← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Filipeni

Filipeni 1 — cu Gill

Filipeni 1Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din Expunerea întregii Biblii a lui John Gill, baptist particular. În capitolul 1 din Filipeni, Gill desfășoară cu grijă salutul apostolului, identitatea sfinților și speranța sigură care aparține fiecărui credincios. Expunerea sa subliniază armonia dintre doctrină și afecțiune care a marcat biserica timpurie din Filipi. Pe măsură ce parcurgem cele șase bătăi, vom asculta cuvintele lui Gill despre salut, slujitorii bisericii și perseverența harului. Lăsați-i perspectivele să ne atragă mai adânc în text și în comuniunea cu Hristos. Acest studiu invită la reflecție liniștită și la încredere reînnoită în Dumnezeu care desăvârșește ceea ce începe.
Citește

Citire

Luați câteva clipe liniștite pentru a citi integral capitolul 1 din Filipeni. Observați căldura salutului lui Pavel, menționarea conducătorilor bisericii și mulțumirea plină de încredere care străbate versetele de început. Lăsați cuvintele să se așeze înainte de a trece la expunerea lui Gill. Citiți încet, poate cu voce tare, și rugați pe Duhul să vă pregătească inima pentru studiul care urmează.
Studiu
Gill începe prin a identifica scriitorii epistolei. Versetul 1. Pavel și Timotei, slujitorii lui Iisus Hristos,.... Apostolul își pune numele primul, fiind nu doar superior lui Timotei ca vârstă, funcție și caracter, ci și singurul scriitor al acestei epistole. Motivele pentru care îl alătură pe Timotei sunt: acesta era cu el când a propovăduit prima dată la Filipi, deci era cunoscut filipenilor și respectat de ei; era pe cale să-l trimită din nou la ei, iar laudele sale le dezvoltă în epistola însăși; și să le arate că exista o continuă înțelegere între ei în afecțiune și doctrină. Gill descrie apoi caracterul asumat de Pavel și Timotei. Alege un caracter care li se potrivea amândurora; nu spune apostoli, căci Timotei nu era apostol, deși el însuși era, ci „slujitori ai lui Iisus Hristos”; nu ai oamenilor; nici nu căutau să placă oamenilor propovăduind doctrinele și poruncile oamenilor, potrivite raționamentelor trupești, poftelor și plăcerilor oamenilor; căci atunci caracterul asumat aici nu li s-ar fi potrivit: ci slujitori ai lui Hristos; și nu doar în sensul în care toți oamenii sunt sau ar trebui să fie, deoarece toți sunt făpturile sale și deci trebuie să-l slujească; nici doar în sensul în care sunt toți sfinții în comun, fiind cumpărați cu prețul sângelui lui Hristos și fiind chemați cu putere prin harul său, devenind astfel dornici să-l slujească dintr-un principiu de iubire, fără teamă slugarnică și cu privirea la slava sa; ci ca slujitori ai Cuvântului și propovăduitori ai Evangheliei; erau slujitorii săi în Evanghelie, îl slujeau sub caracterul ministerial și ca atare erau slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, Împăratul împăraților și Domnul domnilor; astfel încât acest titlu este departe de a fi josnic și disprețuit, este înalt, onorabil și glorios. Gill continuă adresându-se destinatarilor ca sfinți în Iisus Hristos. Membrii sunt înțeleși prin „toți sfinții în Iisus Hristos”; erau sfinți sau persoane sfinte, nu prin Moise și legea sa; nu prin spălări și jertfe ceremoniale, care sfințeau doar la curățirea trupului, dar nu puteau îndepărta păcatul sau curăți de el; nici prin ei înșiși și dreptatea lor morală; căci deși prin aceasta oamenii pot apărea în exterior sfinți și drepți, totuși rămân în interior nesfinți și necurăți; nici prin botez, care nu are în sine nici o putere regeneratoare sau sfințitoare; dacă persoanele nu sunt sfinte înainte de acesta, nu devin niciodată prin el; îi lasă așa cum îi găsește și nu îndepărtează nici păcatul originar, nici pe cel actual: ci aceștia erau sfinți în și prin Hristos; au devenit sfinți ca urmare a faptului că erau în Hristos; oamenii sunt mai întâi în Hristos și apoi sfinți în el; sunt aleși „în el” înainte de începutul lumii ca să fie sfinți și în timp sunt făcuți oameni noi, făpturi noi, sunt creați în el spre fapte bune prin virtutea faptului că sunt în el; de aceea el sfințește biserica și poporul său prin sângele său, fiind atât de strâns legați de el și interesați în el, iar el în ei; de aceea, fiind mai întâi ai lui Dumnezeu în Hristos, el este făcut sfințire pentru ei; și de aceea sfințenia lăuntrică este lucrată în ei de la Hristos, prin Duhul său; care, odată începută, este dusă mai departe și va fi desăvârșită până în ziua lui Hristos; și acesta a fost cazul fericit al acestor filipeni, după cum apostolul era încrezător. Gill notează apoi slujitorii bisericii. Slujitorii acestei biserici erau „episcopii și diaconii”. „Episcopii” erau păstorii, prezbiterii și supraveghetorii bisericii, căci un episcop și un prezbiter sunt unul și același; vezi Faptele 20:17; unde prezbiterii bisericii din Efes sunt numiți „supraveghetori” sau „episcopi”; căci același cuvânt este folosit acolo ca aici; iar versiunea siriacă redă aici cuvântul prin קשישא, „prezbiteri”: și ei nu desemnează altceva decât păstorii obișnuiți și comuni; care au numele de prezbiteri de la vârsta, gravitatea și vechimea lor; iar pe cel de episcopi și supraveghetori de la natura funcției lor, care este de a hrăni, veghea, inspecta și lua în grijă turma, a le sluji doctrina sănătoasă și a-i păzi de rătăcire și erezii.
Considerați

Considerare

Gill încheie cu asigurarea privind lucrarea bună începută. Versetul 6. Fiind încrezător de acest lucru însuși,.... Motivul mulțumirii sale și al rugăciunii sale cu bucurie continuă din partea acestei biserici a fost încrederea și deplina convingere pe care o avea despre acest lucru, de care putea fi la fel de sigur ca de orice altceva în lume: că cel care a început o lucrare bună în voi o va desăvârși până în ziua lui Iisus Hristos: prin această lucrare bună nu se înțelege propovăduirea Evangheliei printre ei, nici o stare de biserică a Evangheliei înființată în mijlocul lor: căci deși propovăduirea Evangheliei era o lucrare bună și a avut un rezultat bun în convertirea multora, în edificarea și mângâierea lor, și aceasta a continuat; și deși o stare de biserică a Evangheliei a fost înființată printre ei și era acum înfloritoare, totuși apostolul nu putea să-și asigure continuarea nici uneia dintre ele, mai ales până în ziua lui Hristos; și ambele au fost îndepărtate de acolo cu multe sute de ani în urmă: nici generoasa lor contribuție la susținerea Evangheliei nu este intenționată; căci deși aceasta era o lucrare bună, totuși nu a fost lucrată de Dumnezeu, ci de ei înșiși, și nu a fost lucrată în ei, ci făcută de ei; nici viețile și purtările lor bune. Gill reflectă mai departe asupra desăvârșirii acestei lucrări. Mai mult, aceasta poate fi concluzionată din locuirea lăuntrică a Duhului, ca duh al sfințirii, ca arvună și pecete a moștenirii, și aceea pentru totdeauna; și din mijlocirea și plinătatea harului în Hristos, și unirea sfinților cu el și starea lor în el; precum și din neputința oricui de a împiedica desăvârșirea acestei lucrări, fie păcatul, Satana sau lumea: la care se poate adăuga slava tuturor celor trei Persoane implicate aici; căci dacă această lucrare nu este terminată, slava lui Dumnezeu Tatăl în alegere, în legământul harului, în planul mântuirii, în trimiterea Fiului său, slava lui Hristos în răscumpărare și a Duhului în sfințire ar fi pierdută cu totul: de aceea se poate conta pe faptul că această lucrare va fi desăvârșită oriunde este începută și că „până în ziua lui Iisus Hristos”; însemnând fie ziua morții, când Hristos ia sufletele credincioșilor la sine și ei vor fi pentru totdeauna cu el, când această lucrare a harului asupra sufletului va fi terminată; căci Dumnezeu, care este călăuza poporului său, va fi Dumnezeul și călăuza lor până la moarte: sau altfel ziua de pe urmă, ziua judecății, ziua învierii, când Hristos va apărea și va învia morții și va elibera trupurile sfinților de toată robia, stricăciunea, josnicia și slăbiciunea lor, ceea ce va fi punerea ultimei și desăvârșitoarei mâini la această lucrare bună; nici chiar trupurile sfinților nu vor fi părăsite de Duhul lui Dumnezeu până când aceasta nu se va face.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează accentul lui Gill pe slujirea împărtășită felul în care priviți propriul loc în trupul lui Hristos? În ce feluri vă încurajează astăzi încrederea exprimată de Gill cu privire la lucrarea continuă a lui Dumnezeu? Unde v-ar putea invita Domnul să vă încredeți mai deplin în el cu lucrarea bună pe care a început-o în voi sau în alții?
Roagă-te

Rugăciune

Tată milostiv, Te lăudăm pentru Evanghelia harului Tău care a început o lucrare bună în noi și o va duce cu siguranță la desăvârșire în ziua lui Isus Hristos. Fă ca dragostea noastră să sporească tot mai mult în cunoștință și adâncime de pricepere, ca să trăim vrednici de Evanghelie, să stăm tari împreună și să ne găsim bucuria și încrederea numai în Hristos. Ține-ne statornici în rugăciune până în ziua aceea. Amin.

Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →