Eterniseed › Curriculum › Ieremia
Ieremia 23-24 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Ieremia oferă o fereastră profundă în lucrările lui Dumnezeu cu liderii necredincioși și promisiunea Sa durabilă de restaurare prin Mesia. În aceste capitole profetul confruntă păstorii corupți în timp ce arată înainte spre Ramura dreaptă din linia lui David. Expunerea atentă a lui Calvin ne ajută să vedem atât severitatea judecății divine cât și certitudinea milei legământului. Perspectivele sale rămân vitale pentru Biserică astăzi când considerăm păstorirea credincioasă și centralitatea lui Hristos. În următoarele câteva minute vom asculta cuvintele lui Calvin însuși despre această porțiune bogată a Scripturii.
Citește
Citire
Ne întoarcem acum la textul însuși. Acordați timp pentru a citi capitolele 23 și 24 din Ieremia încet și cu rugăciune. Observați avertismentele repetate împotriva păstorilor mincinoși și frumoasele promisiuni ale adunării, ale stăpânirii drepte și ale speranței viitoare. Lăsați cuvintele Scripturii să vă pregătească inima pentru expunerea lui Calvin care urmează.
Studiu
Calvin începe prin a stabili contextul profeției.
Aici profetul promite restaurarea Bisericii; dar îi amintește ipocriților că nu aveau niciun motiv să se lingușească din această pricină, mai ales pe rege, pe sfetnicii săi și pe preoți. Așadar această profeție este un amestec de promisiuni și amenințări, căci Dumnezeu promite că va fi milostiv cu evreii nenorociți, după ce i-a pedepsit, astfel încât sămânța lui Avraam să nu fie cu totul nimicită: totuși îi lipsește pe ipocriți de încrederea deșartă, ca să nu aplice în mod fals asupra lor înșiși speranța mântuirii, de la care s-au exclus prin nelegiuirea lor. Și acest lucru trebuie observat, căci de îndată ce este oferită mila lui Dumnezeu, ipocriții își atribuie tot ce promite Dumnezeu și devin din ce în ce mai insolenti, ca și cum L-ar ține legat de ei; căci nepedepsirea îi duce să-și ia mai multă libertate de a păcătui. De aceea ei se laudă că sunt în siguranță, căci se consideră poporul lui Dumnezeu. Profetul învață deci aici că tot ce promite Dumnezeu aparține aleșilor Săi, că nu se referă în mod nediscriminatoriu la toți, nici nu trebuie extins la ipocriții care pretind în mod fals numele Său, ci că aparține în mod deosebit aleșilor, deși aceștia pot fi puțini la număr și deși pot fi disprețuiți.Calvin abordează apoi denunțarea rostită împotriva păstorilor.
El spune mai întâi: Vai de păstorii care distrug, [73] etc. Iată lucruri contrare — un păstor și un distrugător! Dar le acordă numele care era onorabil; și totuși își bate joc de lauda lor falsă, căci ei credeau că își pot ascunde crimele sub acest umbrar, pretins în mod fals. Deși îi numește păstori, totuși îndepărtează masca și arată astfel că se laudă în zadar când își asumă numele de păstori. „Voi sunteți păstori”, spune el, „și voi sunteți distrugători! care risipiți sau împrăștiați turma pășunilor Mele.” [74]Calvin îndreaptă mai târziu atenția spre venirea lui Mesia.
Profetul confirmă ceea ce spusese mai înainte despre înnoirea Bisericii; căci nu ar fi fost în sine suficient de puternic să spună „Am promis păstori care își vor împlini cu credincioșie datoria”, decât dacă singurul Păstor adevărat fusese pus înaintea lor, pe care se întemeia legământul lui Dumnezeu și de la care se aștepta împlinirea promisiunilor sperate. Și era obișnuit cu toți profeții, ori de câte ori dădeau poporului speranța mântuirii, să aducă în față venirea lui Mesia, căci în El au fost întotdeauna promisiunile lui Dumnezeu, da și amin. (2 Corinteni 1:20.) Acest lucru, într-adevăr, apare acum, sub Evanghelie, mai clar decât înainte; dar credința Părinților nu putea fi deplină decât dacă își îndreptau gândurile spre Mesia. Așadar, deoarece nici dragostea lui Dumnezeu nu putea fi făcută sigură pentru Părinți, nici mărturia bunătății și a favorii Sale părintești nu putea fi confirmată fără Hristos, acesta este motivul pentru care profeții obișnuiau să-L pună pe Hristos înaintea ochilor lor ori de câte ori căutau să insufle celor nenorociți o speranță bună, care altfel ar fi fost copleșiți de durere și împinși la disperare.
Considerați
Considerare
Calvin întemeiază mai departe promisiunea în legământul lui Dumnezeu cu David.
Deși prepoziția l, lamed, este adesea redundantă, totuși în acest loc mi se pare că Dumnezeu face referire la legământul pe care îl făcuse cu David. Și profetul a făcut acest lucru în mod intenționat, deoarece evreii erau nedemni de a fi deloc considerați de Dumnezeu; dar promite aici că va fi credincios acelui legământ pe care îl făcuse odinioară cu David, deoarece David însuși era de asemenea credincios și a îmbrățișat cu credință adevărată promisiunea făcută lui. Dumnezeu deci, ca și cum nu ar avea nimic de-a face cu acel popor pervers și de neînduplecat, ci cu slujitorul Său David, spune: „Voi ridica lui David o ramură dreaptă”; ca și cum ar fi spus: „Chiar dacă ați fi de o sută de ori nedemni de a avea un Eliberator, totuși amintirea lui David va rămâne veșnic întreagă la Mine, deoarece el a fost desăvârșit și credincios în păzirea legământului Meu.” Acum, nu se poate îndoi că profetul vorbește aici despre Hristos.
Răspunde
Răspuns
Cum modelează accentul lui Calvin pe rămășiță înțelegerea voastră despre credincioșia lui Dumnezeu? În ce fel contrastul dintre păstorii mincinoși și Păstorul adevărat v-ar putea afecta rugăciunile pentru liderii bisericii? Unde simțiți că Duhul vă invită să vă odihniți mai deplin în Hristos ca Ramura dreaptă?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Suveran, care judeci păstorii necredincioși și ridici Ramura Ta dreaptă să domnească cu dreptate și neprihănire, dă-ne har să primim atât avertizările Tale, cât și promisiunile Tale, cu inimi umile și credincioase. Păstrează rămășița Ta după dragostea Ta de alegere și ține-ne statornici în credincioșia legământului Fiului Tău, ca să locuim în siguranță sub păstorirea Lui. Prin Hristos, Domnul nostru, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →