Eterniseed › Curriculum › Ieremia
Ieremia 17-18 — Eterniseed (epoca Reformei / protestantism istoric)
Deschidere
Profeția consemnată în capitolele șaptesprezece și optsprezece din Ieremia se adresează poporului legământului din Iuda într-un timp când răzvrătirea lor devenise statornicită și inimile lor împietrite împotriva Domnului care îi adusese în legătură cu Sine. Cuvântul rostit prin profet arată atât adâncimea depravării omenești cât și suveranitatea absolută a lui Dumnezeu peste națiuni și indivizi deopotrivă. Păcatul este prezentat nu ca o pată superficială, ci ca o inscripție săpată chiar în afecțiuni, în timp ce olarul divin își păstrează dreptul deplin de a modela sau de a zdrobi vasul după sfatul Său. Aceste capitole îl confruntă deci pe cititor cu realitatea că încrederea pusă în om sau în puterea creată aduce blestem, pe când încrederea pusă numai în Domnul aduce binecuvântare, și că pocăința rămâne posibilă doar acolo unde Dumnezeu Însuși dăruiește inima să se întoarcă. Mesajul se înscrie în cadrul mai larg al legământului în care răbdarea divină se confruntă cu dreptatea divină până la timpul hotărât al judecății sau al milei.
Citește
Citire
Pe măsură ce capitolele sunt citite, să se observe contrastul tras între omul care se încrede în puterea omenească și cel care se încrede în Domnul, descrierea inimii ca fiind înșelătoare mai presus de toate lucrurile și semnul păzirii Sabatului ca o încercare a credincioșiei față de legământ. Să se observe de asemenea figura extinsă a olarului la roata sa și aplicarea imediată a acestei figuri la lucrările lui Dumnezeu cu națiunile. Să se remarce afirmațiile repetate că Domnul formează și rânduște după scopul Său, împreună cu avertizarea că refuzul statornic de a se pocăi aduce vasul la nimicire. Aceste elemente împreună arată atât starea lăuntrică a poporului cât și exercitarea din afară a suveranității divine.
Studiu
Secțiunea de început a capitolului șaptesprezece declară că păcatul lui Iuda este scris cu un condei de fier pe tăblița inimii și pe coarnele altarelor. Această limbă indică faptul că fărădelegea a devenit un semn statornic pe dispoziția lăuntrică și pe însăși faptele de închinare aduse Domnului. Poporul nu poate pleda necunoaștere sau cădere vremelnică; consemnarea stă ca dovadă că afecțiunile lor au fost date fărădelegii. Profetul rostește apoi un blestem peste omul care își pune încrederea în carne și își întoarce inima de la Domnul, asemănând o astfel de persoană cu un tufiș în pustiu care nu poate vedea binele când vine. Prin contrast, cel care se încrede în Domnul este declarat binecuvântat și este asemănat cu un pom sădit lângă ape ale cărui frunze rămân verzi chiar și în secetă. Aceste două căi sunt puse înaintea poporului legământului ca singurele alternative sub cârmuirea lui Dumnezeu. Textul expune mai departe inima ca fiind înșelătoare mai presus de toate lucrurile și primejdios de bolnavă, o stare cunoscută pe deplin doar de Domnul care cercetează rărunchii și inima. Fiecare om primește după rodul faptelor sale, astfel încât mărturisirea din afară nu poate trece peste verdictul cunoașterii divine. Porunca de a sfinți ziua de Sabat este prezentată ca o încercare statornică dacă poporul va sfinți semnul legământului și va arăta astfel credincioșia față de Cel care i-a sfințit. Eșecul în această privință se spune că va aduce cetatea și conducătorii ei la pustiire. Capitolul optsprezece trece de la diagnostic la libertatea suverană a lui Dumnezeu prin casa olarului. Ieremia este îndrumat să observe pe olar care, găsind vasul stricat, îl remodelează după plăcerea sa. Aplicația urmează îndată: Domnul Se declară în stare să smulgă, să dărâme sau să zidească și să sădească orice națiune sau împărăție. Dacă o națiune se întoarce de la rău, Domnul Se va căi de răul pe care îl rostise; dacă face rău înaintea ochilor Săi, Se va căi de binele pe care îl intenționase. Răspunsul lui Iuda, însă, este să spună că calea Domnului nu este dreaptă, dezvăluind astfel nevrerea lor de a se supune dreptului divin de a rânduì creaturile Sale. Capitolul se încheie cu complotul poporului împotriva vestitorului și apelul profetului către Domnul pentru îndreptățire, subliniind că cuvântul rostit va rămâne chiar când oamenii caută să îl reducă la tăcere. De-a lungul ambelor capitole accentul stă pe autoritatea necontestată a lui Dumnezeu de a judeca starea lăuntrică și de a hotărî soarta din afară a poporului Său.
Considerați
Considerare
Tematicile acestor capitole găsesc o rezonanță clară în alte porțiuni ale Scripturii care de asemenea expun suveranitatea lui Dumnezeu în mântuire și judecată. Figura olarului reapare în epistola către Romani unde apostolul afirmă că olarul are putere peste lut ca să facă un vas spre cinste și altul spre necinste. Același principiu stă la temelia consemnării lucrărilor lui Dumnezeu cu Faraon și cu națiunea lui Israel în cartea Exod. Contrastul dintre încrederea în om și încrederea în Domnul răsună în literatura înțelepciunii, îndeosebi în acei psalmi care rostesc binecuvântare peste cel a cărui nădejde este în Dumnezeul lui Iacov. Expunerea înșelăciunii inimii anticipează învățătura evangheliilor cu privire la izvorul gândurilor și faptelor rele. În tradiția Reformată aceste pasaje au fost citite ca confirmând atât neputința totală a inimii firești de a se întoarce la Dumnezeu cât și libertatea absolută a harului divin de a forma un popor pentru Sine. Avertizările legământului privitoare la păzirea Sabatului se leagă de insistența mai largă scripturală că adevărata închinare pornește dintr-o inimă înnoită de Duhul mai degrabă decât din forme din afară doar.
Răspunde
În ce domenii ale vieții prezente îți găsești încrederea mai mult pe resurse sau alianțe omenești decât pe promisiunile lui Dumnezeu, și cum adresează rostirea binecuvântării peste cel care se încrede în Domnul acea tendință? Dat fiindă descrierea inimii ca înșelătoare și cunoscută doar de Domnul, ce practici de autoexaminare înaintea cuvântului lui Dumnezeu sunt necesare pentru a te păzi de autoînșelare în umblarea ta? Cum modelează figura olarului înțelegerea ta despre încercări sau schimbări de împrejurări, și ce supunere față de voia divină cere o astfel de înțelegere?
Roagă-te
O, Doamne Dumnezeule al oștirilor, care singur cercetezi inima și încerci rărunchii, mărturisim înaintea Ta săparea păcatului pe părțile noastre lăuntrice și sentința dreaptă care urmează. Dăruiește-ne har să încetăm de a ne încrede în om al cărui suflu este în nările sale și să ne punem toată încrederea în Tine care singur poți binecuvânta sau blestema după sfatul Tău. Modelează-ne cum olarul modelează lutul, și dacă am devenit vase stricate, remodelează-ne după buna Ta plăcere. Păzește-ne de împietrirea care refuză pocăința și de prezumția care pune la îndoială căile Tale. Ține poporul legământului Tău în păzirea poruncilor Tale, ca semnul despărțirii noastre pentru Tine să nu fie profanat. Lucrează cu noi nu după meritele noastre, ci după mila pe care ai făgăduit-o în legământul rânduit în toate lucrurile și sigur, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.