Eterniseed › Curriculum › 1 Macabei
Curățarea și rededicarea Templului: Iuda Macabeul și Casa înnoită
Deschidere
Când sanctuarul lui Dumnezeu zace pustiit, credincioșii nu îl părăsesc; ei îl curăță. Părinții macabeeni, pe care Biserica îi pomenește printre sfinții ei mucenici în ziua întâi a lunii august, au stat pentru poporul sfânt și pentru locul sfânt atunci când amândouă erau călcate în picioare. În capitolul 3 din Cartea întâi a Macabeilor, Iuda Macabeul se ridică ca un eliberator, ieșind împotriva unor oști cu mult mai mari decât ceata sa, încrezându-se nu în număr, ci în Dumnezeul cel viu. În capitolul 4, după ce a câștigat lupta, el se întoarce la biruința cea mai adâncă: urcă la templul pângărit, vede altarul profanat și porțile arse, și face din nou sfânt locul cel sfânt - alegând preoți fără prihană, ridicând un nou altar și ținând o sărbătoare de opt zile a Înnoirii, Sărbătoarea Luminilor pe care Însuși Domnul a cinstit-o mai târziu umblând în templu iarna (Ioan 10). Sfântul Rabanus Maurus, citind împreună cu Părinții din Răsărit și din Apus, aude în aceasta pe Răscumpărătorul care curăță templul, Biserica curățită de rătăcire și sufletul făcut din nou o locuință vrednică pentru Dumnezeu.
Citește
Citire
Citește Cartea întâi a Macabeilor capitolul 3, ridicarea lui Iuda Macabeul: cum se încinge ca un uriaș, iese împotriva lui Apolonie și împotriva lui Seron cu puțini bărbați, și frica de el cade peste toate neamurile dimprejur. Auzi încrederea lui că biruința nu stă în mulțimea oștii, ci în puterea care vine din cer. Apoi poartă acea citire în capitolul 4 - curățarea și rededicarea locurilor sfinte - căci aceasta este inima spre care se îndreaptă toate luptele sale. Războaiele din capitolul 3 curăță terenul; înnoirea din capitolul 4 ridică casa. Citește cu încetineală, întrebând la fiecare rând nu numai ce a făcut Iuda, ci ce face Domnul prin el pentru poporul Său cel sfânt și pentru sanctuarul Său.
Studiu
Rabanus nu citește aceste lupte ca pe un simplu vărsat de sânge. El citește puțini bărbați ai lui Iuda ca pe ceata sfinților, care își întâlnesc potrivnicii într-un duh cu totul altfel decât al lumii. La versetul unde Iuda iese în întâmpinarea oștii cu puțini bărbați, el scrie că
coroana sfinților își răspunde vrăjmașilor nu prin mânie, ci prin răbdare și smerenie. Puterea credincioșilor nu este puterea furiei. Iar acolo unde unii dintre bărbații lui Iuda tremură la vederea oștii potrivnice, Rabanus vede lucrarea păstorilor buni care îi întăresc pe cei slabi:
prudența învățătorilor lor, potolind acea frică prin îndemnuri evlavioase, le dăruiește nădejdea sigură a ajutorului viitor al lui Dumnezeu. Apoi, când frica de Iuda se răspândește printre neamuri, el înalță întreaga scenă spre Hristos, adevăratul Eliberator a cărui biruință este vestită până la marginile pământului:
Frica de Iuda și de frații săi a căzut peste toate neamurile când puterea lui Hristos a strălucit prin virtuți și minuni în mădularele sale.Războaiele care curăță terenul sunt deja, în ochiul patristic, lucrarea Răscumpărătorului care Își pregătește locul cel sfânt.
Considerați
Considerare
Acum ajungem la inima cărții: locul cel sfânt este luat înapoi și făcut din nou sfânt. Când Iuda rânduiește bărbați să lupte cu cei din cetățuie până când locurile sfinte sunt curățate, Rabanus aude pe Domnul poruncind lucrarea curățirii prin slujitorii Săi - că
acest Răscumpărător al nostru rânduște prin predicatorii Săi ca ostașii Lui să lupte neîncetat împotriva celor ce locuiau în cetățuia mândriei, lupta continuând
până când vor curăți inimile aleșilor de orice pată a nelegiuirii. Apoi vine alegerea preoților fără prihană, a căror voință era în legea lui Dumnezeu - și aceasta, pentru Rabanus, este sfințenia pe care o cere sanctuarul: slujitorii ei trebuie să fie ei înșiși curați. Credincioșii, scrie el,
au ales ca administratori ai cuvântului pe bărbați care erau de bunăvoie și cu moravuri încercate în credință, ca să facă adunările sfintei Biserici străine de orice molipsire a rătăcirii. Iar când ei zidesc locurile sfinte și cele dinăuntrul casei, el vede înnoirea fiecărui suflet adus în templul Bisericii:
Sfinții predicatori zidesc locurile sfinte dinăuntrul casei și casa însăși, când împodobesc poporul supus atât lăuntric cu cunoștința sfintei credințe, cât și în afară cu o purtare cinstită. Astfel, înnoirea de opt zile, Sărbătoarea Luminilor, nu este doar o amintire a pietrelor și a candelelor. Ea este bucuria însăși a întoarcerii:
Mistic însă, înnoirea templului este întoarcerea oamenilor la pocăință pentru păcatele lor, care fuseseră pângăriți de anumite rătăciri și fapte rele.Templul curățat este Biserica curățită; iar Biserica curățită este fiecare inimă, măturată și pregătită, unde Dumnezeu este din nou întronat.
Răspunde
Răspuns
Ce a făcut Iuda templului de piatră, Domnul cere de la templul care suntem noi. Rabanus întoarce întreaga istorie spre lăuntru: orice în muntele nostru - inima noastră, pe care el o numește Sion, oglinda celor curați care vor vedea pe Dumnezeu - a fost pângărit de vrăjmaș, noi trebuie să
îl curățim cu o privire sfântă și neîncetată, până când este înnoit la întregime. Mijloacele nu sunt violența, ci pocăința:
este cu totul necesar ca toate aceste lucruri să fie curățite neîncetat prin pocăință pentru păcate, îndreptarea moravurilor și rugăciuni evlavioase către Domnul. Aceasta este osteneala în care suntem mereu chemați - să dărâmăm ce a zidit nepăsarea, să alegem din nou legea lui Dumnezeu pentru voința noastră, să lăsăm noul altar al unei conștiințe curate să se ridice acolo unde stătea cel pângărit. Sărbătoarea Luminilor este ținută cu adevărat când lumina se întoarce într-un suflet care a rămas întunecat. Unde este astăzi sanctuarul tău pustiit? Curățește-l și ține sărbătoarea.
Roagă-te
Rugăciune
O, Hristoase Dumnezeul nostru, care ai curățat templul și ai umblat în porticul lui la Sărbătoarea Înnoirii, Tu ești Eliberatorul mai mare decât Iuda și Arhiereul fără prihană. Prin rugăciunile sfinților mucenici macabeeni, ia înapoi locurile pustiite ale inimilor noastre; izgonește orice molipsire a rătăcirii și orice pată a nelegiuirii; ridică în noi noul altar al unei conștiințe curate și aprinde din nou candelele pe care le-am lăsat să se stingă. Fă-ne pe noi, care am fost casa Ta dărâmată, o locuință iarăși vrednică de Tine, ca să ținem sărbătoarea luminii Tale înnoitoare cu mulțumire. Căci Tu ești sfințirea sufletelor noastre și Ție dăm slavă, împreună cu Tatăl Tău cel din veșnicie și cu Duhul Tău cel prea sfânt, bun și de viață dătător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →