Eterniseed › Curriculum › Evrei
Evrei 2 — cu Matei Henry
Deschidere
Expunerea atentă a lui Matei Henry asupra Epistolei către Evrei 2 ne invită să zăbovim asupra slavei covârșitoare a lui Hristos și asupra chemării urgente de a ne ține strâns de evanghelie. În aceste pagini Henry urmărește mișcarea apostolului de la doctrina înaltă la avertismentul tandru și apoi la taina gingașă a întrupării. Cuvintele sale încă mai întăresc inimile rătăcitoare și trezesc recunoștință proaspătă pentru o mântuire atât de mare. Pe măsură ce îi urmăm firul gândirii descoperim atât seriozitatea neglijenței cât și dulceața unirii cu Fratele nostru mai mare. Să-i lăsăm propozițiile cumpănite să ne călăuzească meditația de astăzi.
Citește
Citire
Așază-te în capitolul 2 din Epistola către Evrei și ascultă glasul Duhului prin text. Citește încet, lăsând avertismentele și promisiunile să se așeze. Observă cum capitolul trece de la îndemnul solemn la minunea suferinței și a frăției lui Hristos. Cere Domnului să-ți țină inima atentă ca aceste cuvinte să nu alunece. Întoarce-te la orice verset care stârnește convingere sau mângâiere înainte de a merge mai departe.
Studiu
Henry începe prin a lega îndemnul din capitolul 2 de doctrina superiorității lui Hristos stabilite în capitolul 1.
Apostolul continuă în metoda clară și folositoare de doctrină, rațiune și aplicare, prin toată această epistolă. Aici avem aplicarea adevărurilor mai înainte afirmate și dovedite; aceasta este adusă prin particula ilativă 'de aceea', cu care începe acest capitol și care arată legătura sa cu cel dinainte, unde apostolul, după ce a dovedit că Hristos este superior îngerilor prin a căror slujire a fost dată Legea și deci că rânduiala evangheliei trebuie să fie mai alesă decât cea legală, vine acum să aplice această doctrină atât prin îndemn cât și prin argument.Henry dezvoltă apoi primul îndemn practic care decurge din acest adevăr.
I. Prin îndemn: De aceea se cuvine să luăm aminte cu și mai mare sârguință la cele ce am auzit, v. 1. Aceasta este prima cale prin care arătăm prețuirea noastră față de Hristos și de evanghelie. Este marea preocupare a fiecăruia sub evanghelie să dea cea mai stăruitoare ascultare la toate descoperirile și îndrumările evangheliei, să le prețuiască mult în judecata sa ca pe niște lucruri de cea mai mare însemnătate, să le asculte cu sârguință în toate prilejurile pe care le are în acest scop, să le citească des, să mediteze asupra lor cu atenție și să amestece credința cu ele. Trebuie să le primim în inimile și afecțiunile noastre, să le păstrăm în memorie și în cele din urmă să ne potrivim cuvintele și faptele după ele.Henry întărește apoi avertismentul prin contrastul dintre Legea dată prin îngeri și evanghelia mai mare.
2. Un alt argument este luat din pedeapsa înfricoșătoare pe care o vom suferi dacă nu împlinim această datorie, o pedeapsă mai înfricoșătoare decât aceea sub care au căzut cei ce au neglijat și au neascultat Legea, v. 2, 3. Aici observăm: (1.) Cum este descrisă Legea: a fost cuvântul rostit de îngeri și declarat ca fiind statornic. A fost cuvântul rostit de îngeri, pentru că a fost dat prin slujirea îngerilor, ei sunând din trâmbiță și poate formând cuvintele după îndrumarea lui Dumnezeu; și Dumnezeu, ca judecător, va folosi îngerii să sune din trâmbiță a doua oară și să adune pe toți la scaunul său de judecată, ca să primească sentința, după cum s-au conformat sau nu Legii. Iar această Lege este declarată ca fiind statornică; este ca făgăduința, da și amin; este adevăr și credincioșie și va rămâne și își va avea puterea fie că oamenii o ascultă fie că nu; căci orice călcare și neascultare va primi o dreaptă răsplată. Dacă oamenii se joacă cu Legea lui Dumnezeu, Legea nu se va juca cu ei; a pus mâna pe păcătoșii veacurilor trecute și va pune mâna pe păcătoșii din toate veacurile. Dumnezeu, ca un guvernator și judecător drept, după ce a dat Legea, nu a lăsat ca disprețul și călcarea ei să rămână nepedepsite; ci din când în când a cerut socoteală celor ce au călcat-o și i-a răsplătit după natura și gravitatea neascultării lor. Observăm: Cea mai aspră pedeapsă pe care Dumnezeu a dat-o vreodată păcătoșilor nu este mai mult decât merită păcatul: este o dreaptă răsplată; pedepsele sunt la fel de drepte și la fel de cuvenite păcatului ca răsplățile ascultării, ba chiar mai cuvenite decât răsplățile pentru ascultarea imperfectă. (2.) Cum este descrisă evanghelia. Este mântuire, o mare mântuire; atât de mare mântuire încât nici o altă mântuire nu se poate compara cu ea; atât de mare încât nimeni nu poate exprima pe deplin, ba nici măcar concepe, cât de mare este. Este o mare mântuire pe care o descoperă evanghelia, căci descoperă un mare Mântuitor, unul care a arătat că Dumnezeu este împăcat cu firea noastră și împăcabil cu persoanele noastre; arată cum putem fi mântuiți de un păcat atât de mare și de o nenorocire atât de mare și cum putem fi restaurați la o sfințenie atât de mare și la o fericire atât de mare. Evanghelia ne descoperă un mare sfințitor, ca să ne califice pentru mântuire și să ne aducă la Mântuitor. Evanghelia dezvăluie o mare și aleasă rânduială a harului, un nou legământ; marele act și instrument al legământului este așezat și asigurat pentru toți cei ce intră în legătura legământului. (3.) Cum este descris păcatul împotriva evangheliei: este declarat ca fiind o neglijare a acestei mari mântuiri; este un dispreț aruncat asupra harului mântuitor al lui Dumnezeu în Hristos, făcând-o ușoară, nepăsând de ea, socotind că nu merită osteneala să ne familiarizăm cu ea, neluând în seamă nici valoarea harului evangheliei nici lipsa noastră de el și starea pierdută fără el; nefolosindu-ne strădaniile ca să discernem adevărul ei și să consimțim la el, nici să discernem bunătatea ei, ca să o aprobăm sau să o aplicăm la noi înșine. În aceste lucruri ei descoperă o clară neglijare a acestei mari mântuiri. Să luăm cu toții seama să nu fim găsiți printre acei păcătoși răi și nenorociți care neglijează harul evangheliei. (4.) Cum este descrisă nenorocirea unor astfel de păcătoși: este declarată ca fiind inevitabilă (v. 3): Cum vom scăpa? Aceasta arată [1.] Că disprețuitorii acestei mântuiri sunt osândiți deja, sub arest și în mâinile dreptății deja. Așa au fost prin păcatul lui Adam; și și-au întărit legăturile prin propria lor călcare. Cel ce nu crede este osândit deja, Ioan iii. 18. [2.] Nu există scăpare din această stare osândită decât prin primirea marii mântuiri descoperite în evanghelie; cât despre cei ce o neglijează, mânia lui Dumnezeu este peste ei și rămâne peste ei; nu se pot dezlega, nu pot ieși, nu pot scăpa de sub blestem. [3.] Că există un blestem și o osândă și mai agravate așteptând pe toți cei ce disprețuiesc harul lui Dumnezeu în Hristos și că acest blestem atât de greu nu-l pot scăpa; nu-și pot ascunde persoanele în ziua cea mare, nici nu pot tăgădui fapta, nici nu pot mitui pe judecător, nici nu pot sparge temnița. Nu le-a mai rămas nici o ușă a milei deschisă; nu va mai fi jertfă pentru păcat; sunt pierduți irecuperabil. Inevitabilitatea nenorocirii acestora este exprimată aici sub formă de întrebare: Cum vom scăpa? Este un apel la rațiunea universală, la conștiințele păcătoșilor înșiși; este o provocare la toată puterea și politica lor, la tot interesul și alianțele lor, dacă ei sau altcineva pentru ei pot găsi sau pot forța o cale de scăpare de la dreptatea răzbunătoare și de la mânia lui Dumnezeu. Arată că neglijenții acestei mari mântuiri vor fi lăsați nu numai fără putere, ci și fără apărare și scuză, în ziua judecății; dacă li se va cere ce au de spus ca sentința să nu fie executată asupra lor, vor fi fără glas și osândiți de propriile conștiințe, chiar la un grad mai mare de nenorocire decât acela sub care au căzut cei ce au neglijat autoritatea Legii sau au păcătuit fără Lege.
Considerați
Considerare
Henry arată mai târziu cum lumea evangheliei este pusă sub Hristos mai degrabă decât sub îngeri.
I. Aici apostolul stabilește o propoziție negativă, incluzând una pozitivă — că starea Bisericii evangheliei, care este numită aici lumea ce va veni, nu este supusă îngerilor, ci se află sub grija și îndrumarea specială a Răscumpărătorului însuși. Nici starea în care se află Biserica în prezent, nici acea stare mai deplin restaurată la care va ajunge când stăpânitorul acestei lumi va fi izgonit și împărățiile pământului vor deveni împărăția lui Hristos, nu este lăsată sub guvernarea îngerilor; ci Iisus Hristos va lua la Sine puterea Sa cea mare și va împărăți. El nu folosește slujirea îngerilor pentru a da evanghelia așa cum a făcut-o pentru a da Legea, care era starea lumii vechi sau învechite. Această lume nouă este încredințată lui Hristos și pusă în supunere absolută numai față de El, în toate privințele spirituale și veșnice. Hristos are administrarea Bisericii evangheliei, ceea ce vorbește deopotrivă despre cinstea lui Hristos și despre fericirea și siguranța Bisericii. Este sigur că nici prima creare a Bisericii evangheliei, nici edificarea sau administrarea ei ulterioară, nici judecata și desăvârșirea ei finală nu sunt încredințate îngerilor, ci lui Hristos. Dumnezeu nu ar pune o încredere atât de mare în sfinții Săi; îngerii Săi erau prea slabi pentru o asemenea însărcinare.
Răspunde
Răspuns
Unde am permis adevărului evangheliei să se scurgă din minte sau din viață săptămâna aceasta? Cum ar arăta să luăm aminte cu mai mare sârguință la cele ce am auzit? Cum schimbă disponibilitatea lui Hristos de a mă numi frate felul în care înfrunt ispita sau suferința astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, îți mulțumim pentru mântuirea covârșitoare vestită mai întâi de Fiul Tău și confirmată de martori credincioși. Ferește-ne de a ne abate sau de a trata un dar atât de mare cu neglijență. Fixează-ne privirile asupra lui Iisus, încununat cu slavă și cinste după ce a gustat moartea pentru noi. Fă-ne grabnici să ne aducem aminte de frăția Sa și iuți să alergăm la El când suntem ispitiți. Duhul să pecetluiască aceste adevăruri în inimile noastre ca să nu le lăsăm să alunece și nici să nu-și piardă puterea în viața de fiecare zi. În numele Căpeteniei noastre ne rugăm, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →