Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 1 — cu Coke
Deschidere
În orele liniștite ale devoțiunii de dimineață ne întoarcem din nou la Comentariul lui Thomas Coke asupra Sfintei Scripturi. Ca asociat de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, Coke a scris cu căldură pastorală și claritate doctrinară, călăuzind cititorii spre lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Tratarea sa a capitolului întâi din Ioan ne atrage spre taina Cuvântului veșnic întrupat. Duhul care l-a inspirat pe evanghelist să deschidă inimile noastre în timp ce ascultăm glasul viu al lui Hristos.
Citește
Citire
Să citim acum cu încetineală și cu rugăciune primul capitol al Evangheliei după Ioan. Să îngăduim versetelor de început să vorbească despre Cel care era cu Dumnezeu și era Dumnezeu de la început. Să primim mărturia Botezătorului și a primilor ucenici cu aceeași umilă uimire care a marcat Biserica primară. Cuvântul încă strălucește în întunericul nostru; ascultă glasul Lui.
Studiu
Coke începe prin a aborda preexistența veșnică a Cuvântului.
Versetul 1. Ioan 1:1. La început era Cuvântul, — 'La început, înainte de întemeierea lumii sau de prima producere a oricărei ființe create, a existat o Persoană glorioasă, care poate fi numită pe drept Cuvântul lui Dumnezeu, nu numai pentru că Dumnezeu Tatăl a creat la început și încă guvernează toate lucrurile prin El, ci și pentru că, așa cum oamenii își descoperă sentimentele și intențiile unii altora prin intervenția cuvintelor, a vorbirii sau a discursului, tot așa Dumnezeu, prin Fiul Său, își descoperă planurile Sale pline de har în modul cel mai deplin și mai clar oamenilor. Toate manifestările variate pe care le face despre Sine, fie în lucrările creației, ale providenței sau ale mântuirii; toate revelațiile pe care a binevoit să le dea despre voia Sa ne sunt transmise prin El și de aceea El este, prin excelență, numit pe bună dreptate Cuvântul lui Dumnezeu.' Evanghelistul pare aici să facă aluzie la primul cuvânt din Geneza, Berashith, tradus de LXX prin εν Αρχη, la început.El dezvăluie apoi deitatea deplină a aceluiași Cuvânt.
Această propoziție este în opoziție cu versetele următoare, în care ni se spune că Cuvântul s-a făcut trup, că a locuit printre noi și a fost văzut, ceea ce arată preexistența Sa înainte de aceste împrejurări. Se adaugă: și Cuvântul era Dumnezeu; asupra căreia unii au remarcat că, deoarece nu există articol înaintea cuvântului Θεος, Dumnezeu, ar trebui citit: și Dumnezeu era Cuvântul; dar acest mod de exprimare este folosit de același scriitor apostolic, cap. Ioan 4:24.; și mai mulți dintre cei mai puri scriitori dintre greci au avut frecvent propoziții în care substantivul cu articol, deși plasat după verb, trebuie construit primul și ca nominativ al verbului.Apoi arată Cuvântul ca Făcător al tuturor lucrurilor.
Versetul 3. Ioan 1:3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; — Deși cuvântul 'a face' poate avea un sens extins, totuși, deoarece în alte pasaje se spune că Isus a creat toate lucrurile, Coloseni 1:16, nu putem îndoi că Sfântul Ioan folosește cuvântul εγενετο în sensul de creație, un înțeles pe care îl are adesea în scripturile iudaice. Este adevărat că acest pasaj și celelalte care vorbesc despre faptul că Hristos a făcut toate lucrurile sunt explicate de unii ca referindu-se la instituirea dispensației creștine.El mai urmărește viața și lumina care locuiesc numai în El.
Versetul 4. Ioan 1:4. În El era viața, — Cei mai vechi părinți care citează acest text unesc în general cuvintele de la sfârșitul ultimului verset, ο γεγονεν, pe care îl redăm 'ceea ce a fost făcut', cu acest al 4-lea verset; și Sfântul Ioan obișnuiește atât de frecvent să înceapă propoziția următoare cu ceea ce a încheiat-o pe cea precedentă, încât mulți comentatori judicioși consideră că aceasta este lectura adevărată și de aceea o redau astfel: — ceea ce era în El era viață; 'acea plinătate de putere, înțelepciune și bunătate care era în El era izvorul vieții pentru întreaga creație;' și viața care era în El, continuă Sfântul Ioan să observe, era lumina oamenilor; adică rațiunea și revelația, luminile mai mari și mai mici ale lumii morale, erau efectele energiei Sale asupra minților ființelor inteligente: dar, mai presus de toate, Lumina Duhului dumnezeiesc, prin care singur poate fi discernut spiritual orice lucru (1 Corinteni 2:10-14.)
Considerați
Considerare
Coke încheie expunerea subliniind importanța mântuitoare a acestei doctrine.
Doddridge își încheie nota: 'Sunt profund conștient de natura sublimă și tainică a doctrinei Deității lui Hristos așa cum este declarată aici; dar ar fi cu totul străin de scopul meu să intru într-o largă discuție a acelei mari temelii a credinței noastre. A fost adesea făcută de mâini mult mai pricepute: a fost totuși o chestiune de conștiință pentru mine să declar astfel cu tărie credința mea în ea; și voi adăuga doar, cu episcopul Burnet, că dacă Sfântul Ioan și ceilalți apostoli nu ar fi considerat-o o doctrină de mare importanță în planul evangheliei, ar fi preferat mai degrabă să o ocolească decât să o insereze și să insiste asupra ei, având în vedere circumstanțele critice în care au scris.'În cele din urmă, el expune scopul evanghelistului în declararea demnității lui Hristos.
Scopul evanghelistului în stabilirea atât de particulară și distinctă a demnității, dar mai ales a divinității lui Hristos, a fost, în primul rând, să dea greutatea cuvenită doctrinei fundamentale a ispășirii Sale și, în al doilea rând, să trezească în omenire cea mai profundă venerație pentru învățăturile Sale: și fără îndoială că Cel care este Cuvântul lui Dumnezeu, interpretul sfaturilor dumnezeiești și care este El Însuși Dumnezeu, trebuie ascultat cu cea mai adâncă atenție și ascultat cu cea mai implicită supunere. Această împrejurare — că Fiul lui Dumnezeu, care este Dumnezeu, a coborât din cer pe pământ și a instituit personal religia creștină — îi conferă o demnitate dincolo de orice poate fi imaginat de oameni. Ar fi lucrarea unui tratat mai degrabă decât a unei note să reprezinte doctrina iudaică a creației tuturor lucrurilor prin Logosul dumnezeiesc, la care, mai degrabă decât la cea platonică, poate exista aici o oarecare referință.
Răspunde
Răspuns
1. Cum modelează deitatea veșnică a Cuvântului felul în care primesc restul Evangheliei după Ioan?
2. În ce domenii ale vieții mele sunt ispitit să-L tratez pe Hristos ca fiind mai puțin decât pe deplin Dumnezeu?
3. Unde mă invită Duhul să acord Cuvântului astăzi cea mai deplină atenție și ascultare?
Roagă-te
Rugăciune
Cuvânt veșnic, care erai la început cu Dumnezeu și care erai Dumnezeu, Te adorăm. Dă-ne har să primim lumina Ta fără rezistență și să ne încredem în dragostea Ta mântuitoare fără rezervă. Așa cum Thomas Coke s-a ostenit odinioară să-Ți expună slava, așa să Se odihnească acum slava Ta peste noi. Formează în noi aceeași credință umilă care Te-a primit în zilele trupului Tău. Fie ca fiecare gând să fie adus rob Ție, fiecare afecțiune aprinsă de Duhul Tău și fiecare cuvânt rostit spre lauda numelui Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →