← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ezechiel

Ezechiel 15-16 — cu Matthew Henry

Ezechiel 15-16Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry oferă o lumină constantă, verset cu verset, asupra oracolelor sobru ale lui Ezechiel. În capitolele 15 și 16, profetul primește două imagini vii care expun starea Ierusalimului și răspunsul drept al lui Dumnezeu. Henry explică cu răbdare fiecare imagine, arătând cum Domnul își justifică judecățile, ținând totuși viu nădejdea. Lecția de astăzi ne invită să stăm cu aceste cuvinte străvechi, pentru ca același Duh care a vorbit prin Ezechiel să cerceteze inimile noastre. Vom urmări observațiile lui Henry, vom reflecta asupra greutății lor și apoi vom transforma aceste adevăruri în rugăciune și ascultare.
Citește

Citire

Acordă-ți acum timp să citești Ezechiel 15–16 încet și cu rugăciune. Observă cele două metafore extinse pe care Domnul i le dă profetului său: vița de vie fără valoare și mireasa necredincioasă. Lasă imaginile aspre să pătrundă înainte de a trece la expunerea lui Henry. Cere Duhului să-ți deschidă urechile atât la avertisment, cât și la promisiunea surprinzătoare care încheie secțiunea.
Studiu
Henry începe prin a schița scopul capitolului 15. Ezechiel a prezis iar și iar, în numele lui Dumnezeu, ruina desăvârșită a Ierusalimului; dar se pare că îi este greu să se împace cu aceasta și să consimtă la voia lui Dumnezeu în această rânduială aspră; de aceea Dumnezeu folosește felurite metode ca să-l convingă nu numai că așa va fi, ci că nu este nici o scăpare: trebuie să fie așa; este potrivit să fie așa. Aici, în acest scurt capitol, îi arată (probabil cu scopul ca el să spună poporului) că era la fel de necesar ca Ierusalimul să fie nimicit precum este necesar ca ramurile moarte și uscate ale unei vițe de vie să fie tăiate și aruncate în foc. I. Asemănarea este foarte elegantă (v. 1-5), dar, II. Explicarea asemănării este foarte înfricoșătoare, v. 6-8. Henry dezvoltă apoi asemănarea elegantă prezentată. Profetul, putem presupune, se gândea ce cetate slăvită era Ierusalimul, mai presus de orice cetate din lume; era cununa și bucuria întregului pământ; și de aceea ce păcat era ca ea să fie nimicită; era o structură nobilă, cetatea lui Dumnezeu și cetatea sărbătorilor lui Israel. Dar, dacă acestea erau gândurile inimii sale, Dumnezeu îi răspunde aici comparând Ierusalimul cu o viță de vie. 1. Este adevărat, dacă o viță de vie este roditoare, ea este cel mai de preț pom, niciunul mai mult; era unul dintre aceia care erau poftiți să stăpânească peste pomi, iar rodul ei este de așa fel încât înveselește pe Dumnezeu și pe om (Jud. ix. 12, 13); ea înveselește inima, Ps. civ. 15. Astfel Ierusalimul a fost sădit ca o viță de vie aleasă și nobilă, cu totul o sămânță dreaptă (Ier. ii. 21); și, dacă ar fi adus rod potrivit caracterului său de cetate sfântă, ar fi fost slava atât a lui Dumnezeu, cât și a lui Israel. Era o viță de vie pe care mâna dreaptă a lui Dumnezeu o sădise, o mlădiță dintr-un pământ uscat, care, deși originea ei era smerită și disprețuită, Dumnezeu o întărise pentru Sine (Ps. lxxx. 15), ca să fie pentru El un nume și o laudă. 2. Dar, dacă nu este roditoare, nu este bună de nimic, este o producție a pământului la fel de lipsită de valoare și de folos ca și spinii și mărăcinii: Ce este vița de vie, dacă iei pomul în sine, fără a socoti rodul? Cu ce este ea mai mult decât orice pom, de i se poartă atâta grijă și se cheltuie atâta pentru ea? Ce este o mlădiță a viței de vie, deși se întinde mai mult decât o mlădiță care este printre pomii pădurii, unde crește neglijată și expusă? Sau, cum citesc unii: Cu ce este vița de vie mai mult decât orice pom dacă mlădița ei este ca pomii pădurii; adică, dacă nu aduce rod, cum pomii pădurii rareori aduc, fiind destinați ca lemn de construcție, nu ca pomi roditori? Acum, sunt unii pomi roditori care, dacă nu rodesc, sunt totuși de bun folos, căci lemnul lor poate fi folosit cu folos; dar vița de vie nu este de acest fel: dacă ea nu-și împlinește scopul ca pom roditor, nu valorează nimic ca pom de lemn. Observă, Henry aplică apoi asemănarea direct la Ierusalim. II. Cum este aplicată această asemănare Ierusalimului. 1. Această cetate sfântă a devenit neroditoare și bună de nimic. Fusese ca vița de vie printre pomii viei, abundând în roadele dreptății spre slava lui Dumnezeu. Când religia înflorea acolo și închinarea curată a lui Dumnezeu era ținută, multe bucurii de recoltă erau adunate de acolo; și, cât timp a continuat așa, Dumnezeu a pus un gard împrejurul ei; era planta Sa plăcută (Isa. v. 7); o uda în fiecare clipă și o păzea noaptea și ziua (Isa. xxvii. 3); dar acum devenise planta degenerată a unei vițe străine, a unei vițe sălbatice (cum citim în 2 Împ. iv. 39), o viță de vie printre pomii strugurilor sălbatici (Isa. v. 4), care nu numai că nu sunt de nici un folos, ci sunt dezgustători și vătămători (Deut. xxxii. 32), strugurii lor sunt struguri de fiere, iar ciorchinii lor sunt amari. Este explicat (v. 8): 'Ei au săvârșit o nelegiuire, adică au trădat cu viclenie pe Dumnezeu și s-au lepădat cu perfidie de El;' căci așa înseamnă cuvântul. Observă, Mărturisitorii religiei, dacă nu trăiesc potrivit mărturisirii lor, ci o contrazic, dacă degenerează și se îndepărtează de ea, sunt cele mai neroditoare făpturi din lume, ca sarea care și-a pierdut gustul și de atunci nu mai este bună de nimic, Marcu ix. 50. Alte neamuri erau renumite pentru vitejie sau politică, unele pentru război, altele pentru comerț, și își păstrau creditul; dar neamul evreiesc, fiind vestit ca popor sfânt, când și-a pierdut sfințenia și a devenit rău, de atunci nu a mai fost bun de nimic; odată cu aceasta și-a pierdut tot creditul și utilitatea și a devenit cel mai de jos și mai disprețuit popor sub soare, călcat în picioare de neamuri. Daniel și alți evrei evlavioși au fost de mare folos în generația lor; dar evreii idolatri de atunci și evreii necredincioși de acum, de la propovăduirea Evangheliei, au fost și sunt fără nici un folos obișnuit, nepotriviți pentru nici o lucrare. 2. Fiind astfel, este dat focului ca lemn de ars, v. 6. Observă, Cei care nu sunt roditori spre slava harului lui Dumnezeu vor fi lemn pentru focul mâniei Sale; și astfel, dacă nu-I dau cinste, El Își va lua cinste de la ei, cinste care va străluci puternic în acel foc aprins prin care păcătoșii nepocăiți vor fi mistuiți pentru totdeauna. El nu va fi în pierdere la urmă din pricina nici uneia dintre făpturile Sale. Domnul a făcut toate lucrurile pentru Sine, da, chiar și pe cei răi, care altfel nu ar fi pentru El, pentru ziua răului (Prov. xvi. 4); și în cei care nu L-ar slăvi ca pe Dumnezeul căruia I se cuvine ascultarea, El va fi slăvit ca Dumnezeul căruia I se cuvine răzbunarea. Focul mâniei lui Dumnezeu mistuise deja ambele capete ale neamului evreiesc (v. 4), Samaria și cetățile lui Iuda; și acum Ierusalimul, care era mijlocul lui, a fost aruncat în foc, ca să fie ars și el, căci nu este bun de nici o lucrare; nu va fi lucrat, prin nici una din metodele pe care le-a luat Dumnezeu, ca să-I fie de folos. Locuitorii Ierusalimului erau ca o mlădiță de viță de vie, putredă și neîndemânatică; și de aceea (v. 7), 'Îmi voi întoarce fața împotriva lor, ca să le zădărnicesc toate sfaturile', așa cum ei și-au întors fața împotriva lui Dumnezeu, ca să-I contrazică Cuvântul și să-I zădărnicească toate planurile. Este hotărât; nimicirea este hotărâtă: Voi face țara cu desăvârșire pustie și, de aceea, când vor ieși dintr-un foc, un alt foc îi va mistui (v. 7); sfârșitul unei judecăți va fi începutul alteia, iar scăparea de una singură o amânare până vine alta; vor merge de la nenorocire în țara lor la nenorocire în Babilon. Cei care au stat departe de sabie au pierit de foamete sau de ciumă. Când o coborâre a oștilor caldeene asupra lor s-a sfârșit și au crezut: 'Cu siguranță amărăciunea morții a trecut', totuși curând după aceea s-au întors din nou cu îndoită violență, până ce au făcut un sfârșit deplin. Astfel vor cunoaște că Eu sunt Domnul, un Dumnezeu al puterii atotputernice, când Îmi voi întoarce fața împotriva lor. Observă, Dumnezeu Se arată a fi Domnul, desăvârșind nimicirea vrăjmașilor Săi neînduplecați, precum și izbăvirea poporului Său ascultător. Pe cei pe care Dumnezeu Își întoarce fața, deși pot ieși dintr-o necazare cu puțină vătămare, vor cădea în alta; deși ies din groapă, vor fi prinși în laț (Isa. xxiv. 18); deși scapă de sabia lui Hazael, vor cădea de cea a lui Iehu (1 Împ. xix. 17); căci răul îi urmărește pe păcătoși. Ba chiar, deși ies din focul judecăților vremelnice și par să moară în pace, totuși există un foc veșnic care îi va mistui; căci, când Dumnezeu judecă, mai devreme sau mai târziu El va birui și va fi cunoscut prin judecățile pe care le împlinește. Vezi Mat. iii. 10; Ioan xv. 6.
Considerați

Considerare

Henry trece la argumentul mai larg al capitolului 16. Totuși Dumnezeu Se justifică în pustiirile pe care urmează să le aducă asupra Ierusalimului; și foarte pe larg, în acest capitol, îi arată profetului și îi poruncește să arate poporului că El nu face decât să-i pedepsească după cum merită păcatele lor. În capitolul precedent comparase Ierusalimul cu o viță de vie neroditoare, care nu era bună decât pentru foc; în acest capitol îl compară cu o adulteră care, în dreptate, trebuie părăsită și expusă, și de aceea trebuie să arate poporului urâciunile lor, ca să vadă cât de puțină pricină au să se plângă de judecățile sub care se află. În acest lung discurs sunt înfățișate: I. Începuturile disprețuite și jalnice ale acelei biserici și națiuni, v. 3-5. II. Multele onoruri și favoruri pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra lor, v. 6-14. III. Lepădările lor trădătoare și ingrate de la El la slujbele și închinarea la idoli, înfățișate aici prin cea mai nerușinată desfrânare, v. 15-34. IV. O amenințare cu judecăți nimicitoare groaznice, pe care Dumnezeu le va aduce asupra lor pentru acest păcat, v. 35-43. V. O agravare atât a păcatului, cât și a pedepsei lor, prin comparație cu Sodoma și Samaria, v. 44-59. VI. O promisiune de îndurare la sfârșit, pe care Dumnezeu o va arăta unui rămășițe pocăite, v. 60-63. Și aceasta este menită ca o mustrare pentru noi.
Răspunde

Răspuns

1. Unde văd semne de nerodire în propria mea viață pe care metafora viței de vie le expune? 2. Cum îmi stârnește amintirea îndurărilor trecute ale lui Dumnezeu din capitolul 16 recunoștință sau mustrare? 3. Ce pas concret de pocăință sau de reînnoită credincioșie îmi sugerează Duhul astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, cercetează inimile noastre așa cum ai cercetat Ierusalimul, arzând orice urmă de nerodnicie și descoperind orice idolatrie ascunsă. Totuși ne agățăm de dragostea legământului care a rostit „Trăiește” peste noi când eram aruncați în sângele nostru și Te rugăm să ne restaurezi, să ne îmbraci cu frumusețea Ta și să ne faci roditori pentru slava Ta prin puterea înnoitoare a Duhului. Înfige aceste avertismente adânc în sufletele noastre, ca să umblăm în pocăință și credincioșie. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →