← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Tit

Tit 1 — cu Simeon

Tit 1Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, Horae Homileticae a lui Charles Simeon rămâne o comoară a expunerii răbdătoare, saturate de Scriptură. Astăzi stăm cu discursul său despre Tit 1:16, unde avertismentul apostolului împotriva falsilor profesori este desfășurat cu claritate caracteristică și gravitate pastorală. Metoda lui Simeon ne invită nu doar să analizăm, ci să ne examinăm propria profesie înaintea luminii căutătoare a cuvântului.
Citește

Citire

Să auzim din nou cuvântul apostolic în capitolul 1 din Tit. Pe măsură ce textul este citit, să luăm aminte atât la avertismentul pe care îl conține, cât și la speranța pe care o implică pentru cei care vor umbla în mod consecvent cu profesia lor de a-L cunoaște pe Dumnezeu.
Studiu
Simeon începe prin a marca caracterul ca fiind comun printre cei care cheamă numele lui Hristos. Acum, deoarece astfel de persoane abundă în toate veacurile, voi intra într-o considerare mai deplină a caracterului aici descris; și observ cu privire la el că este, I. Un caracter comun— [Așa cum toți cei care erau descendenții naturali ai lui Avraam erau considerați ca mărturisind credința lui Avraam, chiar în timp ce trăiau cu totul fără Dumnezeu în lume; tot așa, toți cei care cheamă numele lui Hristos sunt considerați creștini, deși nu se gândesc niciodată să se îndepărteze de vreo nelegiuire pe care o afectează inimile lor. Dar nu despre astfel de persoane intenționez să vorbesc. Persoanele menționate în textul meu doreau în mod evident să fie privite ca religioase: și de aceea atenția mea se va limita la persoane de acest fel. El desfășoară apoi același caracter ca fiind unul înfricoșător. În unele privințe ei diferă mult unul de altul și se disprețuiesc reciproc: dar, în punctul principal, sunt de acord; și anume, în a nu umbla în acord cu profesia lor. Nici unul, nici celălalt nu se predau cu totul Dumnezeului lor: vreo urâciune ascunsă, ca un vierme la rădăcină, le împiedică rodnicia în fapte bune și îi împiedică să „aducă rod la desăvârșire”. Dacă ar fi să fac o deosebire între ei, aș spune că unul mărturisește religia în general; ceilalți mărturisesc o religie de un fel superior: dar, când întregul lor duh, temperament și purtare sunt comparate cu standardul Scripturii, ei arată că inimile lor nu sunt drepte cu Dumnezeu; și că, în timp ce „se apropie de El cu buzele, inimile lor sunt departe de El [Notă: Isaia 29:13 .].”] Este, de asemenea, II. Un caracter înfricoșător— În două privințe aceste persoane își trădează înfricoșător extrema nebunie și răutate: 1. El îl prezintă apoi ca pe un caracter demn de milă. Și iarăși: „Dacă cineva pare a fi religios și nu își înfrânează limba, ci își înșală propria inimă, religia acelui om este zadarnică [Notă: Iacov 1:26 .].” Despre astfel de persoane există puțină, dacă nu chiar nici o, nădejde: pentru că își închipuie că posedă deja tot ce oferă Evanghelia și de aceea sunt surzi la invitațiile și rugămințile pe care le consideră aplicabile doar persoanelor mai puțin favorizate decât ei.] Un astfel de om este cu adevărat, III. Un caracter demn de milă— În mijlocul luminii „umblă încă în întuneric”— [Mărturisind că Îl cunosc pe Dumnezeu, ei iau, desigur, Scripturile ca îndrumător: dar, în ceea ce privește viața reală a evlaviei, sunt încă necunoscători, pentru că „întunericul le-a orbit ochii [Notă: 1 Ioan 2:11 .].” În adevăr, ei văd totul printr-un mediu greșit și ca și cum ar avea un ochi icteric; iar principiile pe care le mărturisesc nu fac decât să-i amăgească spre ruină. Suflete nefericite!
Considerați

Considerare

Simeon încheie prin a apăsa datoria autoexaminării atât în profesie, cât și în practică. ].”] Acum, permiteți-mi să vă îndemn să cercetați, 1. Profesia voastră— [Nu socotiți că o cunoaștere doar speculativă, oricât de extinsă ar fi, va fi de ajuns. Ca să-L cunoașteți pe Dumnezeu cum se cuvine, trebuie să-L cunoașteți ca fiind împăcat cu noi în Hristos Iisus; și trebuie să-L cunoașteți astfel încât să renunțați la orice altă nădejde și să vă încredeți cu totul numai în Hristos. Atunci doar Îl cunoaștem cum se cuvine, când „ne alipim de Hristos cu toată hotărârea inimii.”] 2. Practica voastră— [De puțin folos este să auzim și să aprobăm cuvântul, „dacă nu suntem și împlinitori ai lui [Notă: Iacov 1:22-25 .]:” nici nu putem avea vreo dovadă mulțumitoare că Îl cunoaștem pe Dumnezeu, decât prin ascultarea poruncilor Lui [Notă: 1 Ioan 2:3 .]. Vedeți, deci, ca împreună cu profesia voastră să fie și o purtare sfântă, consecventă: și aveți grijă să „arătați credința voastră prin fapte.”
Răspunde

Răspuns

Unde în propria mea viață profesia întrece practica? Ce rezervă secretă mai împiedică încă ascultarea cu toată inima? Cum voi aduce, prin har, purtarea mea într-un acord mai strâns cu cunoașterea pe care o mărturisesc?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care cercetezi inimile tuturor, dă-ne har să primim cuvântul Tău cu blândețe și să dovedim sinceritatea profesiei noastre printr-o umblare consecventă. Păzește-ne de ipocrizia subtilă care Te cinstește cu buzele în timp ce inima rămâne departe. Unește cunoașterea noastră despre Tine în Hristos cu o ascultare sfântă care împodobește doctrina pe care o mărturisim, prin același Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →