Eterniseed › Curriculum › Luca
Hirotonisiți Sub Dealuri
Deschidere
În The Desire of Ages Ellen White deschide înregistrarea sacră a celor doisprezece pe care Isus i-a pus deoparte pentru lucrarea evanghelică. Cuvintele ei ne invită pe malul liniștit al muntelui unde Hristos a petrecut noaptea în rugăciune și apoi i-a chemat pe oamenii obișnuiți la un parteneriat extraordinar cu Sine. Prin aceste pagini marea controversă strălucește cu o claritate proaspătă: cerul se apleacă spre pământ, divinul caută umanul, iar ucenici imperfecți devin martori vii ai iubirii răscumpărătoare. Astăzi zăbovim cu ea la acea întâlnire din zorii zilei, lăsând același apel să răsune în inimile noastre și să ne reînnoiască speranța în întoarcerea grabnică a Domnului nostru.
Citește
Întoarce-te acum la Luca 6 și citește scurta relatare a chemării celor doisprezece de către Isus. Lasă Duhul să-ți liniștească gândurile în timp ce îți închipui dealul la ivirea zorilor. Apoi întoarce-te la aceste rânduri din The Desire of Ages, îngăduind lui Ellen White să dezvăluie sensul mai adânc al acelei dimineți și al chemării pe viață pe care a început-o.
Studiu
Studiază
White ne conduce mai întâi sub copacii ocrotitori unde a fost dată chemarea.
A fost sub copacii ocrotitori de pe malul muntelui, la mică distanță de Marea Galileei, că cei doisprezece au fost chemați la apostolat, și Predica de pe Munte a fost rostită. Câmpurile și dealurile erau locurile preferate de Isus, și mare parte din învățătura Sa a fost dată sub cerul liber, mai degrabă decât în templu sau în sinagogi. Nici o sinagogă nu ar fi putut primi mulțimile care Îl urmau; dar nu numai din acest motiv a ales El să învețe în câmpuri și dumbrăvi. Isus iubea scenele naturii. Pentru El fiecare loc retras și liniștit era un templu sfânt.Ea ne îndreaptă apoi privirea spre locul retras și liniștit ales pentru sfânta hirotonire.
Primul pas trebuia acum să fie făcut în organizarea bisericii care, după plecarea lui Hristos, trebuia să fie reprezentanta Sa pe pământ. Nici un sanctuar costisitor nu le stătea la dispoziție, dar Mântuitorul Și-a condus ucenicii la locul retras pe care Îl iubea, iar în mințile lor experiențele sfinte ale acelei zile au fost legate pentru totdeauna de frumusețea muntelui, a văii și a mării.White ne arată apoi pe Mântuitorul singur pe munte, rugându-Se toată noaptea pentru cei pe care avea să-i trimită.
Mântuitorul cunoștea caracterul oamenilor pe care îi alesese; toate slăbiciunile și greșelile lor erau deschise înaintea Lui; El cunoștea primejdiile prin care trebuiau să treacă, răspunderea care avea să apese asupra lor; și inima Lui tânjea după acești aleși. Singur pe un munte lângă Marea Galileei a petrecut toată noaptea în rugăciune pentru ei, în timp ce ei dormeau la poalele muntelui. Cu prima lumină a zorilor i-a chemat să-L întâlnească; căci avea ceva de importanță să le comunice.În cele din urmă ea ne amintește cum Dumnezeu primește vieți imperfecte și le pregătește pentru slujirea Sa.
Dumnezeu îi ia pe oameni așa cum sunt, cu elementele omenești din caracterul lor, și îi pregătește pentru slujirea Sa, dacă vor fi disciplinați și vor învăța de la El. Ei nu sunt aleși pentru că sunt desăvârșiți, ci în ciuda imperfecțiunilor lor, pentru ca prin cunoașterea și practicarea adevărului, prin harul lui Hristos, să poată fi transformați după chipul Său.
Considerați
Cugetă
White ne aduce la momentul în care Hristos închină mica ceată prin rugăciune și mâini ridicate.
Când Isus și-a încheiat învățătura dată ucenicilor, i-a adunat pe cei din mica ceată aproape de Sine și, îngenunchind în mijlocul lor, punându-și mâinile pe capetele lor, a înălțat o rugăciune închinându-i lucrării Sale sfinte. Astfel ucenicii Domnului au fost hirotoniți pentru lucrarea evanghelică.Ea încheie așezându-ne alături de primii ucenici, invitați și astăzi la același parteneriat divin.
Ca reprezentanți ai Săi printre oameni, Hristos nu alege îngeri care nu au căzut niciodată, ci ființe omenești, oameni cu aceleași patimi ca și cei pe care caută să-i mântuiască. Hristos a luat asupra Sa umanitatea, ca să poată ajunge la umanitate. Divinitatea avea nevoie de umanitate; căci era nevoie atât de divin cât și de uman pentru a aduce mântuirea lumii. Divinitatea avea nevoie de umanitate, pentru ca umanitatea să poată oferi un canal de comunicare între Dumnezeu și om. Tot așa este și cu slujitorii și trimișii lui Hristos. Omul are nevoie de o putere din afară și dincolo de sine, pentru a-l restaura la asemănarea cu Dumnezeu și a-l face capabil să facă lucrarea lui Dumnezeu; dar aceasta nu face agenția umană neesențială. Umanitatea pune mâna pe puterea divină, Hristos locuiește în inimă prin credință; și prin cooperarea cu divinul, puterea omului devine eficientă pentru bine. Cel care i-a chemat pe pescarii Galileei îi cheamă și astăzi pe oameni la slujirea Sa. Și este tot atât de dispus să-Și manifeste puterea prin noi ca și prin primii ucenici. Oricât de imperfecți și păcătoși am fi, Domnul ne întinde oferta de parteneriat cu Sine, de ucenicie la Hristos. El ne invită să venim sub instruirea divină, pentru ca, unindu-ne cu Hristos, să putem face lucrările lui Dumnezeu.
Răspunde
Unde te cheamă Hristos să te retragi cu El pentru o comuniune mai adâncă înainte de slujire? În ce domeniu al slăbiciunii ești dispus să lași ca răbdătoarea Sa pregătire să continue? Cum vei purta speranța întoarcerii Sale grabnice în lucrarea pe care ți-a dat-o astăzi?
Roagă-te
Tată Ceresc, după noaptea de rugăciune de pe deal Ai rânduit pe aleșii Tăi să poarte Evanghelia Împărăției. Atrage-ne acum în aceeași chemare sfântă, modelându-ne prin dragostea Ta îndelung răbdătoare și întemeindu-ne în adevărul prezent și odihna Sabatului. Fă-ne martori credincioși până când binecuvântata nădejde a revenirii grabnice a lui Hristos va străluci pe pământ. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →