← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 127-128 — cu Spurgeon

Psalmii 127-128Charles Spurgeon — Tezaurul lui David & Predici20 min
Deschidere
Preaiubiților, astăzi deschidem The Treasury of David al lui Charles Spurgeon pentru a zăbovi asupra Psalmilor 127 și 128. Aceste Cântări ale Treptelor ne ridică privirile către Domnul care singur zidește case, păzește cetăți și încununează inimile temătoare cu pacea casei. Expunerile calde ale lui Spurgeon ne atrag în aceeași călătorie în sus pe care pelerinii o cunoșteau, fixând fiecare speranță asupra lui Iehova și Hristosului Său. Duhul care a inspirat aceste pagini să ne deschidă acum inimile pentru a primi binecuvântarea Ziditorului și a umbla în căile Sale cu bucurie reverentă.
Citește

Citire

Cu inimi liniștite, să citim acum cu voce tare Psalmii 127 și 128, lăsând cuvintele să se înalțe ca și cântecele pelerinilor din vechime. Auzi chemarea statornică de a ne încrede în Domnul pentru fiecare casă și fiecare strajă, apoi primește binecuvântarea care se odihnește peste cei ce se tem de El și umblă pe căile Sale. Citește încet și lasă Duhul să aplice fiecare rând casei și inimii tale.
Studiu
Spurgeon începe prin a prezenta titlul și legătura sa cu Solomon. Versetul 1. Domnul și numai Domnul este astfel lăudat la fiecare pas al acestor cântări ale treptelor. O, pentru o viață ale cărei fiecare popas să sugereze un nou cântec Domnului! Subiect. Binecuvântarea lui Dumnezeu peste poporul Său ca singura lor mare necesitate și privilegiu este aici menționată. Suntem învățați aici că ziditorii de case și cetăți, sisteme și averi, imperii și biserici muncesc toți în zadar fără Domnul; dar sub favoarea divină ei se bucură de odihnă desăvârșită. Fiii, care în ebraică sunt numiți 'ziditori', sunt prezentați ca zidind familii sub aceeași binecuvântare divină, spre marea cinste și fericire a părinților lor. Este PSALMUL ZIDITORULUI. 'Fiecare casă este zidită de vreun om, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu', și lui Dumnezeu să-I fie lauda. Spurgeon expune apoi primul verset despre munca fără Domnul. Versetul 2. Ver. 1. Dacă Domnul nu zidește casa, în zadar se ostenesc cei ce o zidesc. Cuvântul 'zadarnic' este nota cheie aici și îl auzim răsunând clar de trei ori. Oamenii care doresc să zidească știu că trebuie să muncească și, în consecință, își pun la lucru toată priceperea și puterea; dar să-și amintească faptul că, dacă Iehova nu este cu ei, planurile lor se vor dovedi eșecuri. Așa a fost cu ziditorii Babelului; ei au zis: 'Haidem să ne zidim o cetate și un turn'; iar Domnul le-a întors cuvintele în propriile lor sânuri, zicând: 'Haidem să coborâm și să le încurcăm acolo limba.' În zadar s-au ostenit, căci fața Domnului era împotriva lor. Când Solomon s-a hotărât să zidească o casă Domnului, lucrurile au fost cu totul altfel, căci toate s-au unit sub Dumnezeu ca să-l ajute în marea sa întreprindere: chiar și păgânii erau la dispoziția lui ca să ridice un templu pentru Domnul Dumnezeul său. Spurgeon trece apoi la străjer și cetate. Versetul 4. Nu numai că ne cheltuim acum puterea degeaba fără Iehova, dar toți cei ce au muncit vreodată în afara Lui cad sub aceeași sentință. Mistria și ciocanul, ferăstrăul și rindeaua sunt unelte ale deșertăciunii dacă Domnul nu este Ziditorul principal. Dacă Domnul nu păzește cetatea, degeaba veghează străjerul. În jurul zidului santinelele pășesc cu pas constant; totuși cetatea este trădată dacă Veghetorul alert nu este cu ei. Nu suntem în siguranță din pricina străjerilor dacă Iehova refuză să vegheze peste noi. Chiar dacă paznicii sunt treji și își fac datoria, locul poate fi totuși surprins dacă Dumnezeu nu este acolo. 'Eu, Domnul, o păzesc' este mai bun decât o armată de străjeri fără somn. Spurgeon trece la binecuvântarea de deschidere a Psalmului următor. Versetul 2. Ver. 1. Ferice de oricine se teme de Domnul. Ultimul Psalm s-a încheiat cu o binecuvântare, căci cuvântul tradus acolo 'fericit' este același cu cel redat aici 'ferice': astfel cele două cântări sunt unite printr-un cuvânt de legătură. Există de asemenea între ele o strânsă comunitate de subiect. Frica de Dumnezeu este piatra de temelie a oricărei fericiri. Trebuie să-L venerăm pe Dumnezeul veșnic binecuvântat înainte de a putea fi binecuvântați noi înșine. Unii cred că această viață este un rău, o nenorocire, un lucru peste care stă un blestem; dar nu este așa; omul temător de Dumnezeu are o binecuvântare prezentă care se odihnește peste el. Nu este adevărat că ar fi pentru el 'ceva mai bine să nu fie'. El este fericit acum, căci este copilul Dumnezeului fericit, Iehova cel veșnic viu; și el este chiar aici împreună moștenitor cu Isus Hristos, a cărui moștenire nu este nenorocirea, ci bucuria. Aceasta este adevărat despre fiecare dintre cei ce se tem de Dumnezeu, din toate condițiile, din toate veacurile: fiecare și oricare este binecuvântat.
Considerați

Considerare

Spurgeon subliniază necesitatea finală a prezenței divine pentru orice sistem. Versetul 6. Moise a fost credincios ca un slujitor peste toată casa lui; și atât timp cât Domnul a fost cu acea casă, ea a stat și a prosperat; dar când a părăsit-o, ziditorii ei au devenit nebuni și munca lor a fost pierdută. Ei au căutat să mențină zidurile iudaismului, dar au căutat în zadar: au vegheat în jurul fiecărei ceremonii și tradiții, dar grija lor a fost zadarnică. Despre orice biserică și orice sistem de gândire religioasă, acest lucru este la fel de adevărat: dacă Domnul nu este în el și nu este cinstit de el, întreaga structură trebuie mai devreme sau mai târziu să cadă într-o ruină fără speranță. Mult poate face omul; el poate și munci și veghea; dar fără Domnul nu a realizat nimic, iar vegherea lui nu a îndepărtat răul. Spurgeon încheie arătând fericirea de a umbla pe căile Domnului. Versetul 4. Inima unui om va fi văzută în umblarea lui, iar binecuvântarea va veni acolo unde inima și umblarea sunt amândouă cu Dumnezeu. Observă că primul Psalm leagă binecuvântarea de umblare într-un mod negativ, 'Ferice de omul care nu umblă', etc.; dar aici o găsim în legătură cu forma pozitivă a conversației noastre. Ca să ne bucurăm de binecuvântarea divină trebuie să fim activi și să umblăm; trebuie să fim metodic și să umblăm pe anumite căi; și trebuie să fim evlavioși și să umblăm pe căile Domnului. Căile lui Dumnezeu sunt căi binecuvântate; ele au fost ridicate de Cel Binecuvântat, au fost călcate de Acela în care suntem binecuvântați, sunt frecventate de cei binecuvântați, sunt prevăzute cu mijloace de binecuvântare, sunt pavate cu binecuvântări prezente și duc la binecuvântarea veșnică: cine nu ar dori să umble pe ele?
Răspunde

Răspuns

Unde ai muncit fără să cauți mai întâi mâna ziditoare a Domnului? Cum modelează frica de Domnul umblarea ta zilnică și casa ta? În ce domeniu te invită Duhul să te încrezi mai deplin în El, păstrând totuși prudența?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Plin de Har, construiește casele noastre și păzește cetățile noastre doar prin mâna Ta suverană, căci fără favoarea Ta în Hristos toată osteneala noastră este zadarnică. Plantează frica Ta adânc în inimile noastre, ca copiii noștri să înflorească ca niște vlăstari de măslin în jurul meselor noastre și gospodăriile noastre să se odihnească sub ochiul Tău veghetor. Adu-ne în cele din urmă la cetatea al cărei Ziditor și Făcător ești Tu, prin Evanghelia harului Tău. Amin.

Charles Spurgeon — Tezaurul lui David & Predici · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →