← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Judecători

Judecători 17-18 — cu Benson

Judecători 17-18Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În orele liniștite ale devoțiunii de dimineață ne întoarcem din nou la Comentariul asupra Vechiului și Noului Testament al lui Joseph Benson, acel tovarăș de încredere al gospodăriilor metodiste de generații. Cu căldură pastorală și expunere atentă, Benson ne călăuzește prin capitolele finale ale Judecătorilor, unde poporul lui Israel se îndepărtează de Dumnezeul cel viu în umbrele propriilor născociri. Cuvintele sale ne invită să ascultăm cu smerenie, să ne cercetăm inimile și să ne amintim că orice abatere de la porunca clară a Scripturii aduce întristare în urma ei. Duhul care l-a mișcat pe comentator să deschidă acum urechile noastre ca să primim cuvântul cu blândețe.
Citește

Citire

Să citim acum cu evlavie capitolele al șaptesprezecelea și al optsprezecelea ale Cărții Judecătorilor. Pe măsură ce narațiunea se desfășoară, observați cât de repede absența ordinii evlavioase deschide ușa religiei private și ambiției tribale. Citiți încet, lăsând relatarea sobră să cerceteze conștiința. Faceți pauză după fiecare paragraf și rugați-L pe Domnul să vă țină inima statornică pe calea Sa rânduită.
Studiu
Benson începe prin a plasa aceste narațiuni finale în contextul lor istoric potrivit. Versetul 1. Judecători 17:1. Aici începe ceea ce poate fi numit un supliment la cartea Judecătorilor; care dă socoteală de mai multe fapte memorabile, în sau în jurul vremii judecătorilor: a căror istorie autorul nu a vrut să o întrerupă, amestecând aceste chestiuni cu ea, ci le-a rezervat să fie relatate separat, în cele cinci capitole următoare. În acestea el dă mai întâi socoteală cum a intrat idolatrie în seminția lui Efraim; ceea ce face în acest capitol: în al doilea rând, cum a ajuns să fie introdusă în seminția lui Dan, cap. 18. Și apoi relatează, în cap. 19., un act cât se poate de barbar și rușinos săvârșit de unii beniamiți, și distrugerea completă a acelei seminții, cu excepția a șase sute de bărbați, pentru că au încuviințat-o, cap. 20. Și în cele din urmă, în cap. 21., relatează cum seminția lui Beniamin a fost ținută să nu se stingă. Al cărui nume era Mica Când a trăit Mica și a făcut ceea ce este relatat în acest capitol, putem deduce cu oarecare certitudine din Judecători 17:6, care ne spune că nu era rege în Israel în acel timp; adică, niciun guvernator suprem, cu putere să țină poporul la datoria sa; ceea ce se presupune de către învățați că a fost între moartea acelor bătrâni care au supraviețuit lui Iosua și prima asuprire a lui Israel de către Cușan. În care interval de timp, este evident, israeliții au căzut mai întâi de la închinarea la Dumnezeu și s-au pângărit cu idolatrie, Judecători 2:13 și Judecători 3:7. Începutul acestei lepădări de Dumnezeu este descris pe scurt în acest capitol. El dezvăluie apoi pașii prin care religia casnică a lui Mica a luat formă. Versetul 3. Judecători 17:3. Am închinat în întregime argintul Domnului. Înțelesul pare a fi că atunci când a pierdut banii, a făgăduit că, dacă îi va recupera, îi va închina Domnului, iar ignoranța ei superstițioasă a făcut-o să creadă că nu poate face aceasta în niciun alt mod mai bun decât cheltuindu-i pe chipuri de vreun fel pentru a fi folosite în închinarea Lui. În ebraică aici, cuvântul pentru Domn este Iehova, numele incomunicabil al adevăratului Dumnezeu, prin care este evident că nici ea, nici fiul ei nu au intenționat să părăsească adevăratul Dumnezeu, ci doar să I se închine printr-un chip, ceea ce și israeliții au intenționat să facă atunci când au făcut vițelul în pustiu (Exod 32:1) și mai târziu Ieroboam. De aceea acest Mica s-a bucurat când a primit un preot rânduit de Domnul. Eroarea lor consta în a se închina lui Dumnezeu după propriile fantezii, și nu așa cum El poruncise. Dar acest capitol și următoarele arată că israeliții căzuseră în acel timp într-o ignoranță cât se poate de jalnică și rușinoasă a lui Dumnezeu și a legii Sale. Pentru fiul meu Pentru binele tău și al familiei; ca să nu fie nevoie să mergi mereu la Silo pentru a te închina, ci să o poți face acasă. De aceea ți-l voi înapoia Ca să-l folosești, așa cum spun, la facerea unui chip. Benson atrage apoi atenția cititorului asupra acceptării ușoare de către levit a numirii neregulate. Versetele 11-12. Judecători 17:11-12. Levitul a fost mulțumit Fiind infectat de superstiția și idolatria comună a vremurilor. Ca pe unul dintre fiii săi Adică, tratat cu același grad de bunătate și afecțiune. Mica l-a sfințit pe levit Ca să fie preot, pentru care a considerat necesară o sfințire, știind că leviții nu erau mai puțin excluși de la slujba preoțească decât poporul. Tânărul În locul fiului său, pe care îl sfințise, dar acum pare restrâns de la exercitarea acelei slujbe, încredințând-o în întregime levitului, care era mai apropiat de ea. El încheie secțiunea cu o judecată sinceră asupra autoînșelării lui Mica. Versetul 13. Judecători 17:13. Îmi va face bine Sunt sigur că Dumnezeu mă va binecuvânta. Atât de orb și de grosolan de parțial era în judecata sa, încât să creadă că o singură împrejurare dreaptă va răspunde pentru toate erorile sale substanțiale, în a face și a se închina la chipuri împotriva poruncii exprese a lui Dumnezeu, în a se închina lui Dumnezeu într-un loc interzis, printr-un preot numit ilegal. „Se convinge pe sine”, spune Calmet, „că poporul, văzând capela sa slujită de un om din familia lui Levi, va veni acolo cu mai multă încredere, și că acest aflux, împreună cu darurile ce vor fi aduse, îi va procura un câștig considerabil. Este evident acest câștig pe care el îl numește aici binecuvântarea lui Dumnezeu. Cât de justă este această reprezentare a acelor persoane superstițios de lacome care ar lega religia de dragostea de bogății și care, așa cum exprimă Sfântul Pavel, își închipuie că evlavia ar trebui să servească ca mijloc de a se îmbogăți.”
Considerați

Considerare

Benson apasă lecția acasă contrastând zelul lui Mica cu respectul adevăratului credincios față de Dumnezeul cel viu. Versetul 24. Judecători 18:24. Dumnezeii mei pe care i-am făcut Sau, mai degrabă, dumnezeul meu, așa cum cuvântul ebraic semnifică în general, însemnând chipul, pe care îl considera ca un simbol al prezenței lui Dumnezeu cu el; căci nu putea fi atât de prost încât să creadă că este marele Iehova, care a făcut cerul și pământul și căruia I se închina, ci doar ca un mijloc prin care își oferea închinarea Lui, așa cum făceau mulți dintre păgâni. Ce mai am? Nu prețuiesc nimic din ce am în comparație cu ceea ce ați luat. Acest zel pentru gunoaie idolatre poate face de rușine mulțimi care se numesc creștini și totuși își prețuiesc comoditățile lumești mai mult decât toate preocupările mântuirii lor. Este Mica atât de îndrăgostit de dumnezeii săi falși? Și cum ar trebui să fim noi afectați față de adevăratul Dumnezeu? Să socotim comuniunea noastră cu Dumnezeu cel mai mare câștig al nostru; și pierderea lui Dumnezeu cea mai dureroasă pierdere. Vai de noi, dacă El pleacă. Căci ce mai avem?
Răspunde

Răspuns

1. Unde în mersul meu zilnic sunt cel mai ispitit să mă închin Domnului după propriile mele noțiuni mai degrabă decât după cuvântul Său clar? 2. Cum mă păzesc de a trata religia în principal ca pe un mijloc de a asigura avantaj sau confort personal? 3. În ce feluri ne pot ajuta gospodăriile și congregațiile noastre unii pe alții să rămânem statornici atunci când „fiecare om face ce este drept în ochii săi”?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale slujitorului Tău Joseph Benson, al cărui comentariu încă vorbește casei credinței. Păzește-ne, Te rugăm, de orice altar privat ridicat împotriva poruncii Tale. Dă-ne ca să prețuim mijloacele harului pe care le-ai rânduit și să nu ne închipuim niciodată că o singură împrejurare dreaptă poate acoperi o mulțime de născociri neascultătoare. Leagă-ne inimile de unicul Mijlocitor, Isus Hristos, și de părtășia poporului Tău. Păzește-ne casele de idolatrie a voinței proprii și umple-le cu lumina cuvântului Tău. Prin același Domn Isus Hristos, care trăiește și domnește cu Tine și cu Duhul Sfânt, un singur Dumnezeu, în veci. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →