Eterniseed › Curriculum › Iov
Iov 37-38 — cu Barnes
Deschidere
În spiritul exegetic clar al lui Albert Barnes, ne întoarcem astăzi la Notele sale despre Biblie pentru capitolele 37 și 38 din Iov. Barnes ne ghidează prin cuvintele de încheiere ale lui Elihu și răspunsul maiestuos al Domnului din vârtej, arătând cum furtuna însăși devine o predică despre suveranitatea divină. Expunerea sa atentă ne invită să stăm în uimire înaintea Creatorului a cărui voce zguduie pământul dar susține fiecare creatură. Pe măsură ce ascultăm, fie ca aceeași reverență care i-a cuprins pe Elihu și Iov să pună stăpânire pe inimile noastre.
Citește
Citire
Să citim acum Iov 37–38 cu inimi atente. Ascultă descrierea uimită a lui Elihu despre furtună și întrebările Domnului care urmează. Permite tunetului acestor capitole să liniștească orice voce mai mică și să pregătească sufletul să-L întâlnească pe Atotputernicul în termenii Săi.
Studiu
Barnes începe prin a descrie răspunsul tremurător al lui Elihu la furtuna care se ridică.
Versetul 1. La aceasta de asemenea - Adică, în vederea furtunii, căci aceasta este ceea ce descrie Elihu. Această descriere a început în Iov 36:29 și continuă până la Iov 37:5 și nu ar fi trebuit să fie separată prin împărțirea în capitole. Elihu vede o furtună ridicându-se. Norii se adună, fulgerele strălucesc, tunetul se rostogolește și el este cuprins de teamă ca în prezența conștientă a lui Dumnezeu. Nu se găsește nicăieri o descriere mai grafică și mai impresionantă a unei furtuni decât aceasta; compară Herder despre Poezia Ebraică, vol. i., 85ff, de Marsh, Burlington, 1833. Inima mea tremură - De frică. El se referă la palpitația sau acțiunea crescută a inimii produsă de alarmă. Și este mișcată din locul ei - Adică, prin palpitație violentă. Inima pare să-și părăsească locul de odihnă calm și să se rupă din cauza spaimei. Acțiunea crescută a inimii sub efectele fricii, așa cum este descrisă aici de Elihu, a fost experimentată de toți.El cheamă apoi ascultătorii să ia aminte la însăși vocea lui Dumnezeu în tunet.
Versetul 2. Ascultă cu atenție - Marginea, ca în ebraică „ascultă în ascultare”; adică, suportă cu atenție. S-a presupus de mulți, și nu fără probabilitate, că furtuna era deja văzută ridicându-se, din care Dumnezeu urma să i se adreseze lui Iov Iov 38:0, și că Elihu cheamă aici atenția specială a ascultătorilor săi la furtuna care se adună și la tunetul murmurat de departe. Zgomotul vocii Sale - Tunetul este adesea reprezentat ca vocea lui Dumnezeu, și aceasta a fost una dintre cele mai naturale dintre toate presupunerile când natura sa era puțin înțeleasă și este în orice moment o concepție poetică frumoasă; vezi întregul Psalmii 29:1-11. Cuvântul tradus „zgomot” (רגז rôgez) înseamnă propriu-zis „commoțiune”, ceea ce este potrivit să producă perturbare sau neliniște (vezi Iov 3:17, Iov 3:26; Isaia 14:3) și este folosit aici pentru a denota commoțiunea sau „furiozitatea” tunetului. Și sunetul - Cuvântul folosit aici (הגה hegeh) înseamnă propriu-zis un „mormăit mârâit” - ca de tunet. Este adesea folosit pentru a denota suspin, geamăt și meditație, în opoziție cu enunțarea clară. Aici se referă la tunetul care pare să mormăie sau să mârâie în cer.Barnes încheie apoi secțiunea furtunii notând pregătirea potrivită pentru apariția divină.
Versetul 5. Dumnezeu tună în mod minunat - El tună într-un mod minunat. Ideea este că vocea tunetului Său este o expunere uimitoare a maiestății și puterii Sale. Mari lucruri face El, pe care nu le putem înțelege - Adică, nu numai în privința tunetului și a furtunii, ci și în alte lucruri. Descrierea furtunii se încheie în mod corespunzător aici, iar în versetele următoare Elihu procedează la specificarea diferitelor alte fenomene, care erau cu totul de neînțeles pentru om. Referința aici la furtună și la celelalte fenomene grandioase și de neînțeles ale naturii este o introducere cea mai potrivită la manifestarea lui Dumnezeu Însuși așa cum este descrisă în capitolul următor și nu putea decât să fi făcut mult pentru a-l pregăti pe Iov și pe prietenii săi pentru acea încheiere sublimă a controversei. Pasajul dinaintea noastră Iov 36:29-33; Iov 37:1-5 este probabil cea mai timpurie descriere a unei furtuni consemnate.
Considerați
Considerare
Despre comparația poetică, Barnes subliniază sublimul unic care vine din recunoașterea prezenței lui Dumnezeu în furtună.
O furtună este un fenomen care trebuie să fi atras atenția devreme și pe care ne putem aștepta să-l găsim descris sau menționat în toată poezia timpurie. Ar putea fi interesant, așadar, să comparăm această descriere a unei furtuni, în probabil cea mai veche poezie din lume, cu ceea ce a fost furnizat de maeștrii cântecului din timpurile antice și moderne, și vom descoperi că în sublimitate și frumusețe poetul ebraic nu va suferi nimic în comparație. Într-un aspect, care constituie sublimul principal al descrierii, el îi depășește pe toți: mă refer la recunoașterea lui Dumnezeu. În descrierea ebraică, Dumnezeu este pretutindeni în furtună. El o excită; El ține fulgerele în ambele mâini; El o direcționează unde dorește; El o face instrumentul plăcerii Sale și al împlinirii scopurilor Sale.El arată în continuare cum succesiunea anotimpurilor pecetluiește fiecare mână astfel încât toți să poată cunoaște lucrarea Făcătorului lor.
Au fost date diverse interpretări pasajului, dar versiunea noastră comună a exprimat probabil în principal sensul adevărat, că Dumnezeu întrerupe astfel muncile omului și îl închide în casa sa, pentru ca el să-și simtă dependența de Dumnezeu și să recunoască acțiunea constantă a Creatorului său. Ebraica literal este „Pentru cunoașterea tuturor oamenilor făpturii Sale”; adică, ca toți oamenii pe care i-a creat să aibă cunoștință. Schimbarea anotimpurilor ne ține astfel în fața dovezii constante a acțiunii neîncetate a lui Dumnezeu în lucrările Sale și previne sentimentul pe care l-am putea avea, dacă totul ar fi uniform, că universul este sub controlul „soartei”. Așa cum este, succesiunea anotimpurilor, zăpada, ploaia, roua și soarele poartă toate semnele de a fi sub controlul unei Ființe inteligente și sunt reglementate astfel încât să nu uităm că acțiunea Sa neîncetată este constant în jurul nostru.
Răspunde
1. Unde în circumstanțele tale prezente simți aceeași tremurare sfântă pe care a simțit-o Elihu înaintea puterii lui Dumnezeu?
2. Cum mai predică succesiunea ordonată a anotimpurilor despre grija neîncetată a lui Dumnezeu?
3. În ce domeniu al vieții te invită Domnul să încetezi strădania și pur și simplu să cunoști lucrarea Sa?
Roagă-te
Doamne Suveran, pe când tunetul vocii Tale răsună prin ceruri și mâna Ta susține fiecare furtună și anotimp, liniștește inimile noastre în uimire de măreția Ta. Prin Duhul Tău, dă-ne umilința lui Iov, ca să putem desluși înțelepciunea Ta în tot ce ai făcut și să-Ți răspundem doar cu închinare, odihnindu-ne în Hristos, Răscumpărătorul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →