← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa

Apocalipsa 8 — cu Matthew Henry

Apocalipsa 8Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la comentariul atemporal al lui Matthew Henry despre Apocalipsa capitolul 8, unde deschiderea sigiliului al șaptelea introduce sunetul celor șapte trâmbițe. Expunerea atentă a lui Henry ne ajută să urmărim mâna constantă a providenței prin scene de judecată și mijlocire. Reflecțiile sale ne amintesc că fiecare nouă fază a acțiunii divine este legată de ceea ce a precedat, formând un singur design înțelept. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale, suntem invitați să stăm în tăcere reverentă și să privim ce face Dumnezeu. Fie ca aceste perspective să ne adâncească rugăciunea și să ne întărească speranța în mijlocul evenimentelor care se desfășoară.
Citește

Citire

Oprește-te acum și citește Apocalipsa capitolul 8 în întregime. Lasă imaginile sigiliului al șaptelea, ale cădelniței de aur și ale primelor patru trâmbițe să-ți vorbească inimii. Observă tăcerea, rugăciunile care se înalță și judecățile care urmează. Permite textului să pregătească scena înainte de a asculta expunerea lui Matthew Henry.
Studiu
Henry începe prin a descrie tranziția introdusă de sigiliul al șaptelea. I. Deschiderea ultimului sigiliu. Aceasta trebuia să introducă un nou set de iconisme și evenimente profetice; există un lanț continuu al providenței, o parte legată de alta (unde una se termină, alta începe), și, deși pot diferi în natură și în timp, toate alcătuiesc un singur design înțelept, bine conectat și uniform în mâna lui Dumnezeu. Apoi reflectează asupra sensului tăcerii profunde din cer. II. O tăcere profundă în cer timp de jumătate de oră, care poate fi înțeleasă fie, 1. Ca tăcerea păcii, că în acest timp nicio plângere nu a fost trimisă la urechea Domnului Dumnezeu al oștirilor; totul era liniștit și bine în Biserică, și de aceea totul tăcut în cer, căci ori de câte ori Biserica de pe pământ strigă, prin asuprire, acel strigăt se înalță la cer și răsună acolo; sau, 2. O tăcere a așteptării; lucruri mari se aflau pe roata providenței, iar Biserica lui Dumnezeu, atât în cer cât și pe pământ, a stat tăcută, așa cum se cuvenea, ca să vadă ce face Dumnezeu, potrivit cuvintelor din Zaharia 2:13: 'Taci, tot trupul, înaintea Domnului, căci El s-a ridicat din locuința Lui sfântă'. Și în altă parte: 'Taci și cunoaște că Eu sunt Dumnezeu'. Henry continuă explicând lucrarea pregătitoare a îngerului cu cădelnița de aur. IV. Pentru a pregăti acestea, un alt înger trebuie mai întâi să aducă tămâie, v. 3. Este foarte probabil ca acest alt înger să fie Domnul Isus, marele preot al Bisericii, care este descris aici în slujba Sa preoțească, având o cădelniță de aur și multă tămâie, o plinătate de merit în propria Sa persoană glorioasă, iar această tămâie trebuia să o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul de aur al firii Sale dumnezeiești. Observă, 1. Toți sfinții sunt un popor care se roagă; niciunul dintre copiii lui Dumnezeu nu se naște mut, un Duh al harului este întotdeauna un Duh al înfierii și al mijlocirii, învățându-ne să strigăm: 'Abba, Tată'. Psalmul 32:6: 'Pentru aceasta se va ruga la Tine tot cel credincios'. 2. Vremurile de primejdie trebuie să fie vremuri de rugăciune, și tot așa vremurile de mare așteptare; atât temerile cât și speranțele noastre trebuie să ne îndemne la rugăciune, iar acolo unde interesul Bisericii lui Dumnezeu este profund implicat, inimile poporului lui Dumnezeu în rugăciune trebuie să fie mult lărgite. 3. Rugăciunile sfinților înșiși au nevoie de tămâia și mijlocirea lui Hristos pentru a le face primite și eficiente, și există o prevedere făcută de Hristos în acest scop; El are tămâia Sa, cădelnița Sa și altarul Său; El este totul pentru poporul Său. 4. Rugăciunile sfinților se înalță înaintea lui Dumnezeu într-un nor de tămâie; nicio rugăciune, astfel recomandată, nu a fost vreodată refuzată de a fi auzită sau primită. 5. Aceste rugăciuni care au fost astfel primite în cer au produs mari schimbări pe pământ ca răspuns la ele; același înger care în cădelnița sa a adus rugăciunile sfinților a luat în aceeași cădelniță foc de pe altar și l-a aruncat pe pământ, iar aceasta a cauzat îndată mișcări ciudate, glasuri, tunete, fulgere și un cutremur; acestea au fost răspunsurile pe care Dumnezeu le-a dat la rugăciunile sfinților și semne ale mâniei Sale împotriva lumii și că El va face lucruri mari pentru a Se răzbuna pe Sine și pe poporul Său de dușmanii lor; și acum, toate fiind astfel pregătite, îngerii își îndeplinesc datoria.
Considerați

Considerare

Henry încheie secțiunea cu câteva remarci simple și practice despre judecăți. IV. Al patrulea înger a sunat din trâmbiță, iar alarma a fost urmată de alte nenorociri. Observă, 1. Natura acestei nenorociri; era întuneric; a căzut deci asupra marilor luminători ai cerului, care dau lumină lumii — soarele, luna și stelele, fie călăuzitorii și conducătorii Bisericii, fie ai statului, care sunt așezați în sfere mai înalte decât poporul și trebuie să le împartă lumină și influențe binefăcătoare. 2. Limitarea: a fost limitată la o treime din acești luminători; era ceva lumină atât de la soare ziua, cât și de la lună și stele noaptea, dar doar o treime din ceea ce aveau înainte. Fără a determina ce este materie de controversă în aceste puncte printre oamenii învățați, preferăm să facem aceste remarci simple și practice: — (1.) Acolo unde Evanghelia vine la un popor și este primită cu răceală și nu își are efectele potrivite asupra inimilor și vieților lor, este de obicei urmată de judecăți înfricoșătoare. (2.) Dumnezeu dă avertizare oamenilor despre judecățile Sale înainte de a le trimite; sună o alarmă prin Cuvântul scris, prin slujitori, prin conștiințele proprii ale oamenilor și prin semnele vremurilor; astfel încât, dacă un popor este surprins, este vina lui. (3.) Mânia lui Dumnezeu împotriva unui popor face lucrare înfricoșătoare printre ei; amărăște toate mângâierile lor și face chiar și viața însăși amară și împovărătoare. (4.) Dumnezeu nu stârnește în această lume toată mânia Sa, ci pune hotare celor mai teribile judecăți. (5.) Corupțiile doctrinei și ale închinării în Biserică sunt ele însele mari judecăți și cauzele obișnuite și semnele altor judecăți care vin peste un popor.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viața ta acum te-ar putea chema Dumnezeu la o tăcere sfântă a așteptării? 2. Cum afectează asigurarea că Hristos adaugă tămâia Sa rugăciunilor noastre felul în care îți aduci preocupările înaintea lui Dumnezeu? 3. În ce feluri ai văzut că Dumnezeu pune limite chiar și în anotimpuri dificile, păstrând o măsură de lumină?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeule Atotputernic, în tăcerea cerului ne închinăm înaintea Tronului Tău, încrezându-ne că rugăciunile sfinților Tăi se înalță ca tămâia prin meritele lui Hristos singur. Prin Duhul Tău, ne ține statornici când trâmbițele sună și judecățile se desfășoară, ca să ne odihnim în scopurile Tale suverane și să dorim ziua când orice nenorocire face loc biruinței Mielului. Întărește credința noastră să ne rugăm neîncetat până când Împărăția Ta vine în plinătate. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →