← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel

1 Samuel 31 — cu Matthew Henry

1 Samuel 31Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la 1 Samuel 31 plasează căderea finală a lui Saul alături de victoria simultană a lui David, arătând cum aceeași zi poate dezvălui două rezultate foarte diferite. O cale se încrede în Dumnezeu și se sfârșește în triumf; cealaltă îl părăsește și se sfârșește în ruină. Reflecțiile cumpătate ale lui Henry ne călăuzesc prin evenimentele sumbre fără senzaționalism, invitând la o atenție sobră asupra consecințelor neascultării persistente. Pe măsură ce ne pregătim să studiem, ne amintim că Scriptura consemnează aceste istorii pentru ca noi să învățăm să ne temem de Domnul și să ne agățăm de îndurarea Lui. Lecția de astăzi se mișcă deci constant de la câmpul de luptă la inimă, întrebând ce ne învață și astăzi sfârșitul lui Saul pe credincioșii care trăiesc secole mai târziu.
Citește
Ia un moment de liniște pentru a citi 1 Samuel 31 în întregime. Lasă narațiunea sobră și nemiloasă să vorbească: fuga lui Israel, moartea fiilor lui Saul și actul final disperat al regelui. Observă cum capitolul se încheie nu cu triumf, ci cu înmormântare și post. Pe măsură ce citești, cere Domnului să-ți pregătească inima pentru lecțiile sobere pe care Matthew Henry le extrage din aceste scene finale.
Studiu

Studiază

Henry începe prin a marca sosirea zilei răsplătirii. Ziua răsplătirii a venit acum, în care Saul trebuie să dea socoteală pentru sângele amaleciților pe care l-a cruțat în mod păcătos și pentru cel al preoților pe care l-a vărsat și mai păcătos; și acela al lui David, pe care ar fi vrut să-l verse, trebuie să intre în socoteală. Acum a venit ziua lui să cadă, așa cum a prevăzut David, când va coborî în luptă și va pieri, cap. xxvi. 10. Veniți și vedeți judecățile drepte ale lui Dumnezeu. Henry urmărește apoi moartea celor trei fii ai lui Saul în prezența tatălui lor. II. Îi vede pe fiii săi căzând înaintea lui. Filistenii biruitori au apăsat cu cea mai mare forță asupra regelui lui Israel și a celor din jurul lui. Cei trei fii ai săi erau lângă el, probabil, și toți trei au fost uciși înaintea feței lui, spre marea lui durere (căci ei erau nădejdile familiei sale) și spre marea lui groază, căci acum erau garda persoanei sale și nu putea trage altă concluzie decât că rândul lui va veni imediat. Fiii săi sunt numiți (v. 2), și ne întristează să-l găsim pe Ionatan printre ei: acel om înțelept, viteaz și bun, care era la fel de mult prieten cu David pe cât Saul era dușmanul lui, cade totuși cu ceilalți. Datoria față de tatăl său nu i-a permis să stea acasă sau să se retragă când armatele s-au angajat în luptă; iar Providența a rânduit astfel încât el cade în soarta comună a familiei sale, deși nu s-a implicat niciodată în vina acesteia; astfel încât observația lui Elifaz nu se susține (Iov iv. 7), Cine a pierit vreodată fiind nevinovat? Căci iată unul. Ce vom spune despre aceasta? 1. Dumnezeu a vrut astfel să desăvârșească necazul lui Saul în clipele sale de moarte și judecata care trebuia executată asupra casei sale. Dacă familia trebuie să cadă, Ionatan, care face parte din ea, trebuie să cadă odată cu ea. 2. Dumnezeu a vrut astfel să facă drumul lui David spre coroană mai clar și mai deschis. Căci, deși Ionatan însuși ar fi renunțat cu bucurie la tot titlul și interesul său în favoarea lui (nu avem motive să suspectăm altceva), totuși este foarte probabil ca mulți dintre oameni să fi folosit numele lui pentru a susține casa lui Saul sau cel puțin ar fi venit încet la David. Dacă Ișboșet (care acum fusese lăsat acasă ca unul nepotrivit pentru acțiune și astfel a scăpat) a avut atâția prieteni, ce ar fi avut Ionatan, care fusese dragul poporului și nu și-a pierdut niciodată favoarea lor? Cei care erau atât de dornici să aibă un rege ca neamurile ar fi fost zeloși pentru linia dreaptă, mai ales dacă aceasta ar fi aruncat coroana asupra unui cap ca al lui Ionatan. Aceasta l-ar fi pus pe David în încurcătură; și, dacă Ionatan ar fi putut prevala să aducă tot interesul său la David, atunci s-ar fi spus că Ionatan l-a făcut rege, în timp ce Dumnezeu trebuia să aibă toată slava. Aceasta este lucrarea Domnului. Astfel, deși moartea lui Ionatan ar fi o mare nenorocire pentru David, totuși, făcându-l să-și amintească de propria fragilitate, precum și facilitându-i accesul la tron, ar fi un avantaj pentru el. 3. Dumnezeu a vrut astfel să ne arate că diferența dintre bun și rău trebuie făcută în lumea cealaltă, nu în aceasta. Toate lucrurile vin la fel peste toți. Nu putem judeca starea spirituală sau veșnică a nimănui după felul morții sale; căci în aceasta există un singur eveniment pentru cel drept și pentru cel rău. Henry urmărește apoi rănirea lui Saul și sfârșitul provocat de propria mână. III. El însuși este rănit grav de filisteni și apoi ucis de propria mână. Arcașii l-au lovit (v. 3), astfel încât nu putea nici lupta, nici fugi, și de aceea trebuia inevitabil să cadă în mâinile lor. Astfel, pentru a-l face și mai nenorocit, distrugerea vine treptat asupra lui și moare în așa fel încât să simtă că moare. La o asemenea extremitate a fost redus acum, încât 1. Dorea să moară de mâna propriului slujitor mai degrabă decât de mâna filistenilor, ca nu cumva aceștia să-l abuzeze așa cum îl abuzaseră pe Samson. Om nenorocit! Se află murind și toată grija lui este să-și țină trupul departe de mâinile filistenilor, în loc să fie preocupat să-și încredințeze sufletul în mâinile lui Dumnezeu care l-a dat, Ecl. xii. 7. Așa cum a trăit, așa a murit, mândru și gelos, și o groază pentru sine și pentru toți cei din jurul lui. Cei care înțeleg corect problema consideră de mică importanță, în comparație, cum stau lucrurile cu ei în moarte, dacă doar le va fi bine după moarte. Cei care sunt într-o stare deplorabilă într-adevăr, care, fiind amari în suflet, tânjesc după moarte, dar ea nu vine (Iov iii. 20, 21), mai ales cei care, disperând de îndurarea lui Dumnezeu, ca Iuda, sar într-un iad înaintea lor, pentru a scăpa de un iad din ei înșiși. 2. Când nu a putut obține acea favoare, a devenit propriul său călău, gândind astfel să evite rușinea, dar alergând la un păcat grav și atrăgând astfel asupra numelui său o marcă de infamie perpetuă, ca felo de se — un sinucigaș. Ionatan, care și-a primit rana de moarte din mâna filistenilor și s-a predat cu vitejie sorții războiului, a murit pe patul de onoare; dar Saul a murit cum moare un nebun, cum moare un laș — un nebun mândru, un laș furiș; a murit ca un om care nu avea nici frica de Dumnezeu, nici nădejdea în Dumnezeu, nici rațiunea unui om, nici religia unui israelit, cu atât mai puțin demnitatea unui prinț sau hotărârea unui soldat. Să ne rugăm cu toții: Doamne, nu ne duce în ispită, în această ispită. Purtătorul de arme al lui nu a vrut să-l străpungă și a făcut bine refuzând; căci slujitorul nici unui om nu trebuie să fie sclavul poftelor sau patimilor stăpânului său de nici un fel. Motivul dat este că era foarte înspăimântat, nu de moarte, căci el însuși a alergat cu voință asupra ei imediat; dar, având o profundă reverență pentru regele, stăpânul său, nu a putut învinge aceasta atât de mult încât să-i facă vreun rău; sau poate se temea ca mâna sa tremurândă să nu-i dea decât o lovitură pe jumătate și astfel să-l pună în și mai mare nenorocire.
Considerați

Consideră

Henry încheie comentariul punând înmormântarea lui Saul alături de nașterea lui Samuel. Această carte a început cu nașterea lui Samuel, dar acum se încheie cu înmormântarea lui Saul, compararea celor două împreună ne va învăța să preferăm onoarea care vine de la Dumnezeu înaintea oricăreia dintre onorurile pe care această lume pretinde că le are la dispoziție.
Răspunde
1. Unde în viața mea sunt ispitit să am încredere în propriile strategii mai degrabă decât în cuvântul Domnului? 2. Cum modelează contrastul dintre victoria lui David și înfrângerea lui Saul viziunea mea asupra adevăratului succes? 3. Ce pas practic pot face astăzi pentru a onora pe cei care mi-au arătat bunătate, chiar și atunci când circumstanțele sunt dificile?
Roagă-te
Tată milostiv, pe măsură ce cugetăm la sfârșitul tragic al lui Saul din Cuvântul Tău, păzește-ne de mândria și frica ce l-au rătăcit și învață-ne în schimb să ne încredem în Tine în orice luptă. Prin Duhul Tău, întărește nădejdea noastră în mila pe care o arăți celor ce Te cheamă, păzindu-ne inimile de deznădejde și de prezumție. Fie ca Evanghelia lui Hristos să ne ancoreze în ascultare credincioasă în toate zilele noastre. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →