Eterniseed › Curriculum › Galateni
Nu mai ești slujitor, ci fiu
Deschidere
În The Glad Tidings, E.J. Waggoner deschide bogățiile din Galateni 4 urmărind linia de la robia sub elementele lumii până la slobozenia glorioasă a fiilor lui Dumnezeu. Expunerea sa păstrează evanghelia lui Hristos, dreptatea noastră, în centru, arătând cum darul Tatălui al Fiului Său aduce adevărata moștenire și libertate. Lecția de astăzi ne invită să primim din nou înfierea care ne face cu adevărat copii, trăind prin Duhul care scrie legea libertății în inimile noastre.
Citește
Întoarce-te acum la Galateni 4 și citește capitolul încet, ascultând contrastul dintre copilul aflat sub robie și fiul care a primit Duhul înfierii. Lasă cuvintele să se așeze, cerând Domnului să-ți arate unde te afli în această istorie a moștenirii și a libertății.
Studiu
Studiază
Waggoner expune mai întâi starea celor care sunt încă copii sub rânduielile lumii.
Se poate întreba: dacă aceasta este starea celor numiți aici „copii”, cum pot fi socotiți moștenitori? Răspunsul este limpede. Se întemeiază pe principiul că nu se vede cine alcătuiește sămânța până la seceriș. Dumnezeu nu a lepădat neamul omenesc; de aceea, deoarece primul om creat a fost numit „fiul lui Dumnezeu”, rezultă că toți oamenii sunt moștenitori în sensul că se află încă în minoritate. După cum am învățat deja, „înainte de a veni credința”, deși toți eram rătăciți de la Dumnezeu, eram ținuți sub lege, păziți de un stăpân aspru, „închiși”, ca să fim conduși să primim făgăduința. Ce lucru binecuvântat este că Dumnezeu îi socotește chiar și pe cei nelegiuiți, pe cei care sunt în robia păcatului, ca fiind copiii Săi, fii rătăciți și risipitori, dar totuși copii. Dumnezeu i-a făcut pe toți oamenii „primiți în Cel Preaiubit”. Această viață de probă ne este dată ca să avem prilejul să-L recunoaștem ca Tată și să devenim cu adevărat fii. Dar, dacă nu ne întoarcem la El, vom muri ca robi ai păcatului.El prezintă apoi trimiterea Fiului ca punctul de cotitură al izbăvirii noastre.
Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie și, prin urmare, om adevărat. El a trăit o viață obișnuită pe acest pământ în trup și a suferit toate necazurile și suferințele care cad în partea „omului născut din femeie”. „Cuvântul S-a făcut trup”. Hristos S-a numit întotdeauna pe Sine „Fiul omului”, identificându-Se astfel pentru totdeauna cu întregul neam omenesc. Legătura de unire nu poate fi niciodată ruptă.Waggoner subliniază evanghelia harului arătând realitatea înfierii în filiație.
„Preaiubiților, acum suntem fii ai lui Dumnezeu.” 1 Ioan 3:2. „Câți L-au primit, le-a dat putere să fie fii ai lui Dumnezeu, și anume celor ce cred în numele Lui.” Ioan 1:12. Aceasta este o stare cu totul diferită de cea descrisă în versetul al treilea ca „copii”. În acea stare eram „un popor răzvrătit, copii mincinoși, copii care nu vor să asculte legea Domnului”. Isaia 30:9. Crezând în Isus și primind înfierea de fii, suntem descriși „ca niște copii ascultători, fără să vă potriviți poftelor de mai înainte din vremea neștiinței voastre”. 1 Petru 1:14. Hristos a zis: „Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule; da, legea Ta este în inima Mea”. Psalmii 40:8. De aceea, deoarece El devine înlocuitorul nostru, așa cum s-a arătat în paragraful anterior, luând literalmente locul nostru, nu în locul nostru, ci venind în noi și trăind viața noastră în noi și pentru noi, rezultă în mod necesar că aceeași lege trebuie să fie în inimile noastre când primim înfierea de fii.Despre deosebirea dintre robi și fii născuți liberi scrie:
„Nu mai ești rob, ci fiu.” Se va vedea că, după cum există două feluri de copii, tot așa există două clase de robi. În prima parte a acestui capitol cuvântul „copii” este folosit pentru a-i desemna pe cei care nu sunt „de vârstă deplină” și nu și-au exersat simțurile ca să deosebească binele și răul. Evrei 5:14. Făgăduința li se dă și lor, după cum este „tuturor celor de departe”, dar rămâne de văzut dacă vor primi, prin acceptarea ei, să fie părtași firii dumnezeiești și astfel fii ai lui Dumnezeu cu adevărat. În timp ce sunt astfel copii ai mâniei, oamenii sunt robi ai păcatului, nu robi ai lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu este rob, dar rob într-un sens cu totul diferit de robul la care se face referire aici. Caracterul robului depinde de stăpânul pe care îl slujește. În acest capitol cuvântul „rob” se aplică întotdeauna nu robilor lui Dumnezeu, care sunt de fapt fii, ci robilor legați ai păcatului. Între un astfel de rob și un fiu este o deosebire imensă. Robul nu poate poseda nimic; nu are control asupra sa, și aceasta este caracteristica sa distinctivă. Fiul născut liber, dimpotrivă, are stăpânire peste orice lucru creat, ca la început, pentru că a biruit asupra sa; căci „cel încet la mânie este mai bun decât cel puternic și cel ce-și stăpânește duhul decât cel ce cucerește o cetate”.
Considerați
Cugetă
Waggoner ne ridică privirile spre deplina identificare a lui Hristos cu noi în lucrarea de înlocuire.
Adică, El pătrunde ființa noastră, identificându-Se atât de deplin cu noi încât tot ce ne atinge sau ne afectează Îl atinge și Îl afectează pe El. El nu este înlocuitorul nostru în sensul că un om este înlocuitor pentru altul, în armată, de exemplu, înlocuitorul fiind într-un loc, iar cel pentru care este înlocuitor fiind în alt loc, îndeplinind o altă slujbă. Nu; înlocuirea lui Hristos este cu totul diferită. El este înlocuitorul nostru în sensul că Se substituie nouă, iar noi nu mai apărăm. Dispărem cu totul, astfel încât este „nu eu, ci Hristos”. Astfel ne aruncăm grijile asupra Lui, nu ridicându-le și aruncându-le asupra Lui cu efort, ci smerindu-ne în nimicnicia care suntem, astfel încât să lăsăm povara să rămână numai asupra Lui.El încheie meditația îndreptându-ne spre Mijlocitorul noului legământ la Muntele Sion.
Dar să nu lăsați pe nimeni să vă înșele cu vorbe deșarte, spunându-vă că puteți acum călca în picioare legea lui Dumnezeu, legea pe care El Însuși a proclamat-o cu atâta maiestuoasă groază de la Sinai. Venind la Muntele Sion, la Isus, Mijlocitorul noului legământ, și la sângele stropirii, devenim liberi de păcat, de călcarea legii. Temelia tronului lui Dumnezeu în Sion este legea Sa. Din tron pornesc aceleași „fulgere, tunete și glasuri” (Apocalipsa 4:5; 11:19) ca de la Sinai, pentru că aceeași lege este acolo. Dar este „tronul harului” și, de aceea, în ciuda tunetelor, venim la el cu îndrăzneală, siguri că de la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, care șade pe scaunul milei, vom primi îndurare. Ba mai mult, vom găsi și har ca să ne ajute la vreme de nevoie, har ca să ne ajute în ceasul ispitei de a păcătui, căci din mijlocul tronului, de la Mielul înjunghiat (Apocalipsa 5:6), curge râul apei vieții, aducându-ne din inima lui Hristos „legea Duhului vieții”. Bem din el, ne scăldăm în el și găsim curățire de tot păcatul.
Răspunde
Unde mai simți încă atracția „elementelor slabe și sărace” care te-au ținut odinioară? Cum schimbă adevărul că Hristos a venit în locul tău felul în care întâmpini ispitele astăzi? În ce fel practic poți odihni în libertatea unui fiu în loc să te străduiești ca un rob?
Roagă-te
Tată, Îți mulțumim că L-ai trimis pe Fiul Tău, născut din femeie, ca să ne scoată din robie și să ne dea înfierea de fii. Dă-ne har să stăm tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi, fără să mai fim încurcați în jugul elementelor lumii. Lasă Duhul Fiului Tău să locuiască în inimile noastre, ca să strigăm: Abba, Tată, și să umblăm ca adevărați moștenitori ai făgăduinței. Păzește-ne de orice formă de încredere în sine și conduce-ne zilnic la Mijlocitorul de la Muntele Sion, unde harul curge din belșug. În numele lui Isus, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →