← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ieremia

Ieremia 31-32 — cu Simeon

Ieremia 31-32Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În ritmul măsurat al căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de expunere evanghelică modelată de decenii de predicare credincioasă la Sfânta Treime, Cambridge. În Ieremia 31–32, Simeon urmărește lanțul de aur al iubirii alese, al harului eficace și al îndurării legământului, îndreptând mereu inima spre Hristos. Metoda sa este deopotrivă doctrinală și pastorală, refuzând speculația, dar insistând că fiecare privilegiu duhovnicesc izvorăște din scopul veșnic al Tatălui. Ascultând, suntem invitați să primim aceste adevăruri nu ca hotărâri abstracte, ci ca însăși legăturile de iubire prin care Dumnezeu își atrage poporul la Sine. Duhul care a călăuzit pana lui Simeon să deschidă urechile noastre ca să auzim din nou glasul Păstorului.
Citește

Citire

Să dăm acum ureche cu luare-aminte cuvintelor prorocului din Ieremia 31 și 32. Aceste capitole ne înfățișează făgăduința Domnului de a-și aduna turma risipită, de a întemeia un legământ nou și de a răscumpăra un popor spre stăpânirea Sa. Pe măsură ce textul este citit, să luăm aminte atât la întinderea milostivirii dumnezeiești, cât și la caracterul particular al harului ales. Primiți pasajul așa cum l-a primit întotdeauna Biserica: ca pe cuvântul viu care încă cheamă, încă atrage și încă asigură.
Studiu
Simeon începe prin a arăta legătura slăvită dintre Domnul și poporul Său. Versetul 3. DISCURS: 1068 INFLUENȚELE HARULUI ROD AL IUBIRII ALESE Ieremia 31:3. Domnul mi s-a arătat de demult, zicând: Da, te-am iubit cu o iubire veșnică; de aceea te-am atras cu bunătate. Există o legătură preaslăvită între Domnul și poporul Său: El este Dumnezeul lor, chiar „Dumnezeul tuturor familiilor lui Israel”; iar ei sunt poporul Lui, închinați cu totul slujirii Lui. El este Dumnezeul fiecărui om, tot atât de mult ca și cum nici un alt obiect al iubirii Sale n-ar exista în toată creația; iar ei sunt ai Lui în chip exclusiv și fără rezervă. Dar aici se ridică două întrebări: Cum sunt ei aduși în această legătură cu El? și: De unde izvorăște acest privilegiu înalt? Textul nostru ne îngăduie să răspundem la aceste întrebări; și le vom răspunde în ordine. I. Cum sunt aduși oamenii lui Dumnezeu în această legătură slăvită cu El? Apoi arată cum Tatăl îi atrage pe cei aleși la Sine prin înțelegere, voință și afecțiuni. Textul ne învață că suntem „atrași” la ea de Însuși Tatăl. Vom răspunde deci la prima întrebare arătând: 1. Cum îi atrage El — [Termenul „a atrage” se presupune că implică o anumită forță incompatibilă cu libertatea omului: și, dacă acea idee ar fi dreaptă, ne-am număra printre primii care s-ar împotrivi unei asemenea învățături ca fiind nebiblică și absurdă. Dar atragerile Duhului lui Dumnezeu nu interferează deloc cu libertatea faptelor omenești. Atragerile despre care vorbește textul nostru sunt „cu funiile unui om și cu legăturile iubirii [Notă: Osea 11:4.]:”; ele se fac prin mijlocirea înțelegerii, a voinței și a afecțiunilor: înțelegerea, luminată de adevărul dumnezeiesc; voința, hotărâtă de judecata sănătoasă; și afecțiunile, angajate de excelența acelor lucruri spre care voința este îndreptată. Simeon atribuie apoi această îndurare înaltă doar iubirii suverane și veșnice a lui Dumnezeu. Nu ne îndoim de suveranitatea lui Dumnezeu în a-l scăpa pe om de la pieire mai degrabă decât pe îngerii căzuți; sau în a-i face pe evrei poporul Său deosebit, în preferință față de toți ceilalți de pe pământ; sau în a-l alege pe Isaac și pe Iacov, respingându-l pe Ismael și pe Esau: nici nu ne putem îndoi că noi înșine, bucurându-ne de lumina descoperirii, suntem obiecte ale alegerii Sale suverane, când vedem că cea mai mare parte a omenirii este învăluită în întuneric de miezul nopții: și totuși nu putem îndura doctrina când este aplicată la comunicarea mai directă a îndurării lui Dumnezeu către sufletele noastre. Dar mântuirii noastre i se atribuie în textul nostru iubirea veșnică a lui Dumnezeu; și numai la aceea i se poate atribui cu adevăr sau cuviință: „Te-am iubit cu o iubire veșnică; de aceea te-am atras cu bunătate.”] Aceasta este acum învățătura limpede a Scripturii — [Dumnezeu nu ne iubește pentru că L-am iubit noi mai întâi pe El; ci „noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi pe noi [Notă: 1 Ioan 4:19. Se adresează celor care mărturisesc deja experiența acestui har. Dar nu este înțelept ca cei care sunt simpli începători în religie să discute despre doctrine abstracte: ar fi mult mai bine să-L caute pe Dumnezeu după lumina pe care o au. Toți trebuie să recunoască faptul că se cuvine să-L ia pe Dumnezeu ca Dumnezeul lor și să se dea Lui ca poporul Său. Îngăduiți-mi deci să vă îndemn să faceți aceasta din toată inima: și nu ne temem că, odată ce veți fi în stare să faceți aceasta, veți spune: „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău fie lauda.”] 2. Celor care mărturisesc că au experiența ei în sufletele lor — [Ați fost „atrași” prin harul dumnezeiesc? și aveți o nădejde bună că sunteți dintre cei aleși ai lui Dumnezeu? Atunci amintiți-vă cu ce scop v-a atras El și cu ce scop v-a ales: a fost ca să vă facă „un popor sfânt și deosebit pentru Sine”. V-a ales? este „ca să fiți sfinți [Notă: Efeseni 1:4.].” V-a predestinat?
Considerați

Considerare

Simeon subliniază scopul alegerii ca o chemare la sfințenia inimii și a vieții. este „ca să fie asemenea chipului Fiului Său [Notă: Romani 8:29.].” V-a creat din nou? este „spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a rânduit mai dinainte ca să umblați în ele [Notă: Efeseni 2:10.].” De aceea Dumnezeu face din considerarea iubirii Sale alese un motiv și un temei pentru a urmări sfințenia inimii și a vieții: „Domnul a avut plăcere de părinții tăi ca să-i iubească; și a ales sămânța lor după ei, pe voi mai presus de toate popoarele, așa cum este astăzi. Tăiați deci împrejur prepuțul inimii voastre și nu mai fiți îndărătnici [Notă: Deuteronom 10:15-16.].” O, rugați-L să vă dea putere să folosiți astfel binecuvântările pe care vi le-a dăruit. Aceasta va „reduce la tăcere neștiința oamenilor fără minte”, care își închipuie că doctrinele harului subminează morala și că cinstea pe care I-o dați lui Dumnezeu nu este decât un văl pentru lene și păcat. Încheie îndemnând sufletul să-și ațintească privirea asupra măsurii iubirii lui Dumnezeu. Căutați doar să știți cât de mult v-a iubit El și veți fi curând constrânși să-L iubiți și să vă desfătați în El.
Răspunde

Răspuns

Unde recunosc cel mai lesne că fiecare pas spre Dumnezeu este mai întâi mișcat de propria Sa atragere? În ce ungher ascuns al vieții mele sunt încă ispitit să atribui o parte din mântuirea mea propriei mele vrednicii sau merit? Cum voi răspunde astăzi chemării de a umbla vrednic de iubirea aleasă care m-a cuprins?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care ai iubit pe poporul Tău cu o iubire veșnică, dă-ne har să urmărim fiecare îndurare până la izvorul ei adevărat în scopul Tău ales. Atrage-ne și acum cu funiile unui om și cu legăturile iubirii, ca să alergăm după Tine fără poticnire. Păzește-ne de mândria care ar revendica vreo parte din lucrarea Ta ca fiind a noastră și de teama care ar pune la îndoială statornicia legământului Tău. Fă-ne sfinți ca pe aceia pe care i-ai predestinat să fie asemenea chipului Fiului Tău. Și dă ca, privind lungimea și lărgimea iubirii Tale, să Te iubim la rândul nostru și să-Ți slujim cu bucurie, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →