Eterniseed › Curriculum › Isaia
Isaia 55-56 — cu Simeon
Deschidere
În spiritul via media, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a înțelepciunii omiletice anglicane. În expunerile sale din Isaia 55–56, Simeon urmărește invitația liberă a evangheliei, îndurările legământului asigurate în Hristos și chemarea urgentă de a-L căuta pe Domnul cât timp poate fi găsit. Stilul său măsurat dar fervent ne invită să primim aceste cuvinte antice din nou, ca sufletele noastre să se bucure de bogăția pe care Dumnezeu o oferă.
Citește
Citire
Să luăm acum aminte la cuvintele profetului din Isaia capitolele 55 și 56. Pe măsură ce citim, Duhul care a inspirat textul să ne deschidă și inimile la invitație, la îndemn și la făgăduință pe care Simeon le desfășoară cu atâta grijă spre edificarea Bisericii.
Studiu
Simeon începe prin a arăta lărgimea invitației.
Nici apa sau laptele nu pot fi în niciun chip înlăturate; ele sunt cu totul necesare pentru subzistența omenească: astfel că și din acest motiv sunt embleme potrivite ale binecuvântărilor duhovnicești. Ce ar fi starea omului dacă n-ar exista nici un Mântuitor care să ispășească pentru el, nici un Duh care să-l înnoiască, nici un Dumnezeu și Tată care să-l păstreze și să-l binecuvânteze? Dimpotrivă, cât de înviorat și însuflețit este el de făgăduințele iertării și ale păcii, ale sfințeniei și ale slavei! Astfel sunt binecuvântările pe care Dumnezeu le oferă omenirii. Și la împărtășirea din ele El invită pe oricine însetează: orice persoană, oricare i-ar fi fost caracterul sau purtarea, este chemată: dacă doar însetează, nimic nu va fi piedică la primirea sa. Totuși niciun om nu trebuie să refuze invitația sub ideea că nu este binevenit, pentru că nu însetează îndeajuns: dacă este voitor, aceasta este de ajuns [Notă: Astfel explică Sf. Ioan pasajul, Apocalipsa 22:17 .].Urmează apoi un îndemn adresat a două categorii de ascultători.
— — —] Dar Dumnezeu, cunoscând extrema noastră încetineală de a merge la El, ne îndeamnă și mai mult prin, II. Un îndemn — Nebunia noastră cheamă pe drept o mustrare aspră — [Cei ce disprețuiesc invitațiile lui Dumnezeu pot fi cuprinși în două categorii: cei cu minte lumească și cei drept-în-sine. Amândouă aceste categorii disprețuiesc ofertele Evangheliei; primii, pentru că nu au gust pentru lucrurile duhovnicești; ceilalți, pentru că socotesc că le posedă deja: primii își găsesc fericirea în urmărirea și bucurarea de lucrurile pământești; ceilalți în reflecțiile de auto-apreciere asupra propriei bunătăți. Dar putem întreba pe amândoi dacă au atins vreodată vreo mulțumire statornică în căile lor respective? Au dovedit vreodată plăcerile, bogățiile sau onorurile o sursă de pace trainică? Sunt ele „pâine” potrivită pentru suflet? Nu cumva mângâierea derivată din astfel de lucruri ne părăsește în ceasul în care avem mai mare nevoie de ea?Simeon desfășoară apoi făgăduința care încununează chemarea.
Nici viața aceasta nu va fi încheiată asemenea vieții trupului; căci Dumnezeu va încheia cu el un legământ, „un legământ veșnic”, un „legământ rânduit în toate și sigur”; astfel încât tot ce este necesar pentru menținerea și desăvârșirea acestei vieți îi va fi asigurat. Și după cum Tatăl a dat Fiului Său „îndurările sigure ale lui David” înviindu-L din morți și așezându-L la dreapta Sa în cer [Notă: Faptele Apostolilor 13:34 .], tot așa va dărui poporului Său credincios tot ce a făgăduit vreodată Bisericii Sale. Chiar dacă îi va îngădui pentru o vreme să fie reduși la o stare cu totul părăsită și deznădăjduită, așa cum a fost starea lui Hristos când era închis în mormânt, îndurările Sale vor fi „sigure” pentru toată sămânța Sa, și fiecare suflet dintre ei va fi la vremea potrivită înălțat pe un tron de slavă în cer.
Considerați
Cugetare
Simeon încheie apăsând alternativa solemnă care stă în fața fiecărui ascultător.
Oare Dumnezeu să Se angajeze față de noi printr-un legământ și printr-un jurământ ca să ne împlinească toată nevoia atât a trupului cât și a sufletului, iar noi să socotim cuvântul Său nevrednic de atenția noastră? — — — Cine a experimentat vreodată binecuvântările Sale și le-a găsit fără valoare? sau pe cine a înșelat El vreodată, ca să nu îndrăznim să ne încredem în El? — — — Să ne aducem aminte măcar ce alternativă preferăm; noi respingem viața, fericirea și slava, și îmbrățișăm moartea și nenorocirea ca parte veșnică a noastră — — — O, de-ar birui Dumnezeu până la urmă! ca acum să primim ofertele Sale pline de har; și să fim făcuți părtași ai fericirii de acum și veșnice!
Răspunde
Răspuns
Unde simt în viața mea de acum că Duhul repetă invitația străveche de a veni fără plată? În ce feluri ar putea obiceiurile lumești sau cele de auto-îndreptățire să-mi mai împiedice bucuria de îndurările legământului? Cum să-mi rânduiesc zilele ce-mi mai rămân ca chemarea de a-L căuta pe Domnul să fie împlinită cât timp poate fi găsit?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care ai dat pe Fiul Tău ca martor și conducător popoarelor, dă-ne har să ascultăm cu sârguință mărturia Sa și să-L urmăm fără rezervă. Fie ca legământul cel veșnic, rânduit în toate și sigur, să ne devină parte zilnică, ca sufletele noastre să trăiască și să se desfete în belșug. Păzește-ne să nu ne cheltuim puterea pentru ceea ce nu este pâine și trezește-ne să Te căutăm cât timp ești aproape; prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →