Eterniseed › Curriculum › Cântarea Cântărilor
Cântarea Cântărilor 1-2 — cu Simeon
Deschidere
În ritmul liniștit al devoțiunii anglicane ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură exegetică alcătuită pentru hrana zilnică a Bisericii. Pe aceste pagini Simeon dezvăluie Cântarea Cântărilor ca vocea Mirelui și a Miresei sale, invitând fiecare generație să guste parfumul numelui lui Hristos și să se odihnească sub umbra iubirii sale. Duhul care l-a călăuzit pe predicator să ne călăuzească și pe noi în ascultare, ca dialogul antic să devină propria noastră comuniune vie.
Citește
Citire
Să ascultăm acum textul sacru însuși. Cu atenție reverentă citim capitolele de început ale Cântării Cântărilor, îngăduind dialogului dintre Hristos și Biserica sa să răsune proaspăt în inimă și conștiință. Cuvintele să ne pregătească să primim lumina omiletică pe care Simeon o trage din ele.
Studiu
Simeon deschide discursul despre dragostea Bisericii față de Hristos evidențiind parfumul numelui său.
Bruscătatea cu care poemul începe este foarte remarcabilă. Soția, având mintea plină de Iubitul ei, izbucnește fără nicio mențiune a numelui său: 'Să mă sărute cu sărutările gurii sale.' Ea este gata să creadă că mințile tuturor trebuie neapărat să fie ocupate de excelențele sale și deci trebuie neapărat să știe la cine se referă. Apoi laudă 'dragostea lui, ca fiind mai bună' și mai înveselitoare 'decât vinul, din pricina mirosului alifiilor sale bune [Notă: Aici pare locul mai potrivit pentru pauză.];' și dă aceasta ca motiv al dragostei ei față de el și al dorinței ei arzătoare după el. Acestea sunt cele două puncte pe care le vom considera acum: I. Motivul dragostei Bisericii față de Hristos — 'Numele lui este ca un mir turnat' — [Un mir bogat turnat va umple o casă întreagă cu mirosul său [Notă: Ioan 12:3.Apoi se întoarce la dorința arzătoare a Bisericii, prezentând cererea ei.
Într-un cuvânt, atât de deplin umple acest obiect iubit sufletul ei, încât cu el un temniță ar fi cer; iar fără el, cerul însuși ar fi o temniță sau un pustiu.] De aici urmează firesc, II. Dorința ei arzătoare după el — Conștientă că darurile lui sunt ale sale și că fără ajutorul său plin de har ea nu poate face nimic, ea îi înfățișează, 1. Cererea ei — [Însuși Domnul nostru binecuvântat a spus: 'Nimeni nu poate veni la mine, dacă nu-l va trage Tatăl care m-a trimis [Notă: Ioan 6:44.].' Și această totală neputință pentru orice lucru bun, Biserica o mărturisește în această scurtă dar arzătoare rugăminte: 'Trage-mă!' Nimeni în afară de Iisus însuși nu poate deschide cutia în care este ținut acest mir sau da percepția duhovnicească prin care singur parfumul său poate fi descoperit. Câți, în zilele trupului său, au fost mai degrabă aprinși împotriva lui decât atrași la el, prin toate minunile iubirii sale!Trecând la capitolul al doilea, Simeon introduce mărturia lui Hristos cu privire la Biserica sa.
Trebuie să ținem minte că Hristos vorbește ca Mirele Bisericii sale; iar Biserica, ca soția sa: pe când 'fiii' și 'fiicele' menționați în textul nostru sunt acei copii ai lui Adam care zac încă în întuneric și umbra morții sau, în cel mai bun caz, au doar 'forma evlaviei, fără putere'. Cât despre 'fiicele Ierusalimului', care poartă uneori o parte în dialog, ele sunt mărturisitori ai religiei, care, deși prietenoși în ansamblu, nu sunt încă aduși în această relație apropiată cu Hristos, nici părtași ai binefacerilor sale mântuitoare. În tratarea cuvintelor dinaintea noastră, vom considera, I. Mărturia lui Hristos cu privire la Biserica sa — Lauda adusă ei este cea mai înaltă pe care ar fi putut-o primi: este aceea că ea, după măsura harului dat ei, se aseamănă cu el. Pentru a arăta asemănarea, El își declară mai întâi propriul caracter — ['Eu sunt trandafirul din Saron și crinul din văi.'Apoi consemnează mărturia corespunzătoare a Bisericii, trasă din propria ei experiență.
Adevărat este că, prin fire, credinciosul nu era deloc diferit de alții, dar harul a făcut diferența; după acea declarație profetică: 'În loc de spin va crește chiparosul și în loc de mărăcine va crește mirtul; și va fi Domnului spre nume și spre semn veșnic, care nu va fi tăiat [Notă: Isaia 55:13.].' Astfel se împlinește pe deplin ceea ce a spus Solomon: 'Cel drept este mai de preț decât vecinul său [Notă: Proverbe 12:26.].' În răspuns la această laudă, Biserica proclamă, II. Mărturia ei cu privire la el — Aceasta o poartă, 1. Din cunoașterea excelențelor sale — [Hristos este 'ca mărul printre copacii pădurii.' Alți copaci pot oferi doar umbră; pe când celor ce caută adăpost sub el, el le dă hrana cea mai răcoritoare și mulțumitoare.
Considerați
Considerare
Despre cunoașterea lui Hristos, Simeon încheie cu o îndemnare de a căuta unirea cu el.
Luați acea cea mai înaltă fericire pământească, folosită aici pentru a închipui fericirea unirii cu Hristos: de câte ori au fost dezamăgiți cei ce au căutat-o cu cea mai mare patimă și au sperat cu dragoste că au atins culmea fericirii omenești! Iar acolo unde a fost gustată în cea mai mare desăvârșire, cât de curând a fost curmată de mâna morții! Dar nimic nu poate întuneca și nimic nu poate sfârși fericirea celor uniți cu Hristos. Dimpotrivă, în mijlocul celor mai adânci necazuri, dragostea lui vă va umple de cea mai bogată mângâiere. Când vine o leșin pe trup, un miros puternic și pătrunzător îl va trezi: și tot așa parfumul numelui lui Iisus va răcori sufletul, când nimic altceva sub cer nu va ajunge și nu va reînvia puterile sale slăbite. O, să caute fiecare dintre voi această unire și să nu se odihnească până nu va putea spune: 'Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui [Notă: Cântarea Cântărilor 2:16.]!'În cele din urmă el îndeamnă la o dreaptă prețuire a privilegiilor de care se bucură cei uniți cu Domnul.
] Nefiind teamă că vreuna dintre aceste mărturii va fi vreodată înlăturată, întemeiem pe ele un cuvânt de îndemnare — 1. Să contemplăm excelențele Domnului Iisus — [Nu este nimic în lume care să nu poată sluji la ilustrarea frumuseții sale: căci, de fapt, toate excelențele create nu sunt decât raze ale slavei sale și stele care licăresc cu strălucirea sa reflectată. Nu ne gândim îndeajuns la el: putem admira frumusețea în creatură, dar nu avem ochi să o vedem în Cel ce este centrul și izvorul a toate. Dacă ne-am reflecta cum se cuvine asupra lui, am suspina după o unire cu el; și am disprețui orice altceva în comparație cu el. 'Toată altă cunoștință ar fi pentru noi doar ca gunoi și balegă.' Cu adevărat 'numele lui este ca un mir turnat; și de aceea îl iubesc fecioarele [Notă: Cântarea Cântărilor 1:3.].' Spune, credinciosule, nu este el 'scump' sufletului tău [Notă: 1 Petru 2:7.]?
Răspunde
Răspuns
Unde am nevoie cel mai mult de parfumul numelui lui Emanuel ca să-mi trezească sufletul astăzi? În ce lenevie ascunsă trebuie să reînnoiesc strigătul: 'Trage-mă'? Cum voi recomanda Trandafirul din Saron altui suflet în această săptămână?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care ai revărsat mireasma numelui Tău ca un mir în cântarea iubirii Tale, atrage inimile noastre după Tine, ca să alergăm cu bucurie pe calea poruncilor Tale. Fie crinul curăției Tale și umbra crucii Tale partea noastră cea de fiecare zi, până vom ședea cu mare desfătare sub pomul vieții și vom gusta rodul lui în veci; prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →