fie că trăim, trăim pentru Domnul,.... Precum viața naturală, tot așa și cea duhovnicească este derivată de la Domnul, iar credincioșii trăiesc prin credință în El și potrivit voii Sale descoperite în Cuvânt; și spre cinstea și slava Sa; cel puțin doresc să facă astfel: și fie că murim, murim pentru Domnul; predând viața Lui ori de câte ori este plăcerea Sa; mărindu-L, atât prin viață, cât și prin moarte; murind ca să fim cu El, să fim înviați de El și să trăim cu El pentru veșnicie; în credința și nădejdea aceasta, credinciosul atât trăiește cât și moare și astfel Îl slăvește pe Hristos atât în viață cât și în moarte: de aici urmează această concluzie: fie că trăim, fie că murim, suntem ai Domnului; prin darul Tatălui către El, prin propria Sa cumpărare și puterea harului Său, făcându-i în stare să se predea Lui: și de aici este că, sub simțământul acesta că sunt ai Lui și nu ai lor înșiși, nici ai altuia, fac tot ce fac spre slava Sa; fie că observă sau nu observă o zi, este pentru Domnul; fie că mănâncă sau nu mănâncă lucruri odinioară interzise, este pentru El; și fie că trăiesc sau mor, este pentru Domnul, al cărui sunt: și de aici este de asemenea că nu trebuie disprețuiți și socotiți de nimic, sau judecați și mustrați unul de altul, deoarece aparțin unui alt stăpân, care este Domnul lor și va fi Judecătorul lor. întoarce-te la 'Începutul paginii'
Răspunde

Răspuns

1. Unde aș putea fi ispitit să disprețuiesc sau să judec un frate credincios în privința unor chestiuni de conștiință? 2. Cum schimbă amintirea că fiecare persoană stă sau cade în fața propriului său Stăpân atitudinea mea? 3. În ce domeniu sunt invitat să devin mai deplin convins în propria mea minte înaintea Domnului?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, ne plecăm înaintea Ta în numele lui Isus și Te rugăm să ne înveți să ne primim unii pe alții așa cum ne-ai primit și Tu prin har. Păzește-ne să nu disprețuim pe cei slabi sau să-i poticnim pe cei tari și ajută-ne să trăim fiecare zi și fiecare masă pentru Tine cu inimi mulțumitoare. Întărește-ne să umblăm în libertatea lui Hristos, ca libertatea noastră să slujească totdeauna dragostea și să nu devină niciodată pricină de poticnire, până vom trăi și vom muri ca unii ce suntem cu totul ai Tăi. Amin.

Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →