← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Timotei

1 Timotei 3 — cu Matei Henry

1 Timotei 3Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Expunerea atentă a lui Matei Henry asupra 1 Timotei 3 ne invită să zăbovim asupra modelului dat de Duhul pentru viața ordonată a Bisericii. În aceste versete apostolul schițează caracterul cerut celor care conduc și slujesc, ridicând în același timp privirile noastre spre Dumnezeul cel viu a cărui casă suntem. Reflecțiile lui Henry ne ajută să vedem că fiecare calificare este în ultimă instanță o invitație de a reflecta harul și adevărul lui Hristos. Pe măsură ce deschidem împreună capitolul, același Duh care l-a inspirat pe Pavel să trezească în noi dorința proaspătă de a-L cinsti pe Domnul în fiecare slujbă și în fiecare îndatorire obișnuită.
Citește

Citire

Faceți o citire lentă și rugătoare a 1 Timotei 3. Observați cum Pavel trece de la greutatea liniștită a calificărilor pentru conducere la misterul strălucitor al evlaviei însăși. Lăsați cuvintele să se așeze; cereți Duhului să vă arate unde au nevoie viața voastră și Biserica locală de o aliniere proaspătă cu acest standard apostolic.
Studiu
Henry începe prin a stabili contextul istoric al însărcinării lui Timotei la Efes. Cele două epistole către Timotei și cea către Tit conțin un plan scripturistic al guvernării Bisericii sau o îndrumare pentru slujitori. Timotei, presupunem, era un evanghelist care a fost lăsat la Efes ca să aibă grijă de aceia pe care Duhul Sfânt i-a făcut episcopi acolo, adică prezbiterii, după cum reiese din Faptele Apostolilor 20:28, unde grija Bisericii a fost încredințată prezbiterilor și aceștia au fost numiți episcopi. Se pare că le era foarte greu să se despartă de Pavel, mai ales pentru că le-a spus că nu-i vor mai vedea fața (Faptele Apostolilor 20:38); căci Biserica lor era abia plantată, se temeau să-și asume grija ei și de aceea Pavel l-a lăsat pe Timotei cu ei ca să-i pună în ordine. Și aici avem caracterul unui slujitor al Evangheliei, a cărui slujbă este, ca episcop, să prezideze într-o congregație particulară de creștini: Dacă dorește cineva slujba de episcop, dorește o lucrare bună, v. 1. Observați, Henry dezvoltă apoi calificările cerute celor care ar sluji ca episcopi. II. Pentru a împlini această slujbă, pentru a face această lucrare, lucrătorul trebuie să fie calificat. 1. Un slujitor trebuie să fie fără vină, să nu stea sub niciun scandal; trebuie să dea cât mai puțin prilej de vină, pentru că aceasta ar prejudicia slujirea lui și ar arunca ocară asupra slujbei sale. 2. Trebuie să fie soțul unei singure soții; să nu fi dat carte de despărțire uneia și apoi să fi luat alta sau să nu aibă mai multe soții deodată, cum era prea obișnuit pe atunci atât la evrei cât și la neamuri, mai ales la neamuri. 3. Trebuie să fie vigilent și veghetor împotriva Satanei, acel dușman subtil; trebuie să vegheze asupra sa și asupra sufletelor celor încredințați în grija lui, iar după ce a luat supravegherea, trebuie să folosească toate ocaziile pentru a le face bine. Un slujitor trebuie să fie vigilent, pentru că vrăjmașul nostru diavolul umblă ca un leu care răcnește, căutând pe cine să înghită, 1 Petru 5:8. 4. Trebuie să fie cumpătat, temperat, moderat în toate faptele sale și în folosirea tuturor mângâierilor create. Cumpătarea și veghea sunt adesea puse împreună în Scriptură, pentru că se ajută reciproc: Fiți cumpătați, fiți vigilenți. 5. Trebuie să aibă o purtare bună, să fie cumpănit și serios, nu ușuratic, deșert și superficial. 6. Trebuie să fie dat ospitalității, cu mâna deschisă față de străini și gata să-i primească după puterea sa, ca unul care nu-și pune inima pe bogăția lumii și care este un adevărat iubitor al fraților săi. 7. Apt să învețe. De aceea acesta este un episcop predicator pe care îl descrie Pavel, unul care este și capabil și dornic să comunice altora cunoștința pe care Dumnezeu i-a dat-o, unul care este potrivit să învețe și gata să folosească toate ocaziile pentru a da instrucțiuni, care este el însuși bine instruit în lucrurile împărăției cerurilor și comunică altora ceea ce știe. 8. Nu bețiv: Nu dat la vin. Preoții nu trebuiau să bea vin când intrau să slujească (Leviticul 10:8,9), ca nu cumva să bea și să pervertească legea. 9. Nu bătăuș; unul care nu este certăreț și nici înclinat să folosească violența față de nimeni, ci face totul cu blândețe, dragoste și gingășie. Slujitorul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând față de toți, etc., 2 Timotei 2:24. 10. Unul care nu este lacom de câștig rușinos, care nu-și face slujirea să se plece vreunui scop sau interes secular, care nu folosește mijloace josnice, de jos, murdare pentru a câștiga bani, care este mort față de bogăția acestei lumi, trăiește deasupra ei și arată că este așa. 11. Trebuie să fie răbdător și nu certăreț, de un temperament blând. Hristos, marele Păstor și Episcop al sufletelor, este așa. Nu înclinat să se mânie sau să se certe; după cum nu este bătăuș cu mâinile, tot așa nu este certăreț cu limba; căci cum vor învăța oamenii pe alții să-și stăpânească limbile dacă ei înșiși nu-și țin conștiincios limbile sub o bună stăpânire? 12. Nu iubitor de bani. Iubirea de bani este rea la oricine, dar este cea mai rea la un slujitor, a cărui chemare îl duce să converseze atât de mult cu o altă lume. 13. Trebuie să fie unul care își ține familia în bună rânduială: Cel care își conduce bine propria casă, ca să dea un bun exemplu altor capi de familie să facă la fel și ca să dea astfel dovada capacității sale de a avea grijă de Biserica lui Dumnezeu: Căci dacă cineva nu știe să-și conducă propria casă, cum va avea grijă de Biserica lui Dumnezeu. Observați, Familiile slujitorilor trebuie să fie exemple de bine pentru toate celelalte familii. Slujitorii trebuie să-și țină copiii în supunere; atunci este datoria copiilor slujitorilor să se supună instrucțiunilor care li se dau. — Cu toată gravitatea. Cel mai bun mod de a ține inferiorii în supunere este să fii grav cu ei. Nu ținându-și copiii în supunere cu toată asprimea, ci cu toată gravitatea. 14. Nu trebuie să fie un novice, nu unul nou adus la religia creștină sau nu unul care este doar slab instruit în ea, care nu știe mai mult despre religie decât suprafața ei, căci un astfel de om este înclinat să fie înălțat de mândrie: cu cât oamenii sunt mai ignoranți, cu atât sunt mai mândri: Ca nu cumva, fiind înălțat de mândrie, să cadă în osânda diavolului. Diavolii au căzut prin mândrie, care este un motiv bun pentru care trebuie să ne ferim de mândrie, pentru că este un păcat care a transformat îngerii în diavoli. 15. Trebuie să aibă o bună reputație printre vecinii săi și să nu fie sub ocară din cauza purtării anterioare; căci diavolul va folosi aceasta pentru a prinde în cursă pe alții și pentru a lucra în ei o aversiune față de doctrina lui Hristos propovăduită de cei care nu au avut o bună reputație. Henry se îndreaptă apoi spre caracterul așteptat de la diaconi și gospodăriile lor. Avem aici caracterul diaconilor: aceștia aveau grija preocupărilor temporale ale Bisericii, adică întreținerea slujitorilor și provizia pentru săraci: ei serveau la mese, în timp ce slujitorii sau episcopii se dădeau numai slujirii Cuvântului și rugăciunii, Faptele Apostolilor 6:2,4. Despre instituirea acestei slujbe, cu ceea ce i-a dat prilej, aveți o relatare în Faptele Apostolilor 6:1-7. Acum era necesar ca diaconii să aibă un caracter bun, pentru că erau asistenți ai slujitorilor, apăreau și acționau public și li se încredința o mare încredere. Ei trebuie să fie gravi. Gravitatea se potrivește tuturor creștinilor, dar mai ales celor care sunt în slujba Bisericii. Nu cu două limbi; care vor spune un lucru unuia și alt lucru altuia, după cum îi duce interesul: o limbă dublă vine dintr-o inimă dublă; lingușitorii și defăimătorii au două limbi. Nu dați la mult vin; căci aceasta este o mare discreditare pentru orice om, mai ales pentru un creștin și unul în slujbă, îi face pe oameni nepotriviți pentru afaceri, deschide ușa multor ispite. Nu lacomi de câștig rușinos; aceasta ar fi mai ales rău la diaconi, care erau încredințați cu banii Bisericii și, dacă ar fi fost lacomi și dornici de câștig rușinos, ar fi fost ispitiți să-l deturneze și să convertească în folosul lor ceea ce era destinat serviciului public. Ținând taina credinței într-o conștiință curată, v. 9. Notați, Taina credinței este ținută cel mai bine într-o conștiință curată. Iubirea practică a adevărului este cel mai puternic păzitor de eroare și amăgire. Dacă păstrăm o conștiință curată (ferindu-ne de tot ce strică conștiința și ne îndepărtează de Dumnezeu), aceasta va păstra în sufletele noastre taina credinței. Și aceștia să fie mai întâi puși la încercare, v. 10. Nu este potrivit ca încrederea publică să fie pusă în mâinile oricui, până nu au fost mai întâi puși la încercare și găsiți potriviți pentru afacerea cu care urmează să fie încredințați; soliditatea judecăților lor, zelul lor pentru Hristos și lipsa de vină a conversației lor trebuie să fie dovedite. Și soțiile lor trebuie să aibă un caracter bun (v. 11); ele trebuie să aibă o purtare gravă, nu defăimătoare, purtătoare de povești, ducând povești ca să facă rău și să semene discordie; ele trebuie să fie cumpătate și credincioase în toate lucrurile, nu date la niciun exces, ci de încredere în tot ce li se încredințează. Toți cei legați de slujitori trebuie să-și dubleze grija de a umbla cum se cuvine Evangheliei lui Hristos, ca nu cumva, dacă ei umblă în vreun fel dezordonat, slujirea să fie învinuită. După cum a spus mai înainte despre episcopi sau slujitori, tot așa aici despre diaconi, ei trebuie să fie soțul unei singure soții, astfel de oameni care nu și-au alungat soțiile, din antipatie, și s-au căsătorit cu altele; ei trebuie să-și conducă bine copiii și propriile case; familiile diaconilor trebuie să fie exemple pentru alte familii. Iar motivul pentru care diaconii trebuie să fie astfel calificați este (v. 13) pentru că, deși slujba de diacon este de un grad inferior, totuși este un pas spre gradul mai înalt; și cei care au slujit bine la mese Biserica ar putea vedea motiv mai târziu să-i elibereze de acea slujbă și să-i prefere să slujească în propovăduirea Cuvântului și în rugăciune. Sau poate fi vorba de buna reputație pe care un om și-ar câștiga-o prin fidelitatea sa în această slujbă: își vor cumpăra lor înșiși mare îndrăzneală în credința care este în Hristos Isus. Observați, 1. În Biserica primară nu erau decât două ordine de slujitori sau ofițeri, episcopi și diaconi, Filipeni 1:1. Vârstele următoare au inventat restul. Slujba episcopului, prezbiterului, pastorului sau slujitorului era limitată la rugăciune și la slujirea Cuvântului; iar slujba diaconului era limitată la, sau cel puțin se ocupa în principal de, servirea la mese. Clement Romanul, în epistola sa către creștini (cap. 42, 44), vorbește foarte deplin și clar în acest sens, că apostolii, prevăzând, prin Domnul nostru Isus Hristos, că va apărea în Biserica creștină o controversă despre numele episcopiei, au stabilit ordinele menționate mai sus, episcopi și diaconi. 2. Principala ocupație a diaconului scripturistic era să servească la mese și nu să propovăduiască sau să boteze. Este adevărat, într-adevăr, că Filip a propovăduit și a botezat în Samaria (Faptele Apostolilor 8), dar citiți că el era evanghelist (Faptele Apostolilor 21:8) și putea propovădui și boteza și îndeplini orice altă parte a slujbei ministeriale, sub acel caracter; dar totuși scopul slujbei diaconului era să se ocupe de preocupările temporale ale Bisericii, cum ar fi salariile slujitorilor și asigurarea pentru săraci. 3. Mai multe calificări erau foarte necesare, chiar și pentru acești ofițeri inferiori: Diaconii trebuie să fie gravi, etc. 4. Trebuie făcută o încercare a calificărilor persoanelor înainte de a fi admise în slujbă în Biserică sau de a li se încredința vreo încredere: Și aceștia să fie mai întâi puși la încercare. 5. Integritatea și dreptatea într-o slujbă inferioară sunt calea de a fi preferat la o stație mai înaltă în Biserică: Își cumpără lor înșiși un grad bun. 6. Aceasta va da de asemenea unui om mare îndrăzneală în credință, în timp ce lipsa de integritate și dreptate îl va face pe om temător și gata să tremure la propria sa umbră. Cel rău fuge când nu-l urmărește nimeni, dar cel drept este îndrăzneț ca un leu, Proverbe 28:1.
Considerați

Considerare

Henry trage mai multe inferențe sobre din standardele pe care le-a conturat. III. În ansamblu, după ce am parcurs pe scurt calificările unui episcop al Evangheliei, putem deduce, 1. Ce mare motiv avem să strigăm, ca Pavel, Cine este suficient pentru aceste lucruri? 2 Corinteni 2:16. Hic labor, hoc opus — Aceasta este într-adevăr o lucrare. Ce evlavie, ce prudență, ce zel, ce curaj, ce credincioșie, ce veghe asupra noastră înșine, asupra poftelor, apetitului și patimilor noastre și asupra celor sub grija noastră; spun, ce sfântă veghe este necesară în această lucrare! 2. Nu au oare cei mai bine calificați și cei mai credincioși și conștiincioși slujitori un motiv just să se plângă împotriva lor înșiși, că atât de mult este cerut prin calificare și atât de multă lucrare este necesară a fi făcută? Și, vai! cât de mult rămân în urmă cei mai buni de ceea ce ar trebui să fie și de ceea ce ar trebui să facă! 3. Totuși, să-L binecuvânteze pe Dumnezeu și să fie recunoscători aceia pe care Domnul i-a făcut capabili și i-a socotit credincioși, punându-i în slujire: dacă lui Dumnezeu îi place să facă pe cineva într-o anumită măsură capabil și credincios, să aibă El lauda și slava pentru aceasta. 4. Pentru încurajarea tuturor slujitorilor credincioși, avem cuvântul plin de har al făgăduinței lui Hristos, Iată, Eu sunt cu voi totdeauna, până la sfârșitul veacului, Matei 28:20. Și, dacă El este cu noi, ne va face potriviți pentru lucrarea noastră într-o anumită măsură, ne va purta prin dificultățile ei cu mângâiere, ne va ierta cu har imperfecțiunile și ne va răsplăti credincioșia cu o cunună de slavă care nu se veștejește, 1 Petru 5:4. Henry încheie contemplând misterul evlaviei arătat în Hristos. (2.) Ce este misterul evlaviei? Este Hristos; și aici sunt șase lucruri despre Hristos, care alcătuiesc misterul evlaviei. [1.] Că El este Dumnezeu arătat în trup: Dumnezeu a fost arătat în trup. Aceasta dovedește că El este Dumnezeu, Cuvântul cel veșnic, care a fost făcut trup și a fost arătat în trup. Când Dumnezeu urma să fie arătat omului, I-a plăcut să Se arate în întruparea propriului Său Fiu: Cuvântul a fost făcut trup, Ioan 1:14. [2.] El este îndreptățit în Duhul. În timp ce a fost ocărât ca păcătos și dat la moarte ca răufăcător, a fost înviat din nou de Duhul și astfel a fost îndreptățit de toate calomniile cu care a fost încărcat. El a fost făcut păcat pentru noi și a fost dat pentru fărădelegile noastre; dar, fiind înviat din nou, a fost îndreptățit în Duhul; adică s-a făcut să se vadă că jertfa Sa a fost primită și astfel a înviat pentru îndreptățirea noastră, după cum a fost dat pentru fărădelegile noastre, Romani 4:25. A fost dat la moarte în trup, dar a fost înviat de Duhul, 1 Petru 3:18. [3.] A fost văzut de îngeri. Ei I s-au închinat (Evrei 1:6); ei au fost de față la întruparea Sa, la ispita Sa, la agonia Sa, la moartea Sa, la învierea Sa, la înălțarea Sa; aceasta este mult spre cinstea Sa și arată ce interes puternic avea în lumea de sus, că îngerii I-au slujit, căci El este Domnul îngerilor. [4.] Este propovăduit neamurilor. Aceasta este o mare parte a misterului evlaviei, că Hristos a fost oferit neamurilor ca Răscumpărător și Mântuitor; că, în timp ce înainte mântuirea era a iudeilor, zidul de despărțire a fost acum dărâmat și neamurile au fost primite. Te-am pus să fii lumină a neamurilor, Faptele Apostolilor 13:47. [5.] Că a fost crezut în lume, astfel încât nu a fost propovăduit în zadar. Mulți dintre neamuri au primit cu bucurie Evanghelia pe care iudeii au respins-o. Cine ar fi crezut că lumea, care zace în răutate, va crede în Fiul lui Dumnezeu, va lua pe Acela care a fost răstignit la Ierusalim ca Mântuitorul lor? Dar, în ciuda tuturor prejudecăților sub care au trudit, a fost crezut, etc. [6.] A fost primit sus în slavă, în înălțarea Sa. Aceasta a fost într-adevăr înainte de a fi crezut în lume; dar este pus la urmă, pentru că a fost cununa înălțării Sale și pentru că nu este înțeleasă doar înălțarea Sa, ci și șederea Sa la dreapta lui Dumnezeu, unde trăiește veșnic, făcând mijlocire și are toată puterea, atât în cer cât și pe pământ, și pentru că, în apostazia despre care tratează în capitolul următor, rămânerea Sa în cer ar fi negată de cei care pretind că-L coboară pe altarele lor în azimele sfințite. Observați, În primul rând, Cel care a fost arătat în trup era Dumnezeu, cu adevărat și în mod real Dumnezeu, Dumnezeu prin natură și nu numai așa prin slujbă, căci aceasta face ca să fie un mister. În al doilea rând, Dumnezeu a fost arătat în trup, trup real. Căci, întrucât copiii sunt părtași de carne și sânge, și El Însuși a luat parte la aceeași, Evrei 2:14. Și, ceea ce este mai uimitor, a fost arătat în trup după ce toată carnea și-a stricat calea, deși El Însuși era sfânt din pântece. În al treilea rând, Evlavia este un mister în toate părțile și ramurile ei, de la început până la sfârșit, de la întruparea lui Hristos până la înălțarea Sa. În al patrulea rând, Fiind un mare mister, ar trebui mai degrabă să-L adorăm cu umilință și să credem cu evlavie, decât să cercetăm cu curiozitate sau să fim prea pozitivi în explicațiile noastre despre el și în hotărârile noastre despre el, mai mult decât ne-au revelat Sfintele Scripturi.
Răspunde

Răspuns

Unde ar putea Domnul să invite o integritate mai mare în viața mea privată astfel încât slujirea publică să rămână fără vină? Cum îi susțin activ pe cei care conduc și slujesc în Biserica mea locală? În ce feluri continuă misterul întrupării și înălțării lui Hristos să-mi modeleze închinarea și mărturia zilnică?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte plin de har, îți mulțumim pentru modelul clar pe care l-ai dat pentru casa Ta. Formează în noi smerenia, vigilența și dragostea care marchează pe cei care Te slujesc. Întărește pe fiecare bătrân, diacon și slujitor dintre noi ca să umble vrednici de chemarea lor. Păzește-ne de mândrie și de orice cursă a vrăjmașului. Mai presus de toate, fixează-ne privirile asupra lui Isus, Acela în care evlavia este pe deplin revelată, ca să trăim ca pietre vii în adevărata Ta Biserică. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →