Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 2 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la Romani capitolul 2 oferă o examinare profundă a dreptății divine și a responsabilității umane. În această lecție zilnică îl urmăm pe Henry în timp ce el urmărește argumentul lui Pavel că atât iudeul cât și neamul stau la fel de condamnați înaintea lui Dumnezeu. Expunerea sa atentă evidențiază inutilitatea privilegiului exterior atunci când inima rămâne nepocăită. Prin cuvintele lui Henry suntem invitați să reflectăm cum același standard drept se aplică fiecărui suflet. Să ne lase perspectivele sale să ne călăuzească astăzi spre o mai mare smerenie și o sinceră autoexaminare.
Citește
Citire
Acordă câteva clipe de liniște pentru a citi integral Romani capitolul 2. Ascultă insistența statornică a apostolului că Dumnezeu judecă fără părtinire. Observă avertismentele împotriva autoînșelării și chemarea la ascultare autentică. Lasă textul să-ți pregătească inima pentru expunerea lui Henry care urmează.
Studiu
Henry începe prin a clarifica scopul general al apostolului în acest capitol.
În capitolul anterior apostolul a prezentat starea lumii neamurilor ca fiind la fel de rea și de întunecată pe cât erau iudeii gata să o declare. Iar acum, intenționând să arate că starea iudeilor era de asemenea foarte rea și păcatul lor în multe privințe mai agravat, pentru a-și pregăti calea se străduiește în această parte a capitolului să arate că Dumnezeu va proceda pe temeiuri egale de dreptate cu iudei și neamuri; și nu cu o mână atât de părtinitoare cum erau iudeii înclinați să creadă că El ar folosi în favoarea lor.Henry abordează apoi direct spiritul cenzurator al iudeilor.
I. El îi acuză pentru cenzura și încrederea de sine (v. 1): 'Tu ești de neiertat, o, omule, oricine ai fi tu care judeci.' Deoarece se exprimă în termeni generali, avertismentul poate ajunge la acei mulți învățători (Iacov 3:1), de orice națiune sau profesie ar fi, care își asumă puterea de a cenzura, controla și condamna pe alții. Dar el îi are în vedere mai ales pe iudei și lor li se aplică în mod deosebit această acuzare generală (v. 21): 'Tu, care înveți pe altul, nu te înveți pe tine însuți?' Iudeii erau în general un popor mândru, care priveau cu mult dispreț și dispreț pe bieții neamuri, socotindu-i nevrednici să stea alături de câinii turmei lor; în timp ce ei înșiși erau tot atât de răi și imorali — deși nu idolatri ca neamurile, totuși sacrilegi, v. 22. De aceea tu ești de neiertat. Dacă neamurile, care aveau doar lumina firii, erau de neiertat (cap. 1:20), cu atât mai mult iudeii, care aveau lumina Legii, voia descoperită a lui Dumnezeu, și deci aveau ajutoare mai mari decât neamurile.Henry afirmă apoi dreptatea neschimbătoare a judecății lui Dumnezeu.
II. El afirmă dreptatea invariabilă a conducerii divine, v. 2, 3. Pentru a întări convingerea, el arată aici ce Dumnezeu drept este Acela cu care avem de-a face și cât de drept în lucrările Sale. Este obișnuit cu apostolul Pavel, în scrierile sale, la menționarea unui punct material, să facă digresiuni ample asupra lui; ca aici despre dreptatea lui Dumnezeu (v. 2), 'Că judecata lui Dumnezeu este după adevăr' — după regulile eterne ale dreptății și echității — după inimă și nu după înfățișarea exterioară (1 Samuel 16:7) — după fapte și nu cu privire la persoane, este o doctrină de care suntem cu toții siguri, căci El n-ar fi Dumnezeu dacă n-ar fi drept; dar se cuvine mai ales celor care condamnă pe alții pentru acele lucruri de care ei înșiși sunt vinovați și astfel, în timp ce practică păcatul și persistă în acea practică, gândesc să mituiască dreptatea divină protestând împotriva păcatului și exclamând cu voce tare împotriva altora care sunt vinovați, ca și cum predicarea împotriva păcatului ar ispăși vinovăția lui. Dar observă cum o pune la conștiința păcătosului (v. 3): 'Gândești tu aceasta, o, omule?' O, omule, făptură rațională, făptură dependentă, făcută de Dumnezeu, supusă sub El și răspunzătoare înaintea Lui. Cazul este atât de clar încât putem îndrăzni să apelăm la gândurile proprii ale păcătosului: 'Poți tu crede că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Poate Dumnezeu care cercetează inimile să fie înșelat prin pretenții formale, Judecătorul drept al tuturor să fie mituit și îndepărtat?' Cei mai plauzibili păcătoși politici, care se achită înaintea oamenilor cu cea mai mare încredere, nu pot scăpa de judecata lui Dumnezeu, nu pot evita să fie judecați și condamnați.
Considerați
Reflectare
Henry încheie această secțiune subliniind impartialitatea înaintea lui Dumnezeu.
2. Nu este părtinire de persoane la Dumnezeu, v. 11. În ceea ce privește starea spirituală, există o părtinire de persoane; dar nu în ceea ce privește relația sau condiția exterioară. Iudeii și neamurile stau pe același nivel înaintea lui Dumnezeu. Aceasta a fost remarca lui Petru la prima dărâmare a zidului despărțitor (Faptele Apostolilor 10:34), că Dumnezeu nu este părtinitor de persoane; și este explicat în cuvintele următoare, că în orice neam cel ce se teme de Dumnezeu și lucrează dreptatea este primit de El. Dumnezeu nu mântuiește pe oameni cu privire la privilegiile lor exterioare sau la cunoștința și profesia lor stearpă a adevărului, ci potrivit cum starea și dispoziția lor sunt cu adevărat. În împărțirea atât a mustrărilor cât și a favorurilor Sale este atât pentru iudeu cât și pentru neam. Dacă pentru iudei mai întâi, care aveau privilegii mai mari și făceau o profesie mai mare, totuși și pentru neamuri, a căror lipsă a unor astfel de privilegii nu îi va scuti de pedeapsa faptelor lor rele și nici nu îi va împiedica de răsplata faptelor lor bune (vezi Coloseni 3:11); căci nu va face dreptul Judecătorul a tot pământul?
Răspunde
Răspuns
Unde în viața mea presupun în tăcere că standardele lui Dumnezeu se aplică mai strict altora decât mie? Cum ar putea cunoașterea judecății imparțiale a lui Dumnezeu să remodeleze felul în care îi tratez pe cei pe care sunt ispitit să-i judec? Ce pas practic pot face astăzi pentru a răspunde bunătății lui Dumnezeu cu pocăință autentică mai degrabă decât cu prezumție?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Milostiv, cercetează inimile noastre prin Duhul Tău, prin adevărul din Romani 2, și descoperă orice ipocrizie ascunsă. Învață-ne să nu ne odihnim în privilegiile exterioare, ci în neprihănirea care vine prin credința în Hristos singur. Prin bunătatea Ta, condu-ne zilnic la pocăință, dăruindu-ne stăruință răbdătoare în facerea binelui, ca să căutăm slava și cinstea care dăinuiesc veșnic. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →