Eterniseed › Curriculum › Iona
Iona 1-2 — cu Maclaren
Deschidere
Astăzi deschidem clasicul lui Alexander Maclaren Expositions of Holy Scripture și ascultăm cum expunerea sa atentă a capitolelor 1 și 2 din Iona dezvăluie povestea profetului reticent. Maclaren arată cum această narațiune antică vorbește încă fiecărei generații chemate să poarte mila lui Dumnezeu dincolo de granițele familiare. Paragrafele sale măsurate ne ghidează prin porunca dată, rezistența oferită și mila surprinzătoare extinsă chiar și celor din afara Israelului. Pe măsură ce îi urmăm cuvintele, suntem invitați să ne examinăm propriile ezitări și să redescoperim lărgimea compasiunii divine care refuză să fie limitată.
Citește
Citire
Așază-te într-un loc liniștit și citește capitolele 1 și 2 din Iona cu încetineală, lăsând fuga profetului, furtuna pe mare și rugăciunea din adânc să vorbească fără grabă. Observă mișcarea de la poruncă la rezistență la salvare și ține fiecare scenă înaintea Domnului.
Studiu
Maclaren începe prin a examina porunca nedorită a Profetului.
Observă deci, mai întâi, porunca nedorită a Profetului. Nu pare să existe un motiv suficient pentru a pune la îndoială realitatea istorică a misiunii lui Iona la Ninive; căci știm că legăturile nu erau rare, iar tăcerea celorlalte consemnări nu este, în starea lor fragmentară, nimic uimitor. Dar faptul că un profet al lui Israel a fost trimis într-un oraș păgân, și nu pentru a vesti nimicirea decât ca mijloc de a câștiga la pocăință, a declarat cu tărie grija lui Dumnezeu pentru lume și a mustrat exclusivismul care Îl revendica doar pentru Israel. Același spirit bântuie Biserica Creștină și toți avem nevoie să medităm la adevărul opus, până când simpatiile noastre se lărgesc la lărgimea iubirii universale a lui Dumnezeu și discernem că suntem datori să ne îngrijim de toți oamenii, deoarece El face la fel.El explorează apoi motivele din spatele refuzului lui Iona de a asculta.
Iona reprezintă sentimentele naționale pe care le împărtășea. De ce a refuzat să meargă la Ninive? Nu pentru că îi era teamă de viața sa sau considera sarcina fără speranță. A refuzat pentru că se temea de succes. Bunătatea lui Dumnezeu era întinsă cam prea departe, dacă urma să îl cuprindă și pe Ninive. Iona nu voia ca acesta să scape. Dacă ar fi fost trimis să îl distrugă, probabil ar fi mers cu bucurie. Îi era invidie că păgânii să împărtășească privilegiile lui Israel și probabil credea că un câștig pentru Ninive ar fi o pierdere pentru Israel. Era exact spiritul fratelui mai mare al fiului risipitor. Lucra de asemenea în el grija pentru propria reputație, care ar fi fost afectată dacă amenințările pe care le rostea s-ar fi dovedit tunet fără fulger, din cauza pocăinței Ninivei.Apoi, Maclaren trasează paralela cu rolul lui Israel printre națiuni.
Israel a fost așezat printre națiuni, nu ca un felinar întunecat, ci așa cum proclama marele sfeșnic din curtea Templului, pentru a răspândi lumină întregii lumi. Misiunea lui Iona nu a fost decât un exemplu concret al însărcinării lui Israel. Națiunea era la fel de reticentă să împlinească rațiunea existenței sale precum era Profetul. Amândoi invidiau împărtășirea privilegiilor cu câinii păgâni, amândoi considerau grija lui Dumnezeu risipită și niciunul nu avea astfel de sentimente față de restul lumii încât să fie dispuși să fie mesageri ai iertării pentru ei. Tot felul de exclusivism religios, estimări disprețuitoare ale altor națiuni și acel patriotism bastard care ar păstra binecuvântările naționale doar pentru propria țară sunt condamnate de această poveste. În ea răsare prima lumină slabă a acelui soare care a strălucit în plinătate când Iisus a vindecat fiica cananeencei sau când a spus: 'Alte oi am, care nu sunt din staulul acesta.'
Considerați
Considerare
Maclaren încheie prin a reflecta asupra lecțiilor pentru toate bisericile și copiii lui Dumnezeu.
Iona a reprezentat aici și pe Israel, atât în faptul că consecința infidelității naționale și a strângerii lacome și exclusive a privilegiilor lor ar duce la aruncarea lor în valurile urlătoare ale mării națiunilor, în tumultul popoarelor, cât și în faptul că, pentru ei ca și pentru el, calamitatea ar aduce o minte mai bună, mărturisirea credinței lor și recunoașterea păcatului lor. Istoria lui Israel a fost prefigurată în această istorie, iar lecțiile pe care le învață sunt lecții pentru toate bisericile și pentru toți copiii lui Dumnezeu pentru totdeauna. Dacă ne sustragem de la datoria noastră de a mărturisi pentru El sau de la oricare altă poruncă clară a Sa, infidelitatea va fi ruina noastră. Furtuna este sigură că va izbucni acolo unde Ionașii Săi încearcă să se ascundă, iar singura lor speranță stă în a se pleca sub pedeapsă și a consimți să fie pedepsiți și a mărturisi ale cui sunt și pe cine slujesc. Dacă Îl mărturisim în timp ce furtuna fluieră în jurul nostru, ce e mai rău a trecut, și deși trebuie să luptăm în mijlocul valurilor ei, El va avea grijă de noi și orice este posibil mai degrabă decât să fim pierduți în ele.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața ta te trimite Dumnezeu spre oameni sau locuri pe care ai prefera să le eviți? Ce teamă sau prejudecată te împiedică să îmbrățișezi lărgimea milei Sale? Cum ar putea mărturisirea cinstită a reticenței deschide calea pentru o ascultare reînnoită astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule plin de har, iartă-ne când ne abatem de la căile pe care le rânduiești și urmăm în loc căile noastre. Prin Duhul Tău, lărgește inimile noastre cu milă pentru fiecare popor și națiune și dă-ne inimi voitoare să ne ridicăm și să mergem, încrezându-ne că mila Ta merge înaintea noastră și răscumpără chiar și eșecurile noastre. Ține-ne mereu dependenți de Evanghelia care mântuiește atât pe vestitor, cât și pe ascultător. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →