← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel

1 Samuel 17-18 — cu Maclaren

1 Samuel 17-18Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. Astăzi urmăm tratarea sa din 1 Samuel 17-18, unde tânărul păstor înfruntă uriașul și primele umbre cad peste domnia lui Saul. Expunerea atentă a lui Maclaren deschide narațiunea antică ca un model viu pentru credință în orice epocă.
Citește

Citire

Instalați-vă într-un spațiu liniștit și citiți integral 1 Samuel capitolele 17 și 18. Lăsați ciocnirea armatelor, provocarea răsunătoare și deznodământul rapid al întâlnirii din vale să vă vorbească înainte de a ne întoarce la expunerea lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a ne înfățișa victoria credinței neînarmate ca un model pentru orice epocă. Cele două armate stăteau privind una spre cealaltă peste vale, cu ciocniri ocazionale; și timp de patruzeci de zile, probabil un număr rotund, Goliat defila de unul singur, pe partea de sud a râpei, strigându-și batjocurile și provocarea cu o voce ca de taur. Multe scene similare din războaiele clasice și medievale confirmă adevărul tabloului, atât de diferit de bătăliile moderne. Povestea este, pentru toate timpurile, exemplul victoriei credinței neînarmate asupra celei mai mari puteri a lumii. Ea este în mic istoria Bisericii și tipul tuturor bătăliilor pentru Dumnezeu. Este un model mai ales pentru tineri. Atletul tânăr sare în arenă și biruiește, nu datorită propriei puteri, ci pentru că se încrede în Dumnezeu. Maclaren examinează apoi echipamentul credinței atunci când David aruncă armura lui Saul. II. Echipamentul credinței. Saul a vrut să-l onoreze pe David, dar și să-l protejeze, îmbrăcându-l în propria-i îmbrăcăminte regală și împovărându-l cu ajutorul sabiei și al coifului. Iar David a fost dispus să fie astfel echipat, căci nu ține de curajul credinței să disprețuiască orice ajutor exterior. Dar curând a descoperit că nu se putea mișca liber în armura neobișnuită și a aruncat-o, ca un om înțelept. Motivul său era parțial bunul-simț, care îi spunea să nu aleagă arme pe care adversarul le putea mânui mai bine decât el; și parțial încrederea în Dumnezeu, care îi spunea că era mai în siguranță fără altă armură decât haina de păstor și cu doar praștia în mână. Așa stă el, zugrăvit pentru noi cu o vivacitate minunată, cu toiagul într-o mână, cu praștia în cealaltă, ambele familiare și adesea folosite, iar lângă el simpla traistă care îi ținuse hrana cumpătată și care primea acum pietrele netede pe care le adunase trecând râpa spre partea filisteană a văii. Maclaren subliniază apoi anticiparea victoriei de către credință înainte ca piatra să fie aruncată. III. Observați anticiparea victoriei de către credință. Dialogul dinaintea bătăliei are multe paralele în timpurile clasice și printre popoarele sălbatice. Fanfaronada lui Goliat este plină de dispreț față de David și de o încredere de sine trufașă. Grosolănia ei este caracteristică: el va face din tânărul său adversar hrană pentru vulturi și șacali. Este exact ceea ce ar spune un bătăuș. Răspunsul lui David vibrează de o încredere plină de viață și stă ca un exemplu stimulator al temperamentului în care soldații lui Dumnezeu ar trebui să iasă la fiecare luptă, indiferent de adversitate. El recunoaște pe deplin armamentul formidabil al dușmanului: sabia pentru lupta corp la corp, sulița pentru a lovi și sulița de aruncat de la distanță, fiecare armă pe care ingeniozitatea o putea crea și îndemânarea antrenată o putea mânui. Goliat era un arsenal ambulant, iar micul David a ținut seama de armele lui pe măsură ce acestea zdrăngăneau și sclipeau. Nu ține de triumful credinței să ignore numărul și ascuțișul armelor dușmanului. Dar credința le vede pe toate și rămâne netulburată și nerușinată de sărmana praștie de piele și de pietrele netede. Mâna neînarmată care apucă mâna lui Dumnezeu nu trebuie să tremure niciodată; iar cel care poate spune 'Vin... în numele Domnului oștirilor' nu are nevoie să se teamă de o armată de Goliați, chiar dacă fiecare ar fi împânzit de săbii și sulițe ca un arici.
Considerați

Considerare

Maclaren aduce lecția acasă la invidia care poate apărea în propriile noastre sfere mici. Va fi mai de folos să avem grijă să nu facem același lucru în micile noastre vieți și în sferele umile; căci invidia și gelozia față de cei care amenință să ne eclipseze sau, în vreun fel, să ne depășească nu sunt limitate la oamenii din poziții înalte sau cu mari reputații. Rădăcinile lor sunt în noi toți, iar singura cale de a le împiedica să crească luxuriant este să ne gândim mai puțin la reputația noastră și mai mult la datoria noastră, să socotim o chestiune foarte mică ceea ce gândesc oamenii despre noi și chestiunea de cea mai mare importanță ceea ce gândește Dumnezeu.
Răspunde
Unde, în împrejurările voastre actuale, vă invită Dumnezeu să vă încredeți în El cu armele simple pe care le aveți deja în mână? Cum ați putea păzi inima voastră împotriva primelor frământări ale invidiei față de succesul altuia? În ce domeniu al vieții sunteți chemați să creșteți în timp ce altul decade constant și cum veți parcurge acea cale cu smerenie?
Roagă-te
Doamne al oștirilor, Îți mulțumim pentru mărturia credinței care biruiește uriașii lumii. Învață-ne să lăsăm deoparte orice povară care nu este rânduită de Tine și să înaintăm cu praștia și pietrele pe care ni le-ai pus deja în mâini. Ferește-ne de gelozia care se strecoară și întunecă sufletul și dă-ne ca să creștem în timp ce alții scad, ascunzând mereu propriile noastre nume sub steagul marelui Tău nume. Întărește-ne să luptăm în încrederea că victoria este deja asigurată în Hristos. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →