← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni

1 Corinteni 14 — Eterniseed (Epoca Reformei / Protestantism istoric)

1 Corinteni 14Eterniseed Original — Vocea Reformată22 min
Deschidere
Capitolul al paisprezecelea din Prima Epistolă către Corinteni abordează ordonarea corectă a darurilor spirituale în cadrul poporului legământului adunat. Pavel scrie unei congregații care primise manifestări diverse ale Duhului, dar le permisese să devină prilejuri de confuzie mai degrabă decât de zidire. Capitolul se deschide îndemnând biserica să urmărească dragostea în timp ce dorește cu ardoare darurile, cu o pondere deosebită acordată profeției. Această instrucțiune se bazează pe distribuirea suverană a darurilor de către unicul Duh pentru binele comun al trupului. Apostolul măsoară deci fiecare exercițiu al vorbirii în adunare prin capacitatea sa de a zidi sfinții în doctrină sănătoasă, credință și ascultare. Acolo unde vorbirea nu reușește să transmită adevăr inteligibil, ea nu poate servi scopului legământului pentru care darurile au fost acordate. Capitolul continuă să distingă beneficiul public al profeției de sfera mai limitată a limbilor neinterpretate și se încheie cu reglementări explicite care păstrează atât libertatea cât și ordinea sub capul Hristos.
Citește

Citire

Pe măsură ce capitolul este citit, acordă atenție standardului repetat al zidirii. Observă cum Pavel cântărește darul limbilor față de profeție prin efectele lor diferite asupra ascultătorilor. Ia seama la cerința ca vorbirea în adunare să fie inteligibilă și limitată ca număr, astfel încât toți să poată învăța și fi încurajați. Marchează insistența ca totul să se facă cuviincios și în ordine, căci Dumnezeu nu este autorul confuziei. Urmărește convingerea de bază că Duhul care distribuie darurile le și guvernează exercitarea pentru întărirea întregii biserici mai degrabă decât pentru înălțarea indivizilor.
Studiu
Argumentul începe cu porunca de a urmări dragostea și de a dori darurile spirituale, totuși profeția este evidențiată mai presus de celelalte deoarece transmite doctrină inteligibilă sfinților adunați. Limbile, când nu sunt interpretate, se adresează doar lui Dumnezeu și lasă congregația neinstruite; vorbitorul poate fi zidit în devoțiune particulară, dar biserica nu primește niciun beneficiu. Profeția, dimpotrivă, vorbește oamenilor pentru zidirea, îndemnarea și mângâierea lor. Pavel concluzionează deci că darul mai mare este cel care slujește unui număr mai mare sub scopul legământului al zidirii reciproce. Același principiu guvernează chemarea la interpretare ori de câte ori limbile sunt exercitate public. Fără un interpret, limba rămâne un semn pentru necredincioși mai degrabă decât un mijloc de instruire, iar adunarea rămâne fără folos. Pavel ilustrează punctul observând că chiar și notele muzicale distincte sau limbile străine necesită claritate dacă trebuie să transmită sens; altfel sunetul rămâne gol. Aplicat la biserică, aceasta înseamnă că cinci cuvinte rostite cu înțelegere depășesc zece mii de cuvinte într-o limbă necunoscută. Capitolul reglementează în plus numărul vorbitorilor: cel mult doi sau trei profeți pot vorbi, fiecare pe rând, în timp ce alții cântăresc cele spuse. Această limitare previne dezordinea care ar apărea din rostirea simultană și asigură că cuvântul este testat de congregație. Limbile de asemenea sunt restrânse la cel mult doi sau trei și doar cu interpretare. Dacă nu este prezent niciun interpret, cel care ar vorbi într-o limbă trebuie să rămână tăcut în adunare și să vorbească în schimb sieși și lui Dumnezeu. Astfel de restricții decurg din convingerea că Duhul care dă darurile le și rânduiesc folosirea ordonată. Apostolul abordează apoi purtarea femeilor în adunare, îndemnându-le să păstreze tăcerea în cântărirea profețiilor, căci legea însăși învață principiul supunerii. Această reglementare păstrează ordinea creată în comunitatea legământului și previne tulburarea care ar urma dacă fiecare voce ar contesta autoritatea deodată. Capitolul se încheie cu declarația că toate lucrurile trebuie făcute cuviincios și în ordine, deoarece Dumnezeu este autorul păcii, nu al confuziei. Domnul suveran care distribuie darurile după voia Sa hotărăște de asemenea maniera exercitării lor astfel încât biserica să fie zidită în adevăr și sfințenie.
Considerați

Considerare

Acest capitol stă în strânsă legătură cu discuția precedentă despre un singur trup și diversitatea darurilor din capitolul doisprezece, precum și cu principiul conducător al dragostei din capitolul treisprezece. Același Duh care împarte suveran darurile cere de asemenea ca exercitarea lor să slujească unitatea și maturitatea întregului. Preocupări similare apar în Efeseni patru, unde Hristos înălțat dă apostoli, profeți, evangheliști și păstori-învățători pentru echiparea sfinților până când trupul ajunge la măsura staturii lui Hristos. Vechiul Testament de asemenea consemnează cazuri în care rostirea profetică a fost testată și reglementată, ca atunci când profeții lui Baal au fost deosebiți de adevăratul cuvânt al Domnului pe Muntele Carmel. Accentul Reformei asupra suficienței și clarității Scripturii își găsește sprijin aici, căci darurile sunt măsurate prin conformitatea lor cu revelația inteligibilă deja dată. Ordinea în adunare reflectă pe Dumnezeu care nu este împărțit împotriva Sa Însuși, ci lucrează toate lucrurile după sfatul voii Sale pentru binele poporului Său al legământului.
Răspunde

Răspuns

În ce moduri specifice rămâne urmărirea darurilor spirituale în adunările noastre subordonată comunicării clare a adevărului pentru zidirea semenilor credincioși? Cum ar putea principiul care limitează vorbirea publică la ceea ce poate fi înțeles și testat să apere atât împotriva confuziei cât și împotriva înălțării experienței individuale peste binele comun? În ce manieră cere cerința de ordine în adunare să examinăm dacă participarea noastră la viața bisericii slujește pacea și zidirea pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru poporul Său al legământului?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne suveran, care distribui darurile după buna Ta plăcere și ceri ca toate lucrurile în adunarea poporului Tău să fie făcute pentru zidire și pace, dă-ne înțelegere a cuvântului Tău astfel încât să putem prețui drept acele daruri care transmit adevăr inteligibil. Ferește-ne de dezordine care ar dezonora numele Tău sau ar împiedica creșterea sfinților. Duhul care a vorbit prin profeți să ne călăuzească vorbirea și tăcerea deopotrivă, ca fiecare cuvânt rostit printre noi să slujească zidirea trupului în doctrină sănătoasă și ascultare sfântă. Păstrează ordinea pe care Tu ai rânduit-o și lasă ca toate lucrurile să fie făcute cuviincios spre slava credincioșiei Tale de legământ, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Reformată · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.