Eterniseed › Curriculum › Ioel
Ioel 1-2 — cu Simeon
Deschidere
În ritmul măsurat al căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, unde căldura evanghelică a părinților Reformei întâlnește disciplina statornică a Bisericii Engleze. Pe aceste pagini Simeon desfășoară chemarea lui Ioel cu gravitatea unui păstor, invitând fiecare ascultător la o pocăință mai adâncă și la o nădejde mai sigură în Dumnezeu care se bucură să arate milă.
Citește
Citire
Să dăm acum ascultare cuvintelor profetului din capitolele unu și doi ale lui Ioel, luând aminte atât la chemarea solemnă la umilință națională și personală, cât și la făgăduința restaurării care urmează. Duhul care a vorbit prin Ioel să ne pregătească inimile ca să primim același mesaj din nou.
Studiu
Simeon începe prin a aminti de respectarea antică a Postului Mare și chemarea Bisericii la pocăință.
Versetele 12-14. DISCURS: 1180 POCĂINȚA ÎNDEMNATĂ Ioel 2:12-14. Acum, zice Domnul, Întoarceți-vă la Mine cu toată inima voastră, și cu post, și cu plâns, și cu bocet: și sfâșiați-vă inima, iar nu hainele; și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru: căci El este milostiv și îndurător, încet la mânie și plin de bunătate mare, și se căiește de rău. Cine știe dacă nu Se va întoarce și nu Se va căi, și nu va lăsa o binecuvântare în urma Sa, chiar o jertfă de mâncare și o jertfă de băutură pentru Domnul Dumnezeul vostru? Postul Mare a fost, timp de multe secole, rânduit în Biserica lui Hristos, cu scopul de a promova în mințile creștinilor o umilință mai adâncă înaintea lui Dumnezeu și de a-i pregăti pentru o celebrare mai rodnică a acelor taine pe care le pomenim în Săptămâna Patimilor.Apoi expune expresiile exterioare ale pocăinței.
Căci, atât de complet sunt neglijate îndatoririle acestui anotimp, încât multora li se va părea ciudat că luăm un astfel de subiect ca cel dinaintea noastră, decât doar în ziua cu care începe anotimpul și care este încă respectată printre noi ca post public. Dar, în realitate, îndemnul dinaintea noastră se potrivește tuturor anotimpurilor: și de aceea, fără scuză, vă voi atrage atenția asupra lui și vă voi înfățișa, I. Datoria noastră — Toți recunosc, în termeni generali, datoria pocăinței: și aici suntem conduși să o contemplăm, 1. În expresiile ei exterioare — [„Postul, și plânsul, și bocetul” sunt expresiile potrivite ale pocăinței în suflet. Dar „postul” este neglijat în mod grav printre noi; și toți sunt gata să se scuze de el, ca nefolositor pentru sufletele lor. Dar de ce n-ar fi la fel de folositor pentru noi cum a fost pentru sfinții de odinioară?Apoi apasă experiența lăuntrică a unei inimi cu adevărat sfâșiate înaintea lui Dumnezeu.
În experiența lăuntrică a sufletului — [„A sfâșia hainele”, oricât de pasional ar fi făcut, ar fi un lucru mic, dacă nu am „sfâșia inima” în același timp. Dar o! ce idee transmite aceasta! Putem concepe ușor și vedea ca și cum ar fi înaintea ochilor noștri o haină sfâșiată: dar cine poate concepe o inimă sfâșiată și ruptă ca în bucăți, de durere din pricina păcatului? Totuși aceasta este experiența celui care este cu adevărat pocăit și zdrobit: aceasta este ceea ce cere Dumnezeu de la noi; și orice mai puțin decât aceasta El îl va disprețui cu desăvârșire [Notă: Psalmii 51:17.]. Mai mult decât atât, Dumnezeu ne spune în textul meu: „Întoarceți-vă la Mine cu toată inima voastră, chiar întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru”. Și cum voi înfățișa eu această datorie? Mi se pare că ar ocupa un spațiu lung de timp să intru în amănunte în această parte a subiectului meu. Dar o voi înfățișa astfel încât să o puteți înțelege perfect și într-o clipă.Din aceste datorii trece la încurajarea găsită în caracterul general al lui Dumnezeu.
Din caracterul general al lui Dumnezeu — [Vedeți-L pe Dumnezeu în desăvârșirile Lui esențiale: „El este milostiv și îndurător” și Se bucură cu totul de exercitarea milei față de oamenii păcătoși. Vedeți-L și în purtările Lui față de noi: cât de „încet a fost la mânie”! Împotriva cui dintre noi n-ar fi putut izbucni în mânie de o mie de ori, așa cum a făcut împotriva lui Core și a cetei lui, sau împotriva lui Datan și Abiram, sau Anania și Safira, pe care i-a lovit morți pe loc? Priviți-L și când este gata să-Și execute mânia asupra noastră: de câte ori, ca răspuns la mijlocirea Fiului Său iubit, a întors sabia în teacă și „S-a căit de răul pe care a gândit să ni-l facă”! Și nu sunt acestea încurajări la pocăință? Puteți voi de bunăvoie să continuați să-L insultați pe un Dumnezeu atât de milostiv și să-L provocați până când mânia Lui va izbucni fără leac și „va arde până la iadul cel mai de jos”?
Considerați
Considerare
Simeon încheie discursul declarând nădejdea sigură că Dumnezeu Se va întoarce în milă la cel zdrobit.
Și așa putem fi și noi vizitați: nici nu putem fi siguri că, „deși Dumnezeu ne iartă păcatele”, nu va „lua răzbunare pentru născocirile noastre [Notă: Psalmii 99:8.].” Totuși putem nădăjdui îndepărtarea chiar și a acestor judecăți: și „cine știe dacă nu Se va întoarce și nu Se va căi, și nu va lăsa o binecuvântare în urma Sa”, chiar o astfel de binecuvântare care să vă aducă într-o stare de dulce comuniune cu Dumnezeul vostru? Dar dacă întrebarea se pune cu privire la iertarea păcatelor și la bucuria finală a cerului, voi întreprinde, cu reverență și smerenie, să spun: „Știu”. Da, întregul Cuvânt al lui Dumnezeu declară că Se va întoarce în milă la sufletul zdrobit; și „va șterge fărădelegile noastre ca un nor de dimineață” și „nu Și le va mai aminti împotriva noastră în veac”.Încheie îndemnând că milele oferite răsplătesc mai mult decât orice efort al pocăinței.
Nu: trebuie să coborâți în iad și să gustați nenorocirea celor osândiți și să fiți înălțați în cer ca să vă bucurați de fericirea sfinților în slavă, înainte de a vă putea forma vreo idee dreaptă despre ceea ce vă stă înainte, fie să suferiți, fie să vă bucurați, după cum va fi găsită starea voastră înaintea lui Dumnezeu. Vă rog să nu vă jucați cu sufletele voastre; ci acum, cât timp vi se oferă prilejul, „fugiți de mânia care vine și apucați viața veșnică”. Ați putea întreba pe Manase, sau pe David, sau pe Petru, sau pe oricare dintre sfinți, dacă au plâns prea mult; puteți concepe ușor răspunsul pe care vi l-ar da ei. Fiecăruia dintre voi, deci, îi spun: „Începeți, fără întârziere, să semănați cu lacrimi; și apoi așteptați, fără îndoială, să secerați cu bucurie”.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața mea am tratat pocăința ca pe un sentiment trecător mai degrabă decât ca sfâșierea inimii? Cum mă smerește și mă încurajează caracterul descoperit al lui Dumnezeu să mă întorc la El fără întârziere? Ce act concret de post, bocet sau întoarcere reînnoită va marca răspunsul meu în ziua aceasta?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care ești milostiv și îndurător, încet la mânie și plin de bunătate mare, dă-ne har ca să ne sfâșiem inimile înaintea Ta astfel încât să nu ne schimbăm doar căile exterioare, ci să ne întoarcem la Tine cu toată ființa noastră. Fă ca nădejdea milei Tale care Se întoarce să întărească fiecare hotărâre slabă și să nu ne rușinăm niciodată de încrederea pe care o punem în Fiul Tău. Prin același Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →