← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel

Călătoria Chivotului: Reverența Restaurată

2 Samuel 5-6Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate20 min
Deschidere
În scrierile ei despre domnia timpurie a lui David, Ellen G. White deschide istoria sacră din 2 Samuel 5-6 cu o perspectivă tandră asupra inimii regelui lui Israel și a prezenței sfinte a lui Dumnezeu printre poporul Său. Cuvintele ei ne invită să urmărim cum întoarcerea chivotului a testat și a adâncit adevărata închinare. Prin aceste pagini, marea controversă dintre ascultare și prezumție strălucește clar, îndreptându-ne către Hristos care singur împlinește supunerea perfectă față de Tatăl. Suntem atrași să vedem că fiecare act de reverență contează în planul mântuirii și în binecuvântata speranță de a locui cu Dumnezeu pentru totdeauna.
Citește

Citire

Cu inimile deschise către Duhul, să citim 2 Samuel 5-6. Ascultă pașii lui David în timp ce caută să onoreze chivotul legământului și lecțiile sobrietate care urmează. Observă cum bucuria, frica și ascultarea reînnoită se împletesc. Cere Domnului să vorbească prin istorie și să te pregătească să primești același Duh care s-a odihnit asupra lui David când a adus în sfârșit simbolul sacru acasă.
Studiu
White ne prezintă mai întâi scopul îndelung prețuit al lui David de a aduce chivotul la Ierusalim. Acum că David era stabilit ferm pe tron și liber de invaziile dușmanilor străini, s-a întors la împlinirea unui scop prețuit - să aducă sus chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim. Timp de mulți ani chivotul rămăsese la Chiriat-Iearim, la nouă mile depărtare; dar era potrivit ca capitala națiunii să fie onorată cu semnul Prezenței divine. Ea dezvăluie apoi instrucțiunile divine care fuseseră nesocotite în prima încercare. Soarta lui Uza a fost o judecată divină asupra încălcării unei porunci foarte explicite. Prin Moise, Domnul dăduse instrucțiuni speciale cu privire la transportul chivotului. Nimeni în afară de preoți, urmașii lui Aaron, nu trebuia să-l atingă sau chiar să-l privească descoperit. Direcția divină era: 'Fiii lui Chehat să vină să-l poarte: dar să nu atingă nici un lucru sfânt, ca nu cumva să moară.' Numeri 4:15. Preoții trebuiau să acopere chivotul, iar apoi chehatiții trebuiau să-l ridice de drugi, care erau așezați în inele pe fiecare latură a chivotului și nu erau scoși niciodată. Gherșoniților și merariților, care aveau în grijă perdelele, scândurile și stâlpii cortului, Moise le-a dat care și boi pentru transportul celor încredințate lor. 'Dar fiilor lui Chehat nu le-a dat: pentru că slujba sfântului locaş care le aparținea era să poarte pe umeri.' Numeri 7:9. Astfel, în aducerea chivotului de la Chiriat-Iearim a existat o nesocotire directă și de neiertat a direcțiilor Domnului. White arată apoi binecuvântarea care s-a odihnit asupra lui Obed-Edom pentru primirea chivotului cu reverență. Simțind că propria lui inimă nu era cu totul dreaptă cu Dumnezeu, David, văzând lovitura asupra lui Uza, se temuse de chivot, ca nu cumva vreun păcat din partea lui să aducă judecăți asupra lui. Dar Obed-Edom, deși se bucura cu tremur, a primit simbolul sacru ca garanție a favorii lui Dumnezeu față de cei ascultători. Atenția întregului Israel era acum îndreptată spre ghititul și casa lui; toți urmăreau să vadă cum le va merge. 'Iar Domnul l-a binecuvântat pe Obed-Edom și toată casa lui.' Ea ne duce mai departe la procesiunea reînnoită și ascultătoare care a reușit în cele din urmă. La sfârșitul a trei luni a hotărât să facă o altă încercare de a muta chivotul și acum a dat ascultare serioasă pentru a împlini în fiecare amănunt direcțiile Domnului. Din nou au fost chemați oamenii de frunte ai națiunii și o mare adunare s-a strâns în jurul locuinței ghititului. Cu grijă reverentă chivotul a fost acum așezat pe umerii oamenilor de numire divină, mulțimea a intrat în rând și cu inimi tremurânde vasta procesiune a pornit din nou. După ce a înaintat șase pași, trâmbița a sunat oprire. La direcția lui David, jertfe de 'boi și viței îngrășați' trebuiau aduse. Bucuria a luat acum locul tremurului și terorii. Regele își pusese deoparte veșmintele regale și se îmbrăcase într-un efod simplu de in, cum purtau preoții. Prin acest act nu a însemnat că și-a asumat funcții preoțești, căci efodul era purtat uneori și de alții în afară de preoți. Dar în această slujbă sfântă voia să-și ia locul, înaintea lui Dumnezeu, pe picior de egalitate cu supușii săi. În ziua aceea Iehova trebuia adorat. El trebuia să fie singurul obiect al reverenței.
Considerați

Considerare

White dezvăluie apoi cum judecata asupra lui Uza a întipărit asupra lui Israel sfințenia legii lui Dumnezeu și necesitatea ascultării exacte. David și poporul lui se adunaseră să îndeplinească o lucrare sfântă și o făcuseră cu inimi vesele și voitoare; [p. 706] dar Domnul nu a putut accepta slujba, pentru că nu fusese îndeplinită în conformitate cu direcțiile Sale. Filistenii, care nu aveau cunoștință de legea lui Dumnezeu, așezaseră chivotul pe un car când l-au înapoiat lui Israel, iar Domnul a acceptat efortul pe care l-au făcut. Dar israeliții aveau în mâini o declarație clară a voii lui Dumnezeu în toate aceste chestiuni, iar neglijarea acestor instrucțiuni a fost o necinstire adusă lui Dumnezeu. Asupra lui Uza a căzut vina mai mare a prezumției. Încălcarea legii lui Dumnezeu îi micșorase simțul sfințeniei ei și, cu păcate ne mărturisite asupra lui, a prezumat, în fața interdicției divine, să atingă simbolul prezenței lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate accepta nicio ascultare parțială, nicio cale laxă de a trata poruncile Sale. Prin judecata asupra lui Uza, El a intenționat să întipărească asupra întregului Israel importanța de a da ascultare strictă cerințelor Sale. Astfel, moartea acelui singur om, prin a-i conduce pe oameni la pocăință, ar fi putut preveni necesitatea de a inflige judecăți asupra miilor. Ea încheie scena arătând cum mustrarea divină l-a condus pe David la o umilință mai adâncă înaintea Domnului. Asupra lui David, mustrarea divină și-a împlinit lucrarea. El a fost condus să realizeze, ca niciodată înainte, sfințenia legii lui Dumnezeu și necesitatea ascultării stricte. Favorea arătată casei lui Obed-Edom l-a condus pe David din nou la speranța că chivotul ar putea aduce o binecuvântare lui și poporului său.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viața mea sunt ispitit să-L onorez pe Dumnezeu în moduri care nesocotesc instrucțiunile Sale clare? 2. Cum mă încurajează binecuvântarea asupra lui Obed-Edom să primesc prezența lui Hristos cu bucurie tremurătoare? 3. În ce feluri mă cheamă Domnul să pun deoparte mândria pentru ca slava Sa singură să fie înălțată?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru lumina care strălucește din pana slujitorului Tău asupra istoriei sacre a chivotului. Învață-ne frumusețea ascultării reverente pe care David a învățat-o prin eșec și binecuvântare deopotrivă. Fie ca același Duh care s-a odihnit asupra lui să se odihnească și asupra noastră, ca să primim prezența lui Hristos cu inimi umile. Ferește-ne de prezumție și umple-ne de bucuria care vine din a umbla în căile Tale. Pregătește-ne pentru ziua când adevăratul Chivot al legământului va fi văzut în templul ceresc și vom locui cu Tine pentru totdeauna. În numele lui Isus, Împăratul și Răscumpărătorul nostru, amin.

Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →