Eterniseed › Curriculum › 2 Împărați
2 Împărați 7-8 — cu Simeon
Deschidere
În cadența măsurată a căii de mijloc, ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a teologiei expozitive concepută pentru Biserica Angliei. În cele două capitole ce stau acum înaintea noastră, Simeon urmărește interacțiunea vie dintre promisiunea divină și necredința umană, arătând cum cuvântul odată rostit modelează atât judecata cât și mila. Metoda sa rămâne mereu aceeași: atenție răbdătoare la text, urmată de aplicare scrutătoare la conștiință. Pe măsură ce intrăm în această lecție, cerem Duhului care l-a călăuzit pe Simeon să ne călăuzească și pe noi, ca istoria antică să devină adevăr prezent pentru sufletele noastre.
Citește
Citire
Să se citească Scripturile cu reverență liniștită. Auziți mai întâi uimitoarea inversare a foametei din capitolul șapte, apoi interviul sobru dintre Elisei și Hazael din capitolul opt. Luați aminte nu doar la evenimentele în sine, ci și la cuvântul profetic care le interpretează, căci acest cuvânt este cel pe care Simeon îl va apăsa asupra inimii și conștiinței de-a lungul discursului.
Studiu
Simeon începe prin a îndrepta atenția asupra învățăturii deosebite a istoriei.
Fără îndoială, s-a intenționat să ne cheme atenția asupra istoriei într-un mod mai deosebit, ca să o observăm cu grijă de-a lungul ei. În adevăr, este o istorie deosebit de instructivă, mai ales deoarece ne descoperă, ceea ce ne propunem să considerăm distinct, nebunia și primejdia necredinței. I. Nebunia necredinței — Credința pare multora o credulitate slabă; iar necredința o estimare discretă a cauzelor și efectelor. Scepticii privesc cu dispreț pe credincioși, chiar așa cum acest dregător a privit pe profet, pentru că aștepta el însuși și învăța pe alții să aștepte un eveniment atât de incredibil, precum cel pe care l-a prezis. Dar această istorie mustră nebunia unor astfel de oameni îngâmfați. Ei își închipuie că au motiv suficient pentru necredința lor: dar această istorie ne arată că toate acele lucruri care se presupune că justifică necredința, nu sunt de fapt deloc temeiuri pentru ea.El desfășoară apoi primejdia pe care necredința o poartă în sine.
] Dacă în această istorie vedem nebunia necredinței, vedem nu mai puțin, II. Primejdia ei — Necredința este pe drept cel mai ofensatoare pentru Dumnezeu — [Însăși natura ei este să se îndoiască de puterea sau veracitatea lui Dumnezeu. Și este aceasta o ofensă ușoară? Vedeți cât de mult s-a ofensat El de ea în poporul Său de odinioară [Nota: Psalmii 78:40-41 .]: și fără îndoială va fi și mai ofensat de noi din pricina ei, în măsura în care mila și adevărul Său manifestate nouă în darul Fiului Său preaiubit au depășit tot ce a arătat vreodată omenirii de la întemeierea lumii — — —] În istoria dinaintea noastră vedem cât de sigur și cât de înfricoșător va fi pedepsită — [În clipa în care dregătorul și-a exprimat disprețul față de promisiunea lui Dumnezeu, soarta lui a fost pecetluită și pedeapsa declarată.Simeon expune apoi pedeapsa sigură care îl ajunge pe cel necredincios.
Dar dregătorul, fiind înalt în încrederea principelui său, era investit cu autoritate să controleze și să reglementeze împărțirea prăzii: prin urmare, dacă era cineva în cetate care era sigur că se va bucura de belșugul nou dobândit, acela era el. Totuși, iată, mijloacele care păreau aproape sigure să zădărnicească scopul divin au fost instrumentale împlinirii lui: căci zelul extrem al poporului de a obține hrana a pricinuit ca el să fie doborât și călcat în picioare sub picioarele lor. Da; așa amenințase Dumnezeu; și 'așa s-a întâmplat cu el'. Spuneți atunci, voi care vă făgăduiți impunitate în păcat, dacă 'cuvântul lui Dumnezeu va sta, sau al vostru'? Nu va 'cădea asupra voastră așa cum a spus Dumnezeu'? Da, va fi: și 'necredincioșii își vor lua cu siguranță partea la urmă în lacul care arde cu foc și pucioasă [Nota: Apocalipsa 21:8 .].'
Considerați
Considerare
Simeon încheie discursul apăsând problema finală asupra fiecărui ascultător.
Cei de la stânga Judecătorului vor vedea fericirea poporului Său credincios, dar nu vor gusta din ea: dimpotrivă, în timp ce poporul credincios al lui Dumnezeu va fi admis la deplina bucurie a moștenirii promise, toată adunarea necredincioșilor va fi poruncită să 'plece blestemați în arderile veșnice'.] Aplicație — [Gândiți-vă acum cum sunteți afectați de cuvântul lui Dumnezeu: vine el cu greutate și autoritate la mințile voastre, ca și cum l-ați vedea pe cale să se împlinească înaintea ochilor voștri? Este un principiu fixat cu voi că 'nici o iotă sau titlu din acel cuvânt nu poate cădea'? Aceasta este ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi: El așteaptă să 'tremurăm la cuvântul Său [Nota: Isaia 66:2 .];' să nu avem nici o îndoială de împlinirea lui, ci să 'fim tari în credință, dând slavă lui Dumnezeu'. Pe aceasta El suspendă dăruirea binecuvântărilor ulterioare [Nota: Iacov 1:6-7 .
Răspunde
Răspuns
1. Unde în propria mea viață mă îndoiesc cel mai ușor că Dumnezeu poate acționa dincolo de mijloacele vizibile?
2. Cum întărește sau slăbește memoria izbăvirilor trecute încrederea mea prezentă în promisiuni?
3. Ce practici de rugăciune și citire a Scripturii mă vor feri de necredința disprețuitoare a dregătorului?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care odinioară ai prefăcut foametea Samariei în belșug subit, preface de asemenea foametea inimilor noastre necredincioase. Dă-ne har să primim fiecare promisiune a Ta cu simplitatea credinței, ca nu cumva și noi să vedem binecuvântarea de departe și să n-o gustăm niciodată. Ferește-ne de mândria care pune la îndoială puterea Ta și de frica care pune la îndoială dragostea Ta. Fie ca același cuvânt care l-a judecat pe dregător să devină pentru noi un cuvânt de viață, ca să umblăm în încredere smerită până când credința va lăsa locul vederii. Prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →