← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 5 — Eterniseed (Epoca Reformei / protestantism istoric)

Ioan 5Eterniseed Original — Vocea Reformată22 min
Deschidere
Capitolul cinci din Ioan prezintă pe Domnul Hristos intrând în Ierusalim la o sărbătoare stabilită a iudeilor și întâlnind un om cu dizabilitate îndelungată la scăldătoarea numită Betesda. Relatarea consemnează că acest om îndurase treizeci și opt de ani de neputință, o durată care plasează cazul dincolo de orice remediu omenesc obișnuit și îndreaptă atenția spre inițiativa suverană a Fiului. Evanghelistul nu consemnează niciun merit sau pregătire prealabilă în suferind; mai degrabă, vindecarea pornește numai din cuvântul lui Hristos. Această relatare se înscrie în mărturia mai largă a Evangheliei că Tatăl a încredințat toată judecata Fiului, astfel încât lucrările săvârșite dezvăluie relația veșnică dintre Tatăl și Fiul. Controversa ulterioară privind Sabatul arată mai departe că ordinea legământului creației și a mântuirii este susținută și împlinită în persoana lui Hristos, nu răsturnată de El. Cititorii sunt deci chemați să ia aminte la pretențiile precise înaintate de Domn cu privire la autoritatea Sa, la martorii care confirmă acele pretenții și la dezbinarea care apare când oamenii refuză mărturia dată.
Citește

Citire

Citiți întregul capitol cinci din Ioan fără întrerupere. Observați succesiunea: descrierea scăldătorii și a mulțimii de bolnavi, menționarea specială a stării îndelungate a unui singur om, adresa directă și porunca lui Isus, efectul imediat al acelui cuvânt, obiecția ridicată cu privire la Sabat și discursul extins în care Isus își expune relația cu Tatăl, martorii care îi acreditează misiunea și consecința primirii sau respingerii Scripturilor. Notați îndeosebi cum vindecarea nu servește ca o minune izolată, ci ca prilej de a declara că Fiul face ceea ce face Tatăl și că toți trebuie să cinstească pe Fiul așa cum cinstesc pe Tatăl.
Studiu
Capitolul se deschide cu Hristos prezent la Ierusalim în timpul unei sărbători. Evanghelistul consemnează că un mare număr de neputincioși zăceau la scăldătoare. Printre ei era unul a cărui neputință durase treizeci și opt de ani. Când Isus l-a văzut și a știut că era de mult în acea stare, l-a întrebat dacă dorește să fie făcut sănătos. Răspunsul omului a dezvăluit atât neajutorarea sa cât și lipsa oricărui ajutor omenesc. Atunci Hristos a vorbit: 'Scoală-te, ia-ți patul și umblă.' Omul a fost imediat vindecat și și-a luat patul. Iudeii l-au acuzat deci că încalcă Sabatul. Omul vindecat a răspuns că acela care l-a făcut sănătos poruncise aceasta. Mai târziu Isus l-a găsit în templu și l-a avertizat să nu mai păcătuiască ca nu cumva să i se întâmple ceva mai rău. Omul i-a identificat apoi pe Isus iudeilor, care l-au prigonit pentru că săvârșise aceste lucruri în ziua de Sabat. Isus a răspuns că Tatăl Său lucrează până acum și El lucrează. Această declarație le-a intensificat dorința de a-L omorî, căci nu numai că încălca Sabatul, ci și Îl numea pe Dumnezeu Tatăl Său, făcându-Se egal cu Dumnezeu. În discursul care urmează, Isus declară că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci numai ceea ce vede pe Tatăl făcând; orice face Tatăl, la fel face și Fiul. Tatăl iubește pe Fiul și Îi arată toate lucrurile pe care le face El Însuși, iar lucrări mai mari vor fi arătate ca ascultătorii să se minuneze. După cum Tatăl înviază morții și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui voiește. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a încredințat toată judecata Fiului, pentru ca toți să cinstească pe Fiul așa cum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu cinstește pe Fiul nu cinstește nici pe Tatăl care L-a trimis. Discursul se îndreaptă apoi spre viața prezentă și învierea viitoare: vine ceasul în care morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce vor auzi vor trăi. Tatăl a dat Fiului autoritate să execute judecata pentru că este Fiul Omului. Isus declară că nu primește mărturie de la oameni, totuși menționează mărturia lui Ioan, pe care iudeii o primiseră pentru o vreme. Lucrările pe care Tatăl I le-a dat să le desăvârșească mărturisesc că Tatăl L-a trimis. Tatăl Însuși a mărturisit, deși iudeii nu I-au auzit glasul și nu I-au văzut chipul. Scripturile de asemenea mărturisesc despre El, totuși iudeii refuză să vină la El ca să aibă viață. Isus notează că nu primește cinste de la oameni, dar știe că le lipsește dragostea de Dumnezeu în ei. A venit în numele Tatălui Său și nu L-au primit; altul va veni în numele său și îl vor primi. Moise, în care ei se încred, îi va acuza, căci dacă ar fi crezut în Moise, ar fi crezut în Hristos, deoarece Moise a scris despre El. Capitolul expune deci atât actul suveran al vindecării cât și expunerea doctrinală a autorității lui Hristos întemeiată pe mărturia Tatălui.
Considerați

Considerare

Același tipar al inițiativei suverane și al cuvântului autoritar apare în învierea lui Lazăr și în vindecarea orbului din naștere, unde lucrările înseși funcționează ca atestare, nu doar ca milă. Afirmația că Fiul face ceea ce face Tatăl răsună narațiunea creației în care Dumnezeu lucrează și Se odihnește, acum împlinită în lucrarea continuă a Fiului. Referința la Moise care scrie despre Hristos îndreaptă atenția spre Deuteronom 18 și promisiunea profetului asemenea lui Moise, al cărui cuvânt trebuie ascultat. Avertismentul că altul va veni în numele său anticipează pretendenți falși de mai târziu și subliniază necesitatea de a-L primi pe Cel acreditat de lucrările Tatălui și de Scripturi. În cadrul mai larg al legământului, controversa privind Sabatul arată că odihna zilei nu este încălcată, ci interpretată de Cel ce este Domn al Sabatului, în acord cu disputele anterioare consemnate în Evangheliile sinoptice.
Răspunde

Răspuns

În ce fel durata de treizeci și opt de ani a stării omului îndreaptă atenția departe de pregătirea omenească și spre timpul suveran al cuvântului lui Hristos? Cum modelează cerința de a cinsti pe Fiul așa cum este cinstit Tatăl modul în care biserica primește și se supune Scripturilor scrise care mărturisesc despre El? În ce feluri concrete se manifestă respingerea sau primirea prezentă a autorității lui Hristos în îndatoririle obișnuite ale vieții de legământ sub cuvântul predicat?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeule, care ai încredințat toată judecata Fiului Tău și ai mărturisit despre El prin lucrări, prin profeți și prin Scripturi, dă-ne să primim mărturia pe care ai dat-o și să cinstim pe Fiul așa cum Te cinstim pe Tine. Păzește-ne de necredința care refuză pe Cel trimis în numele Tatălui și întărește-ne în legământul în care Moise și profeții au scris despre Hristos. După cum ai vorbit și omul neputincios s-a ridicat, vorbește din nou prin Duhul Tău ca să umblăm în ascultarea care izvorăște din viața dată de Fiul. Păzește-Ți biserica de a primi pe altul care vine în numele său și fă-ne să rămânem în cuvântul care ne va judeca în ziua de pe urmă. Prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Reformată · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.