← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel

1 Sam 19-20 — cu Matthew Henry

1 Samuel 19-20Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la comentariul atemporal al lui Matthew Henry despre 1 Samuel 19-20, unde tensiunea dintre furia lui Saul și loialitatea lui Ionatan atinge un punct culminant dramatic. Henry ne călăuzește prin eliberările repetate ale lui David, arătând cum providența divină îl ocrotește pe unsul lui Dumnezeu în mijlocul urmăririi neîncetate. Reflecțiile sale evidențiază contrastul dintre răutatea omenească și prietenia legământului, invitându-ne să urmărim mâna constantă a lui Dumnezeu. Pe măsură ce ascultăm, descoperim o nouă încurajare pentru vremurile când dușmanii se înmulțesc și prietenii se dovedesc adevărați. Perspectiva pastorală a lui Matthew Henry deschide drama Scripturii cu claritate și căldură, pregătindu-ne inimile să primească atât avertisment cât și speranță.
Citește

Citire

Pregătește-te acum să citești 1 Samuel capitolele 19 și 20. Lasă narațiunea scăpărilor înguste ale lui David și a iubirii statornice a lui Ionatan să te cuprindă. Observă cât de repede urmează primejdia după cinste și cum prietenia devine o salvare. Citește încet, îngăduind Duhului să scoată în evidență momentele de intervenție divină. Aceste capitole dezvăluie atât perfidia invidiei necontrolate cât și frumusețea loialității legământului. Întoarce-te la text cu o inimă deschisă, gata să-L întâlnești pe Dumnezeu în poveste.
Studiu
Henry începe prin a examina cele patru scăpări remarcabile pe care le trăiește David în capitolul 19. Imediat după căsătoria lui David, despre care s-ar fi putut spera că îi va asigura afecțiunea lui Saul, aflăm că necazurile lui vin asupra lui mai repede ca niciodată, iar dușmănia lui Saul față de el este cauza tuturor. Moartea lui fusese jurată, iar în acest capitol ni se înfățișează patru scăpări fericite ale sale de la sabia vătămătoare a lui Saul: prima prin mijlocirea înțeleaptă a lui Ionatan (v. 1-7), a doua prin iuțeala sa (v. 8-10), a treia prin credincioșia Mihaelei (v. 11-17), a patra prin ocrotirea lui Samuel și o schimbare, pentru moment, lucrată asupra lui Saul, v. 18-24. Astfel, Dumnezeu are multe căi de a-și păzi poporul. Providența nu este niciodată lipsită de resurse. Henry se îndreaptă apoi spre bunătatea surprinzătoare pe care Ionatan o arată față de prietenul său primejduit. II. Niciodată nu a fost un prieten atât de surprinzător de bun ca Ionatan. Un prieten la nevoie este un prieten adevărat. Un astfel de prieten a fost Ionatan pentru David. El nu numai că a continuat să se bucure mult de el, deși slava lui David îl eclipsa pe a sa, dar s-a arătat cu curaj pentru el acum când curentul se întorsese atât de puternic împotriva lui. Apoi Henry urmărește cum răutatea lui Saul se intensifică chiar și după o reținere anterioară. II. Saul își continuă răutatea împotriva lui David. Cel care doar cu o zi înainte jurase pe Făcătorul său că David nu va fi ucis, acum încearcă să-l ucidă el însuși. Atât de neînduplecată, atât de incurabilă este dușmănia șarpelui împotriva seminței femeii, atât de înșelătoare și de desperat de rea este inima omului fără harul lui Dumnezeu, Ier. 17:9. Proaspetele onoruri câștigate de David în acest ultim război cu filistenii, în loc să stingă ura lui Saul față de el și să-i confirme împăcarea, i-au reînviat invidia și l-au exasperat și mai mult. Iar când a îngăduit această patimă rea, nu e de mirare că duhul cel rău a venit peste el (v. 9), căci când lăsăm soarele să apună peste mânia noastră, dăm loc diavolului (Ef. 4:26,27), îi facem loc și îl invităm. Tulburările minții, deși ajutate de lucrarea lui Satan, își au de obicei originea în propriile păcate și nebunii ale oamenilor. Frica și gelozia lui Saul l-au făcut un chin pentru sine însuși, astfel încât nu putea sta în casa sa fără o suliță în mână, prefăcându-se că este pentru păstrarea sa, dar intenționând să-l distrugă pe David; căci a încercat să-l pironească de zid, alergând spre el cu atâta violență încât a înfipt sulița în zid (v. 10), atât de puternic era diavolul în el, atât de puternice erau propria sa furie și patimă. Poate că a crezut că, dacă îl ucide pe David acum, va fi scuzabil înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, fiindcă nu era în mințile sale, și că aceasta i s-ar fi imputat nebuniei sale. Dar Dumnezeu nu poate fi înșelat de pretexte, oricât de mult ar putea fi oamenii.
Considerați

Considerare

Henry reflectează asupra alegerii lui David de a căuta refugiu la Samuel în Naiot. Aici este, I. Locul de refugiu al lui David. După ce a scăpat noaptea din propria casă, nu a fugit la Betleem la rudele sale, nici la vreunul din cetățile lui Israel care îl mângâiaseră și îl lăudaseră, ca să-și facă un interes printre ele pentru propria sa păstrare; ci a alergat drept la Samuel și i-a spus tot ce îi făcuse Saul, v. 18. 1. Pentru că Samuel era omul care îi dăduse asigurarea coroanei, iar credința lui în acea asigurare începuse acum să slăbească, și fiind gata să spună în graba sa (sau în fuga sa, cum citesc unii, Ps. 116:11), 'Toți oamenii sunt mincinoși' ('nu numai Saul care îmi promisese viața, ci și Samuel însuși care îmi promisese tronul'), încotro să meargă decât la Samuel, pentru astfel de încurajări, în această zi de necaz, care să-i susțină credința? Fugiind la Samuel, l-a făcut pe Dumnezeu refugiul său, încrezându-se în umbra aripilor Lui; unde altundeva poate un om bun să se creadă în siguranță? 2. Pentru că Samuel, ca profet, era cel mai în măsură să-l sfătuiască ce să facă în această zi a necazului său. În psalmul pe care l-a scris cu o noapte înainte, își înălțase rugăciunea către Dumnezeu, iar acum profită de prima ocazie de a-l aștepta pe Samuel ca să primească îndrumare și învățătură de la Dumnezeu. Dacă așteptăm răspunsuri de pace la rugăciunile noastre, trebuie să avem urechile deschise la Cuvântul lui Dumnezeu. 3. Pentru că la Samuel era un colegiu de profeți cu care putea să se alăture în lauda adusă lui Dumnezeu, iar plăcerea acestui exercițiu ar fi fost cea mai mare ușurare imaginabilă pentru el în necazul său prezent. A întâlnit puțină odihnă sau mulțumire la curtea lui Saul și de aceea a mers să o caute în biserica lui Samuel. Și, fără îndoială, ce puțină plăcere se poate avea în această lume, o au aceia care trăiesc o viață de comuniune cu Dumnezeu; la aceasta s-a retras David în vreme de necaz, Ps. 27:4-6. În cele din urmă, Henry introduce conversația mai profundă a legământului dintre David și Ionatan din capitolul 20. David, după ce a scăpat de mai multe ori de furia lui Saul, începe să se gândească în cele din urmă dacă nu ar fi necesar să se retragă la țară și să ia armele în propria sa apărare. Dar nu va face un lucru atât de îndrăzneț fără a-l consulta pe credinciosul său prieten Ionatan; cum a făcut aceasta și ce s-a petrecut între ei, avem o relatare în acest capitol, unde avem exemple la fel de surprinzătoare de iubire supranaturală precum am avut în capitolul anterior de ură nenaturală. I. David se plânge lui Ionatan de necazul său prezent și îl angajează să-i fie prieten, v. 1-8. II. Ionatan promite cu credincioșie să obțină și să-i dea informații despre cum stă tatăl său față de el și reînnoiește legământul de prietenie cu el, v. 9-23. III. Ionatan, la încercare, află cu durere că tatăl său era de neînduplecat mâniat împotriva lui David, v. 24-34. IV. Îi dă lui David de veste despre aceasta, potrivit înțelegerii dintre ei, v. 35-42.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața ta simți nevoia unui prieten ca Ionatan care să vorbească adevărul în numele tău? Cum ai putea răspunde când invidia sau opoziția se ridică împotriva ta așa cum s-a întâmplat cu David? În ce feluri poți cultiva o inimă care continuă să slujească pe alții chiar și atunci când recunoștința lipsește?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, îți mulțumim pentru scutul providenței Tale care l-a ocrotit pe David prin fiecare primejdie. Învață-ne să ne încredem în multiplele Tale mijloace de eliberare când dușmanii se apropie. Întărește legăturile prieteniei legământului în viețile noastre, ca noi, asemenea lui Ionatan, să apărăm pe cei nevinovați și să vorbim cu înțelepciune. Păzește-ne inimile de otrava invidiei care l-a mistuit pe Saul. Fă-ne să fugim la prezența Ta așa cum a fugit David la Samuel, găsind atât refugiu cât și îndrumare. Formează-ne în oameni care își țin cuvântul și iubesc cu jertfire. În numele lui Isus, adevăratul nostru Eliberator, amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →