← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 21 — cu Simeon

Ioan 21Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În disciplina liniștită a căii de mijloc, Horae Homileticae a lui Charles Simeon oferă o lumină statornică pentru cei care vor să-și cerceteze inimile înaintea Domnului înviat. Astăzi ne întoarcem cu el la capitolul final al Evangheliei după Ioan, unde întrebarea triplă a Stăpânului adresată lui Petru devine o oglindă cercetătoare pentru fiecare ucenic. Expunerea cumpătată a lui Simeon ne invită să cântărim dragostea noastră pentru Hristos nu prin emoție trecătoare, ci prin ascultarea statornică ce singură poate purta greutatea veșniciei. Duhul care l-a restaurat pe Petru să ne călăuzească meditația.
Citește

Citire

Să citim capitolul 21 din Ioan într-un duh de umilă atenție, lăsând cuvintele Mântuitorului înviat să ne cerceteze așa cum l-au cercetat odinioară pe Petru. Să ne oprim după fiecare schimb de cuvinte dintre Hristos și apostolul său restaurat și să-L rugăm pe Domnul să facă întrebarea Sa a noastră.
Studiu
Simeon începe prin a statornici ascultarea ca cea mai sigură dovadă a dragostei față de Hristos. Domnul nostru binecuvântat era plin de milă față de Petru, după lepădarea sa rușinoasă de datorie: S-a uitat la el cu milă; i S-a arătat înaintea oricărui alt Apostol al Său; și l-a restaurat în mod public în slujba sa, din care căzuse. Dar în ce fel l-a restaurat? A scos de la el, în prezența tuturor Apostolilor, mărturisiri repetate ale credinței și dragostei sale; și i-a redat comisia apostolică exact de atâtea ori de câte ori Petru o lepădase în public. Întrebările adresate lui Petru cu acest prilej și răspunsurile pe care le-a dat la ele ne vor furniza în mod firesc următoarele observații: I. Că încălcările repetate ale datoriei sunt un temei drept pentru a ne pune la îndoială dragostea față de Hristos — Nu există o dovadă mai sigură a dragostei noastre față de Hristos decât ascultarea noastră de poruncile Sale — [Aceasta este ceea ce Domnul nostru binecuvântat cere El Însuși ca rod și dovadă a dragostei noastre; 'Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele [Notă: Ioan 14:15].' El arată apoi cum lipsa dovezii ascultătoare ridică pe drept îndoieli cu privire la dragostea noastră. Ioan, care era, mai presus de toți, ucenicul iubitor și iubit, nu numai că statornicește aceasta ca cea mai neîndoielnică dovadă a dragostei noastre [Notă: 1 Ioan 5:3 și 2 Ioan, v. 6], dar fără ezitare îl numește 'mincinos' pe cel care pretinde că are vreo cunoștință despre Mântuitor, fără a-și justifica pretențiile prin acest semn [Notă: 1 Ioan 2:3-4]. Putem deci socoti aceasta o deosebire infailibilă între cei care sunt urmași sinceri ai lui Hristos și cei care nu sunt decât ipocriți și prefăcuți față de Dumnezeu.] În măsura în care această dovadă lipsește, trebuie să se nutrească îndoieli cu privire la dragostea noastră față de Hristos — [Nu vorbim acum despre un curs de păcat deschis, care ne-ar stigmatiza de îndată ca vrăjmași ai lui Hristos; nici, pe de altă parte, despre acele slăbiciuni care se găsesc la cei mai buni oameni: ne referim mai degrabă la acele abateri obișnuite de la datorie care ne dau un temei drept să ne îndoim de starea noastră. Simeon insistă apoi asupra adevărului că dragostea adevărată se recunoaște prin dorința de a-L mulțumi pe Domnul iubit. Știm că, printre oameni, există întotdeauna dorința de a-i mulțumi pe cei pe care îi iubim. 'A iubi unul pe altul în cuvânt și în limbă' se pune în contrast cu 'a iubi în faptă și în adevăr' [Notă: 1 Ioan 3:18]. Și presupunând că faptul este adevărat, aceea a fost o întrebare de neînvins pe care Dalila i-a pus-o lui Samson; 'Cum poți spune 'Te iubesc', când inima ta nu este cu mine [Notă: Judecători 16:15]?' Dacă deci inima noastră nu este cu Hristos, dacă nu-L căutăm în rugăciune stăruitoare, dacă nu simțim nicio dorință de a face voia Sa, dacă trăim într-un chip care Îi displace, dacă îngăduim dispoziții și obiceiuri direct potrivnice acelora pe care El Însuși le-a cultivat, cum putem închipui că Îl iubim? O astfel de viață este mai degrabă caracteristică vrăjmașilor Săi decât prietenilor Săi: și, cât timp trăim într-o astfel de stare, avem cu mult mai mult temei să ne suspectăm dragostea față de El decât să ne îngăduim vreo încredere în privința ei.
Considerați

Considerare

Simeon încheie arătând că, după pocăința cuvenită, un credincios poate apela pe drept la Hristos cu privire la sinceritatea dragostei sale. Hotărâți-vă, prin har, să trăiți și să muriți pentru Hristos — [Dacă păcatul rămâne nepocăit sau dacă se îngăduie încrederea în sine, hotărârile noastre, ca ale lui Petru, pot dovedi a fi înșelătoare: dar dacă sunt luate cu o umilă dependență de harul dumnezeiesc și cu un simțământ pocăit al greșelilor noastre de mai înainte, ele oferă o mărturie puternică și suplimentară în favoarea noastră. Petru a dovedit curând înnoirea sufletului său, când cu curaj neînfricat a învinuit întregul Sinedriu iudaic de uciderea Domnului său și a disprețuit toate amenințările lor împotriva lui. Iar dacă și noi suntem în stare să-L mărturisim cu îndrăzneală pe Hristos, să suferim cu bucurie pentru El și să ne închinăm fără rezervă Lui, lucrul este limpede; Îl iubim cu adevărat; și putem apela la Dumnezeul care cercetează inimile că Îl 'iubim cu sinceritate' și în adevăr.] Să instituim acum aceeași cercetare de cea mai mare însemnătate și să adresăm fiecăruia dintre voi întrebarea din text. El încheie declarând bogatele îndurări făgăduite celor ce Îl iubesc cu adevărat pe Mântuitorul. Nu există nicio îndurare pe care Dumnezeu să n-o acorde celor ce Îl fac pe Hristos totul în toate. Atâta vreme cât aveți o dovadă scripturistică că faceți aceasta, aveți dreptul să vă bucurați: și bucuria voastră este un arvun al acelei fericiri veșnice pe care o veți avea în prezența Sa nemijlocită. Aveți grijă deci să 'rămâneți în dragostea Sa'. Păziți-vă de tot ce ar putea pune la îndoială sinceritatea afecțiunii voastre. 'Păziți-vă cu sârguință în dragostea Sa'; și fiți atenți la îndatoririle chemării voastre, oricare ar fi ele. Lui Petru, care era slujitor al Evangheliei Sale, Domnul nostru i-a zis: 'Paște oile Mele; paște mielușeii Mei; paște oile Mele.' Aceasta a cerut de la el ca cea mai bună mărturie a afecțiunii sale. Vouă vă zice: 'Săvârșiți lucrarea pe care Dumnezeu ți-a dat-o s-o faci.' Puteți învăța pe alții, fie adulți, fie copii? Primiți cu bucurie orice prilej. Puteți face ceva prin care Domnul vostru să fie slăvit?
Răspunde

Răspuns

Unde, în viața mea de fiecare zi, ascultarea mea mărturisește cel mai limpede dragostea pentru Hristos? În ce obicei ascuns mai rețin încă deplina supunere pe care Domnul meu o merită? Cum voi răspunde eu, asemenea lui Petru, Hristosului înviat astăzi, cu smerenie și cu o înnoită devoțiune?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, care l-ai întrebat de trei ori pe apostolul Tău și apoi l-ai restaurat, cercetează-ne inimile în ziua aceasta. Dă-ne harul pocăinței sincere și curajul liniștit de a Te asculta fără rezervă. Să nu rămână nicio îndoială cu privire la dragostea noastră nerezolvată, ci întărește în noi acea credință vie care aduce rodul sfințeniei. Rămâi cu noi, hrănește-ne cu Cuvântul Tău și trimite-ne să Te slujim cu bucurie în orice chemare ne-ai dat; prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →