← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Osea

Osea 3-4 — cu Matei Henry

Osea 3-4Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Astăzi explorăm comentariul lui Matei Henry la capitolele 3 și 4 din Osea, unde imaginile vii ale profetului dezvăluie urmărirea statornică a lui Dumnezeu față de un popor rătăcit. Henry călăuzește cititorii prin temele iubirii legământului, disciplinei necesare și restaurării finale, cu atenție atentă la structura textului și la implicațiile spirituale. Reflecțiile sale ne invită să medităm cum mila dumnezeiască înfruntă necredincioșia omenească de-a lungul generațiilor. Pe măsură ce ne angajăm cu aceste capitole, Duhul să lumineze atât avertismentele, cât și promisiunile pe care le conțin, apropiindu-ne de inima lui Dumnezeu care rămâne credincios chiar și atunci când rătăcim.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima să asculți cuvântul Domnului în capitolele 3 și 4 din Osea. Aceste pasaje prezintă un portret izbitor al trădării legământului alături de persistența surprinzătoare a afecțiunii dumnezeiești. Lasă cuvintele profetului să înfrunte zonele de rătăcire spirituală, trezind totodată speranța în promisiunea întoarcerii. Citește cu încetineală, observând tensiunea dintre judecată și milă care străbate ambele capitole și cere Domnului să vorbească personal prin textul străvechi.
Studiu
Henry începe prin a schița cele trei secțiuni principale ale capitolului 3 din Osea. Dumnezeu continuă prin profet să insufle același lucru acestui popor nepăsător, și anume în același mod ca mai înainte, printr-un tip sau semn, acela al purtărilor unui soț față de o soție adulteră. În acest capitol avem: I. Caracterul rău pe care îl au acum poporul lui Israel; ei erau, precum se spune despre atenieni (Faptele Apostolilor 17:16), „cu totul dedați idolatriei”, v. 1. II. Starea de jos la care vor fi reduși prin robie și celelalte dovezi ale certării lui Dumnezeu cu ei, v. 2-4. III. Reforma binecuvântată care va fi în cele din urmă înfăptuită asupra lor în zilele din urmă, v. 5. Henry subliniază apoi contrastul dintre bunătatea lui Dumnezeu și răutatea lui Israel. 1. Bunătatea lui Dumnezeu și răutatea lui Israel slujind în mod ciudat una alteia ca contrast, v. 1. Israel este ca o femeie iubită de prietenul ei, fie de cel care s-a căsătorit cu ea, fie de cel care doar o curtează, și totuși adulteră; așa este cazul dintre Dumnezeu și Israel. Spunem despre cei a căror afecțiune este reciprocă că nu există dragoste pierdută între ei; dar aici găsim o mare parte din dragostea chiar a lui Dumnezeu însuși pierdută și risipită pe un popor nevrednic și nerecunoscător. Dumnezeul lui Israel păstrează o dragoste foarte mare pentru copiii lui Israel, și totuși ei sunt o generație rea și adulteră. Uimiți-vă, ceruri! de aceasta și minunați-vă, pământule! (1.) Că bunătatea lui Dumnezeu nu a pus capăt răutății lor; Domnul îi iubește, are o bunătate față de ei și le arată continuu bunătate; ei o știu, nu pot decât să o recunoască, că El a fost ca un prieten și un Tată pentru ei; și totuși ei se uită la alți dumnezei, dumnezei pe care îi pot vedea și a căror dragoste o atrag cu ochiul; ei se uită la ei cu un ochi de adorație (îi oferă toate slujbele lor) și cu un ochi de dependență (așteaptă de la ei toate mângâierile lor); dacă sunt opriți să îngenuncheze înaintea idolilor, totuși le aruncă o privire amoroasă și au ochii plini de acea adulterie spirituală. Și au iubit ulcioarele de vin; s-au alăturat idolatrilor pentru că trăiau vesel și beau mult; aveau o afecțiune pentru alți dumnezei din cauza abundenței de vin bun cu care fuseseră uneori tratați în templele lor. Idolatrie și senzualitate merg de obicei împreună; cei care își fac dumnezeu din pântece, precum bețivii, vor fi ușor aduși să facă dumnezeu din orice altceva. Preoții lui Dumnezeu nu trebuiau să bea vin când intrau să slujească, iar nazireii Lui deloc. Dar închinătorii altor dumnezei beau vin în cupe; ba chiar nu le ajungeau decât ulcioare de vin. (2.) Că răutatea lor nu a oprit curentul favorurilor Sale față de ei. Aceasta este într-adevăr o minune a milei, că ea este astfel iubită de prietenul ei, deși adulteră; așa este dragostea Domnului față de copiii lui Israel. „Du-te”, spune Dumnezeu, „iubește o astfel de femeie; vezi dacă poți găsi în inima ta să o faci. Nu, nu poți, sânul niciunui om nu ar admite o astfel de dragoste; totuși așa este dragostea Mea față de copiii lui Israel; este dragoste față de cei fără dragoste, față de cei nelubabili, față de cei care au pierdut-o de o mie de ori.” Observă, în bunăvoința lui Dumnezeu față de bieții păcătoși, gândurile și căile Lui sunt infinit mai presus de ale noastre, iar dragostea Lui este mai coborâtoare și mai milostivă decât a noastră, sau poate fi; în aceasta, mai mult decât în orice altceva, El este Dumnezeu și nu om, Osea 11:9. Henry detaliază apoi metoda pe care o folosește Dumnezeu pentru a se împăca cu poporul Său. 2. Metoda găsită pentru a-i aduce din nou împreună pe un Dumnezeu atât de bun și un popor atât de rău; acesta este lucrul vizat și ceea ce Dumnezeu vizează va împlini. Spre marea noastră surprindere, găsim o ruptură atât de largă ca marea vindecată în mod eficient; minunile nu încetează atâta timp cât mila dumnezeiască nu încetează. Observă aici, (1.) Cursul pe care îl ia Dumnezeu pentru a-i smeri și a-i face să se cunoască pe ei înșiși (v. 2): Am cumpărat-o pentru Mine cu cincisprezece bucăți de argint și un homer și jumătate de orz, adică am curtat-o să se împace, să-și părăsească căile rele și să se întoarcă la primul ei soț, ca în cap. 2:14. Am atras-o și i-am vorbit mângâietor; ca și levitul care a mers după concubina lui care se desfrânase de la el și fugise cu alt bărbat, i-a vorbit prietenos, Judecători 19:3. Dar aici darul pe care profetul i l-a adus pentru a-i câștiga favoarea este observat a fi unul foarte mic; dar era tot ce era destinat întreținerii ei separate și prin el este redusă la o alocație scurtă și, pentru a o pedepsi pentru mândria ei, este făcută să arate foarte umilă. Când Samson a mers să se împace cu soția lui care îl supărase, a vizitat-o cu un ied (Judecători 15:1), care era o distracție elegantă. Dar profetul aici și-a vizitat soția cu cincisprezece bucăți de argint, o sumă mică, pe care totuși ea trebuie să fie mulțumită să trăiască mult timp, atât de mult până când soțul ei va socoti potrivit să o readucă la prima ei stare. Ea va avea de asemenea un homer și jumătate de orz, pentru pâine, și atât trebuie să aștepte până când va fi suficient de smerită și, printr-o perioadă competentă de încercare, dovada satisfăcătoare că este într-adevăr reformată. Să fie făcută să simtă că nu pentru meritul ei soțul ei o curtează; este doar un preț șchiop la care o evaluează. Prețul unui slujitor era treizeci de sicli, Exodul 21:32. Aceasta era doar jumătate atât de mult; totuși să știe că este mai mult decât merită. Dumnezeu dăduse odată Egiptul pentru răscumpărarea lui Israel, atât de prețioși erau atunci în ochii Lui și atât de cinstiți, Isaia 43:3,4. Dar acum că s-au desfrânat de la El, nu va da decât cincisprezece bucăți de argint pentru ei, atât de mult și-au pierdut valoarea prin nelegiuirea lor. Observă, pe cei pe care Dumnezeu îi destinează cinstei și mângâierii, îi face mai întâi să simtă propria lor nevrednicie și îi aduce să recunoască, cu risipitorul, Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Vremea a fost când Israel era hrănit cu floarea grâului, dar au devenit desfrânați și au iubit ulcioarele de vin și, de aceea, pentru a-i smeri și a-i reduce, trebuie aduși în pământul robiei lor să mănânce pâine de orz și să fie recunoscători că o pot obține și să o mănânce și pe aceea cu greutate și măsură, în timp ce nu obișnuiau să fie restricționați. Observă, sărăcia și disprețul se dovedesc uneori un mijloc fericit de a face din marii păcătoși adevărați pocăiți. (2.) Noile condiții pe care Dumnezeu este dispus să vină cu ei (v. 3): Vei rămâne pentru Mine multe zile și nu vei fi pentru altul, așa voi fi și Eu pentru tine. Ar fi putut pe drept să le dea o carte de despărțire și să hotărască să nu mai aibă de-a face cu ei; dar este dispus să le arate bunătate și ca problema să fie rezolvată; nu se poartă cu ei în dreptate strictă, potrivit rigorii legii, ci potrivit mulțimii îndurărilor Lui; și reprezintă purtările pline de har ale lui Dumnezeu cu neamul apostat al omenirii, care s-a desfrânat de la El; i-a cumpărat într-adevăr cu un preț neprețuit, nu pentru cinstea lor, ci pentru cinstea dreptății Sale; și acum aceasta este propunerea pe care le-o face, legământul harului pe care este dispus să-l încheie cu ei — ei trebuie să fie pentru El un popor, iar El va fi pentru ei un Dumnezeu, același cu propunerea făcută aici lui Israel. [1.] Ei trebuie să-și ia asupra lor rușinea apostaziei lor de la El, trebuie să se supună și să accepte pedeapsa nelegiuirii lor: Vei rămâne pentru Mine multe zile în singurătate și tăcere, ca o văduvă care este părăsită și în durere; trebuie să-și lase podoabele și să aștepte cu răbdare și supunere să știe ce va face Dumnezeu cu ei și dacă va binevoi să admită din nou astfel de netrebnici nevrednici în favoarea Sa, așa cum au făcut Exodul 33:4,5. Tatăl lor, soțul lor, a scuipat în fața lor (cum a spus Dumnezeu despre Maria), i-a pus sub semnele nemulțumirii Sale și, de aceea, ca și ea, trebuie să se rușineze șapte zile și să fie scoși din tabără (Numeri 12:14), până când inimile lor necircumcise vor fi smerite, Leviticul 26:41. Să stea singuri și să păstreze tăcerea, așteptând mântuirea Domnului și, între timp, să poarte jugul, Plângeri 3:26-28. Să nu aștepte ca Dumnezeu să se întoarcă repede în milă la ei; nu, să o dorească, să o aștepte multe zile, în timpul tuturor zilelor robiei lor și să socotească o minune a milei și demnă de așteptat, dacă vine în cele din urmă. Observă, pe cei pe care Dumnezeu îi destinează milei, îi va aduce mai întâi să se umilească și să pună un preț mare pe favorurile Sale. [2.] Nu trebuie să se mai întoarcă niciodată la nebunie; aceasta este condiția pe care Dumnezeu va vorbi pace poporului Său și sfinților Săi (Psalmul 85:8) și nici alta. „Nu te vei desfrâna, nu te vei închina idolilor în pământul robiei tale, cât timp ești acolo pus deoparte pentru necurăție.” Observă, nu este de ajuns să ne luăm rușinea pentru păcatele pe care le-am comis și să-L justificăm pe Dumnezeu în corectarea noastră pentru ele, ci trebuie să hotărâm, în puterea harului lui Dumnezeu, că nu vom mai ofensa, că nu ne vom mai desfrâna de la Dumnezeu, după lume și carne. Binecuvântat fie Dumnezeu, deși este legea legământului, nu este condiția lui că nu vom greși niciodată în nimic: „Dar nu te vei desfrâna; nu vei sluji altor dumnezei, nu vei fi pentru alt bărbat.” În pământul robiei lor ar fi curtați să se închine idolilor țării; aceea ar fi o încercare pentru ei, o încercare lungă, multe zile: „Dar dacă îți păstrezi temelia și îți ții integritatea, dacă, când vine totul peste tine, nu îți întinzi mâna către un dumnezeu străin, vei fi calificat pentru întoarcerile favorii lui Dumnezeu.” Observă, este un semn sigur că necazurile noastre sunt mijloace de mult bine pentru noi și arvune a mai mult, când suntem ținuți de harul lui Dumnezeu să nu fim biruiți de ispitele unei stări necăjite. [3.] În aceste condiții Făcătorul lor va fi din nou soțul lor: Așa voi fi și Eu pentru tine. Acesta este legământul dintre Dumnezeu și păcătoșii care se întorc, că, dacă vor fi pentru El ca să-L slujească, El va fi pentru ei ca să-i mântuiască. Să renunțe și să se lepede de toți rivalii cu Dumnezeu pentru tronul din inimă și să se consacre în întregime Lui și numai Lui, iar El va fi pentru ei un Dumnezeu atotsuficient. Dacă vom fi credincioși și statornici față de Dumnezeu într-un mod al datoriei și nu-L vom părăsi niciodată, El va fi așa față de noi într-un mod al milei și nu ne va părăsi niciodată. Și o propunere mai frumoasă nu putea fi făcută.
Considerați

Considerare

Henry încheie prin a reflecta asupra întoarcerii promise și a evlaviei în zilele din urmă. 2. Vor fi primiți din nou ca soție (v. 5): După aceea, în cursul timpului, când vor fi trecut prin această disciplină, se vor întoarce, adică se vor pocăi de idolatriile lor și le vor părăsi, se vor îndrepta către Dumnezeu și se vor alipi de El, și în aceasta vor fi acceptați de El. Două lucruri sunt promise aici ca exemple ale întoarcerii lor și pași către acceptarea lor de către Dumnezeu în întoarcerea lor: — (1.) Cercetările pe care le vor face după Dumnezeu: Îl vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor și pe David, regele lor. Observă, cei care ar vrea să-L găsească pe Dumnezeu și să găsească favoare la El trebuie să-L caute, trebuie să-L întrebe, să dorească cunoașterea Lui, să dorească să fie împăcați cu El, să-și pună dragostea pe El și să lucreze la aceasta ca să fie acceptați de El. Căutarea Lui implică faptul că L-au pierdut, că își plâng pierderea și că sunt îngrijorați să recupereze ceea ce au pierdut. Îl vor căuta ca pe Dumnezeul lor; căci nu ar căuta un popor pe Dumnezeul său? Și îl vor căuta pe David, regele lor, care nu poate fi altul decât Mesia, Domnul nostru Isus Hristos, Fiul lui David, rădăcina și odrasla lui David, pe care David însuși L-a numit Domn (Psalmul 110:1) și căruia Dumnezeu I-a dat tronul tatălui Său David, Luca 1:32. Caldeeanul citește: Vor căuta slujirea Domnului Dumnezeului lor și vor asculta de Mesia, Fiul lui David, regele lor. Compară aceasta cu Ieremia 30:9; Ezechiel 34:23; 37:25. Observă, cei care ar vrea să-L caute pe Domnul astfel încât să-L găsească trebuie să se îndrepte către Isus Hristos și trebuie să-L caute ca pe Regele lor, să devină poporul Lui de bunăvoie și să ia un jurământ de credință și supunere față de El. (2.) Evlavia pe care o vor avea față de Dumnezeu: Se vor teme de Domnul și de bunătatea Lui. Unii prin bunătatea Lui înțeleg aici templul, către care vor privi, în închinarea lui Dumnezeu. Evreii spun: Au fost trei lucruri pe care Israel le-a lepădat în zilele lui Roboam — împărăția cerurilor, familia lui David și casa sfântului; și nu va fi niciodată bine cu ei până nu se vor întoarce și le vor căuta pe toate trei, ceea ce este promis aici. Vor căuta împărăția cerurilor în Domnul Dumnezeul lor, familia regală în David regele lor și templul în bunătatea Domnului. Alții prin bunătatea Lui înțeleg pe Hristos, același cu David regele lor. Dar mai degrabă trebuie luat pentru acel atribut al lui Dumnezeu pe care L-a arătat ca slavă a Sa și prin care Și-a proclamat numele. Observă, nu numai pe Domnul și măreția Lui trebuie să ne temem, ci pe Domnul și bunătatea Lui, nu numai de maiestatea Lui, ci de mila Lui. Vor fugi de frică la Domnul și la bunătatea Lui (așa iau unii), vor fugi la ea ca la cetatea lor de refugiu. Trebuie să ne temem de bunătatea lui Dumnezeu, adică să o admirăm și să rămânem uimiți de ea, să o adorăm și să ne închinăm ca Moise la proclamarea acestui nume, Exodul 34:6. Trebuie să ne temem de a ofensa bunătatea Lui, de a face întoarceri nerecunoscătoare pentru ea și astfel de a o pierde. Este iertare la Dumnezeu, ca să fie temut, Psalmul 130:4. Trebuie să ne bucurăm cu tremur în bunătatea lui Dumnezeu, să nu fim mândri, ci să ne temem. Acum această promisiune și-a avut împlinirea când prin Evanghelia lui Hristos mari mulțimi atât de evrei cât și de neamuri au fost aduse acasă la Dumnezeu și încorporate în Biserica Noului Testament, au slujit lui Dumnezeu în Hristos, cu o frică filială de harul dumnezeiesc și au fost acceptați de Dumnezeu ca Israelul Lui. Și unii cred că va fi împlinit și mai departe în convertirea acelor evrei la credința în Hristos care vor rămâne în necredință, când Îl vor căuta pe Mesia lor ca pe David regele lor și prin El tot Israelul va fi mântuit, când plinătatea neamurilor va fi adusă. Vremea a fost când L-au căutat ca să-L omoare, spunând: Nu avem rege decât pe Cezar; dar ziua vine când Îl vor căuta ca să-L numească capul lor și să-și pună gâturile sub jugul Lui. Cel care a promis aici că vor face aceasta le va da putere să o facă și va aduce la îndeplinire această mare lucrare în propriul Său mod și timp, în zilele din urmă ale ultimelor timpuri, timpurile lui Mesia: dar, vai! cine va trăi când Dumnezeu face aceasta? Cât de mult putem aștepta o convertire generală a acelei națiuni nu pot spune; dar sunt sigur că trebuie să ne rugăm ca evreii să fie convertiți.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea am tratat dragostea statornică a lui Dumnezeu ca pe ceva obișnuit sau așteptat? Cum ar putea disciplina descrisă în aceste capitole să servească de fapt ca o expresie a milei mai degrabă decât a unei simple pedepse? În ce feluri sunt invitat să mă întorc și să-L caut pe Domnul cu evlavie reînnoită astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, Te lăudăm pentru dragostea statornică a legământului care răscumpără poporul Tău necredincios, așa cum ai arătat prin răscumpărarea celor ce s-au rătăcit. Dă-ne inimi smerite ca să primim disciplina Ta necesară și credința de a ne întoarce la Tine fără zăbavă, pentru ca speranța restaurării să ne atragă să-L căutăm pe Împăratul adevărat. Păzește-ne prin Duhul Tău de prezumție și învață-ne să ne temem de Tine și de bunătatea Ta în aceste zile de pe urmă. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →