← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 103-104 — cu Matthew Henry

Psalmii 103-104Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Matthew Henry ne călăuzește prin doi psalmi maiestuoși de laudă care ridică sufletul de la îndurările personale la grandoarea creației însăși. Reflecțiile sale ne invită să zăbovim asupra fiecărei linii cu recunoștință și uimire reînnoite. Împreună vom urmări cum comentatorul trezește devoțiunea, cercetează bunătatea lui Dumnezeu în întreaga lume și încununează ambii psalmi cu chemări la închinare neîncetată.
Citește
Ia Scripturile și citește Psalmii 103 și 104 încet, lăsând fiecare verset să se așeze în inimă. Observă cum primul psalm mărește îndurarea legământului, iar al doilea celebrează grija suverană a Creatorului asupra tuturor lucrurilor. Lasă refrenul repetat 'Binecuvântează pe Domnul, suflete al meu' să devină propriul tău răspuns liniștit.
Studiu

Studiază

Henry începe arătând cum psalmistul își trezește propriul suflet la lucrarea laudei. I. Cum se îndeamnă el însuși la datoria laudei, v. 1, 2. 1. Este Domnul care trebuie binecuvântat și vorbit de bine; căci El este izvorul a tot binele, oricare ar fi canalele sau cisternele; este numelui Său, numelui Său sfânt, căruia trebuie să-I consacrăm lauda noastră, mulțumind la pomenirea sfințeniei Sale. 2. Este sufletul care trebuie angajat în binecuvântarea lui Dumnezeu și tot ce este în noi. Nu facem nimic din îndeplinirile noastre religioase dacă nu facem din ele lucrare a inimii, dacă ceea ce este în noi, ba chiar tot ce este în noi, nu este angajat în ele. Lucrarea cere omul lăuntric, omul întreg și totul este prea puțin. 3. Pentru a ne întoarce laudele către Dumnezeu, trebuie să fie o aducere aminte recunoscătoare a îndurărilor pe care le-am primit de la El: Nu uita toate binefacerile Lui. Dacă nu-I mulțumim pentru ele, le uităm; și aceasta este nedrept și neplăcut, deoarece în toate favoarele lui Dumnezeu este atât de mult ce merită pomenit. 'O, suflete al meu! spre rușinea ta fie spus, ai uitat multe din binefacerile Lui; dar cu siguranță nu le vei uita pe toate, căci nu ar fi trebuit să uiți niciuna.' Henry lărgește apoi perspectiva de la experiența personală la bunătatea lui Dumnezeu arătată tuturor oamenilor. Până aici psalmistul privise doar înapoi la propriile experiențe și de acolo luase materie pentru laudă; aici privește în jur și ia seama la favoarea Sa față de alții de asemenea; căci în ei trebuie să ne bucurăm și să mulțumim pentru ei, toți sfinții fiind hrăniți la o masă comună și împărtășind aceleași binecuvântări. Henry expune apoi doctrina providenței universale a lui Dumnezeu. Aici este, I. Doctrina providenței universale enunțată, v. 19. El a asigurat fericirea poporului Său deosebit prin promisiune și legământ, dar ordinea omenirii și a lumii în general o asigură prin providență comună. Domnul are un tron al Său, un tron al slavei, un tron al guvernării. Cel ce a făcut toate le cârmuiește pe toate și amândouă printr-un cuvânt de putere: El și-a pregătit tronul, l-a fixat și stabilit astfel încât nu poate fi clătinat; El a preordonat toate măsurile guvernării Sale și face toate după sfatul voii Sale. El l-a pregătit în ceruri, deasupra noastră și în afara vederii; căci El ține înapoi fața tronului Său și întinde un nor peste el (Iov xxvi. 9); totuși El Însuși poate judeca prin norul întunecat, Iov xxiii. 13. De aceea cerurile se spune că cârmuiesc (Dan. iv. 26) și suntem îndemnați să reflectăm la aceasta prin influența pe care chiar cerurile vizibile o au asupra acestui pământ, stăpânirea lor, Iov xxxviii. 33; Gen. i. 16. Dar deși tronul lui Dumnezeu este în cer și acolo Își ține curtea și acolo trebuie să ne îndreptăm către El (Tatăl nostru care ești în ceruri), totuși împărăția Lui stăpânește peste toate. El ia cunoștință de toți locuitorii și de toate treburile acestei lumi de jos și dispune toate persoanele și lucrurile după sfatul voii Sale, spre slava Sa (Dan. iv. 35): Împărăția Lui stăpânește peste toți regii și toate regatele și de la ea nu există jurisdicție exceptată.
Considerați

Reflectează

Henry încheie tratarea Psalmului 103 revenind la datoria de-o viață a sufletului de a lăuda. 2. Toate lucrările Lui să-L laude (v. 22), toate în toate locurile stăpânirii Sale; căci, fiindcă sunt lucrările Lui, sunt sub stăpânirea Lui și au fost făcute și sunt cârmuite ca să fie pentru El un nume și o laudă. Toate lucrările Lui, adică toți copiii oamenilor, în toate părțile lumii, să-L laude pe Dumnezeu; da, și făpturile inferioare de asemenea, care sunt și ele lucrările lui Dumnezeu; să-L laude obiectiv, deși nu pot să-L laude efectiv, Ps. cxlv. 10. Totuși toate acestea nu-l vor scuti pe David de a-L lăuda pe Dumnezeu, ci mai degrabă îl vor îndemna să o facă cu și mai multă bucurie, ca să poarte o parte în acest concert; căci el încheie: Binecuvântează pe Domnul, suflete al meu! așa cum a început, v. 1. Binecuvântarea lui Dumnezeu și darea slavei Lui trebuie să fie alfa și omega a tuturor slujirilor noastre. A început cu Binecuvântează pe Domnul, suflete al meu! și, după ce a scris și a cântat acest imn excelent spre cinstea Lui, nu spune: Acum, o, suflete al meu! L-ai binecuvântat pe Domnul, așază-te și odihnește-te, ci: Binecuvântează pe Domnul, suflete al meu! și mai mult și mai mult. Când am făcut oricât de mult în slujba lui Dumnezeu, totuși trebuie să ne trezim pe noi înșine să facem și mai mult. Lauda lui Dumnezeu este un subiect care nu va fi niciodată epuizat și de aceea nu trebuie să socotim această lucrare terminată până nu ajungem în cer, unde va fi pentru totdeauna în împlinire. Henry introduce Psalmul 104 notând legătura strânsă cu psalmul care îl precede. Este foarte probabil ca acest psalm să fi fost scris de aceeași mână și în același timp cu cel dintâi; căci așa cum acela s-a încheiat, acesta începe cu 'Binecuvântează pe Domnul, suflete al meu!' și se încheie tot așa. Stilul este într-adevăr oarecum diferit, deoarece materia este așa: scopul psalmului precedent era să celebreze bunătatea lui Dumnezeu și îndurarea și compasiunea Sa tandră, cărora li se potrivea cel mai bine un stil moale și dulce; scopul acestuia este să-I celebreze măreția, maiestatea și stăpânirea suverană, ceea ce trebuie făcut în cele mai nobile și înalte tonuri ale poeziei. David, în psalmul precedent, I-a dat lui Dumnezeu slava îndurării și iubirii Sale legământești față de poporul Său; în acesta Îi dă slava lucrărilor Sale de creație și providență, stăpânirea Sa peste și dărnicia Sa față de toate făpturile. Dumnezeu este acolo lăudat ca Dumnezeu al harului, aici ca Dumnezeu al naturii. Și acest psalm este în întregime închinat acestui subiect; nu ca Ps. xix., care începe cu el, dar trece de la el la considerarea legii divine; nici ca Ps. viii., care vorbește despre acesta dar profetic și cu ochiul la Hristos. Această nobilă poezie este socotită de judecători foarte competenți că întrece cu mult, nu numai prin pietate și devoțiune (aceasta este dincolo de dispută), ci prin zborul fanteziei, strălucirea ideilor, întorsături surprinzătoare și toate frumusețile și podoabele expresiei, poeții greci și latini pe orice subiect de acest fel. Multe lucruri mari dă psalmistul aici slavă lui Dumnezeu. I. Strălucirea maiestății Sale în lumea de sus, ver. 1-4. II. Creația mării și a uscatului, ver. 5-9. III. Providența pe care o face pentru întreținerea tuturor făpturilor după natura lor, ver. 10-18, 27, 28. IV. Cursul regulat al soarelui și al lunii, ver. 19-24. V. Mobilierul mării, ver. 25, 26. VI. Puterea suverană a lui Dumnezeu peste toate făpturile, ver. 29-32. Și, în cele din urmă, încheie cu o rezoluție plăcută și fermă de a continua să-L laude pe Dumnezeu (ver. 33-35), la care ar trebui să ne alăturăm din inimă cântând acest psalm.
Răspunde
Unde în propria ta poveste ai nevoie cel mai mult să-ți trezești sufletul din nou pentru a-L binecuvânta pe Domnul? Cum lărgește amintirea îndurării lui Dumnezeu față de toată creația recunoștința ta astăzi? Ce practică anume te va ajuta să închei atât lucrul cât și închinarea cu același refren care începe acești psalmi?
Roagă-te
Părinte milostiv, trezește sufletele noastre prin Duhul Tău ca să binecuvântăm numele Tău cel sfânt și să nu uităm toate binefacerile Tale — iertându-ne fărădelegile, vindecându-ne bolile și încununându-ne cu dragoste statornică. Precum cerurile și pământul vestesc slava Ta, învață-ne să ne alăturăm întregii creații în laudă plină de bucurie, încrezându-ne că mila Ta dăinuiește veșnic. Păstrează vii în inimile noastre aceste cântări străvechi până când Te vom vedea față către față. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →