Eterniseed › Curriculum › Iov
Să piară ziua: Dorul după lumina eternității
Deschidere
După lunga tăcere a durerii sale, Iov își deschide gura și blestemă ziua nașterii sale: 'Să piară ziua în care m-am născut.' Pentru un cititor neatent, cuvintele par ruperea răbdării sale. Sfântul Grigore cel Mare ne învață să citim mai cu atenție. Litera Scripturii, spune el în prefața sa, uneori se contrazice pe sine tocmai pentru a ne îndrepta spre sensul mai adânc. Iov — care L-a binecuvântat pe Dumnezeu în mijlocul pierderii tuturor și a mustrat disperarea soției sale — nu blestemă acum din nerăbdare, căci vorbește în timp ce prietenii săi sunt încă tăcuți, nimeni nu-l provoacă. Ce este atunci 'ziua nașterii sale'? Sfântul Grigore o citește ca întreaga durată a stării noastre muritoare și schimbătoare; a dori pieirea ei înseamnă a dori lumina neschimbătoare a eternității. Apoi Elifaz, primul dintre cei trei prieteni, vine 'cu milă să mângâie', dar începe lunga încercare a cuvintelor bine intenționate care rănesc mai adânc decât bicele.
Citește
Citire
Citește Iov 3–4 — Iov își deschide în sfârșit gura ca să blesteme ziua sa: 'să fie acea zi întuneric; să nu fie unită cu zilele anului'; lamentarea sa că nu a murit din pântece, unde odihnesc acum împărații și sfetnicii pământului; strigătul său, 'de ce se dă lumină celui ce este în nenorocire și viață celui cu sufletul amar?' — cei ce doresc moartea ca pe o comoară ascunsă; 'oftatul meu vine înainte să mănânc, și răgetele mele se varsă ca apele.' Apoi prima cuvântare a lui Elifaz temanitul — blândă la început, 'dacă încercăm să vorbim cu tine, te vei întrista?', amintind cum Iov odinioară 'a învățat pe mulți' și 'a întărit mâinile slabe', dar întorcându-se spre mustrare: 'cine a pierit vreodată fiind nevinovat?'
Studiu
Sfântul Grigore deosebește ziua creației noastre de ziua nașterii noastre: Adam a fost creat în dreptate, dar noi ne naștem acum într-un timp al vinovăției și al schimbării. Așadar, a blestema ziua nașterii înseamnă a tânji după ziua care nu trece.
Cel care deja vede ziua eternității îndură cu greu ziua ființei sale muritoare.Blestemul lui Iov, așadar, nu este un păcat al unei inimi tulburate, ci verdictul unui medic:
vinovat de păcat, dar cu integritatea unui judecător— căci Sfânta Scriptură poruncește un fel de blestem, prin hotărârea dreptății, și condamnă altul, prin răutatea răzbunării. Iar Sfântul Grigore arată scopul sfânt ascuns în lamentarea puternică a lui Iov. Văzându-și prietenii plângând ca pentru unul aflat în ruină fără speranță, Iov răspunde disperării lor cu un leac ascuns:
a izbucnit în afară în glasul durerii, a arătat celor răniți înlăuntru virtutea unui leac vindecător. Strigătul care sună ca o prăbușire este în adevăr lucrarea unui vindecător.
Considerați
Considerare
Apoi Elifaz vorbește — și Sfântul Grigore îl marchează cu precizie:
deși a venit cu milă să mângâie, totuși prin faptul că se abate de la blândețea vorbirii, nu cunoaște regulile mângâierii. Totuși, chiar și mustrarea sa, împotriva voinței sale, devine un catalog al virtuților lui Iov, căci amintindu-i lui Iov cum i-a învățat pe cei neștiutori și i-a sprijinit pe cei ce cădeau, Elifaz trasează chiar urcușul sufletului. Sfântul Grigore citește în cuvintele sale o scară cu patru trepte:
i-a marcat viața în patru trepte, în aceea că a adăugat putere fricii, și răbdare puterii, și răbdării desăvârșire. Se pornește în frica de Domnul, care naște nu slăbiciune, ci putere; puterea se dovedește doar în necaz și astfel aduce răbdare; iar din răbdare izvorăște desăvârșirea. Iar cununa urcușului este răbdarea, pe care Sfântul Grigore o înalță mai presus de toate:
Cel ce păstrează răbdarea își stăpânește sufletul, căci de aici este înzestrat cu putere să înfrunte toate necazurile. Astfel, chiar și mustrarea greșit judecată a unui prieten, citită drept, devine o hartă a drumului spre casă.
Răspunde
Răspuns
Când greutatea acestei vieți muritoare devine apăsătoare, nu disprețui dorul pe care îl stârnește în tine după ziua care nu trece. A 'îndura cu greu ziua ființei tale muritoare' nu este lipsă de credință; este dorul de casă al unui suflet care a întrevedut eternitatea. Dar învață și de la Iov cum să te întristezi — nu ca unul care se prăbușește, ci ca un medic care arată celor răniți înlăuntru virtutea unui leac vindecător. Și veghează cum îi mângâi pe alții. Elifaz a venit cu milă adevărată, totuși a fost 'neștiutor al regulilor mângâierii', pentru că s-a abătut de la blândețea vorbirii. Ca să stai cu cel ce suferă, trebuie mai întâi să te apleci la durerea lui, nu să-l înveți de la înălțimea posturii tale. Mai presus de toate, apucă-te de răbdare, căci cel ce o păstrează își stăpânește sufletul. Urcă scara pe care Elifaz a trasat-o fără voie: lasă frica să devină putere, puterea să devină răbdare, și răbdarea să se desăvârșească în tine.
Roagă-te
Rugăciune
O, Hristoase Dumnezeul nostru, Lumina neschimbătoare în care nu este umbră de schimbare: izbăvește-mă de iubirea acestei lumi trecătoare și pune în inima mea un dor sfânt după ziua eternității care nu cunoaște apus. Când durerea mă cuprinde, dă-mi răbdarea fericitului Iov, ca să nu blestem din răutatea unei inimi tulburate, ci să port toate cu integritatea unui suflet care se încrede în Tine. Învață-mă să plâng cu cei ce plâng și să vorbesc cu blândețe, ca să arăt celor răniți înlăuntru leacul mângâierii Tale și să nu rănesc acolo unde am vrut să vindec. Lasă frica de Tine să crească în mine în putere, și puterea în răbdare, și răbdarea în desăvârșirea căilor Tale. Căci Tu ești un Dumnezeu milostiv și iubești pe oameni, și Ție înălțăm slavă, împreună cu Tatăl Tău cel veșnic și cu Duhul Tău cel prea-sfânt și de viață dătător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →