← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul

Deuteronomul 25-26 — cu Brown

Deuteronomul 25-26Comentariul lui Jamieson, Fausset și Brown la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Astăzi deschidem Comentariul asupra întregii Biblii al lui Robert Jamieson, A.R. Fausset și David Brown la Deuteronomul 25-26. Aceste capitole prezintă o serie de legi civile și rânduieli de închinare care au modelat viața lui Israel în țară. Comentariul parcurge verset cu verset limitele pedepsei, protecțiile pentru cei vulnerabili, comerțul cinstit, pomenirea vrăjmașilor și prezentarea plină de bucurie a primelor roade și zeciuielilor. Expunerea sa concisă și respectuoasă ne ajută să auzim cum aceste porunci străvechi descoperă dreptatea și harul lui Dumnezeu. Ascultăm așteptând ca Duhul să aplice aceleași principii la umblarea noastră de credință de astăzi.
Citește

Citire

Întoarceți-vă acum la capitolele 25 și 26 din Deuteronomul. Citiți capitolele încet, observând rânduielile privind pedeapsa corporală, căsătoria leviratică, greutățile cinstite, porunca de a pomeni pe Amalec și mărturisirea anuală care însoțea coșul cu primele roade. Lăsați cuvintele să se așeze înainte de a ne întoarce la comentariu pentru lumină mai deplină asupra acestor învățături ale legământului.
Studiu
Jamieson deschide tratarea disciplinei judecătorești afirmând cele două restricții mozaice privind bătaia. Versetul 2. 2, 3. dacă omul rău este vrednic să fie bătut —În sentințele judecătorești care hotărau o pedeapsă mai mică decât cea capitală, biciuirea, asemenea bastonadei egiptene, era forma cea mai obișnuită în care erau executate. Legea lui Moise, totuși, a introdus două restricții importante; și anume: (1) Pedeapsa trebuia aplicată în prezența judecătorului în loc să fie aplicată în particular de vreun slujbaș fără inimă; și (2) Cantitatea maximă trebuia limitată la patruzeci de lovituri, în loc să fie hotărâtă după voia sau patima arbitrară a magistratului. Egipteanul, asemenea conducătorilor turci și chinezi, aplica adesea bastonul până provoca moartea sau șchiopătarea pe viață. Din ce consta biciul la început nu ni se spune; dar în vremurile de mai târziu, când evreii erau extrem de scrupuloși în a se ține de litera legii și, de teama greșelii de calcul, doreau să rămână în limita prescrisă, era format din trei șnururi, terminându-se în curele de piele, iar treisprezece lovituri ale acestuia se socoteau ca treizeci și nouă de lovituri ( :- ). El explică apoi prevederea omenoasă privind boul nemuștruluit. Versetul 4. 4. Să nu legi gura boului când treieră grâul —În Iudeea, ca și în Siria și Egiptul modern, boabele mai mari erau scoase prin picioarele boilor, care, înjugați împreună, zi după zi, călcau în jurul spațiilor largi deschise care formau ariile. Animalelor li se permitea să ia liber o îmbucătură, când alegeau să o facă: o rânduială înțeleaptă cât și omenoasă, introdusă de legea lui Moise (compară 1 Corinteni 9:9 ; 1 Timotei 5:17 ; 1 Timotei 5:18 ). Fausset expune apoi legea căsătoriei leviratice și ceremonia ei publică. Versetul 5. 5-10. soția celui mort să nu se mărite cu un străin: fratele bărbatului ei . . . s-o ia de nevastă —Această obiceiu exista înainte de vremea lui Moise ( Geneza 38:8 ). Dar legea lui Moise a făcut obiceiul obligatoriu ( Geneza 38:8- : ) pentru frații mai tineri, sau pentru cea mai apropiată rudă, să se căsătorească cu văduva ( Rut 4:4 ), asociind dorința firească de a perpetua numele unui frate cu păstrarea proprietății în familiile și semințiile evreiești. Dacă fratele mai tânăr refuza să se supună legii, văduva își aducea cererea înaintea autorităților locului la o adunare publică (poarta cetății); iar el, după ce își declara refuzul, era poruncit să dezlege cureaua încălțămintei sale —un semn de degradare— urmat de scuiparea pe pământ —cea mai puternică expresie a oprobriului și disprețului printre popoarele răsăritene. Încălțămintea era păstrată de magistrat ca dovadă a tranzacției, iar părțile se despărțeau.
Considerați

Considerare

Brown subliniază datoria solemnă de a pomeni atacul neprovocat al lui Amalec. Versetul 17. 17-19. Aduceți-vă aminte ce a făcut Amalec —Această atrocitate rece și lașă nu este povestită în istoria anterioară ( Exodul 17:14 ). A fost o ofensă neprovocată împotriva legilor firii și ale omenirii, precum și o sfidare îndrăzneață a acelui Dumnezeu care arătase atât de limpede bunăvoința Sa față de Israel (vezi despre Exodul 17:14- : ; Exodul 17:14- : ; Exodul 17:14- : ). El încheie subliniind declarația cerută la prezentarea zeciuielilor. Versetul 14. 14. Nu am mâncat din el în timpul jalei mele —într-un timp de întristare, care aducea întinare asupra lucrurilor sfinte; sub pretextul sărăciei și refuzând să dau ceva săracilor. nici . . . pentru vreun scop necurat —adică vreun scop obișnuit, diferit de ceea ce Dumnezeu rânduise și care ar fi fost o pângărire a lui. nici n-am dat ceva din el pentru morți —la vreun serviciu funerar sau unui idol, care este un lucru mort.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează limita loviturilor de bici vederea noastră asupra dreptății măsurate astăzi? În ce feluri ar putea porunca de a pomeni pe Amalec să se aplice la păzirea împotriva vrăjmașilor spirituali persistenti? Ce ne învață mărturisirea anuală a primelor roade despre recunoașterea stăpânirii lui Dumnezeu asupra a tot ce posedăm?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Ceresc, Te lăudăm pentru poruncile drepte ale Cuvântului Tău, care cheamă poporul Tău la dreptate temperată de milă și la relații cinstite în fiecare domeniu al vieții. Prin Duhul Tău, trezește inimile noastre să-și amintească de marea Ta eliberare, să-Ți aducă întâiurile din tot ce suntem și avem cu mărturisire sinceră și să umble în ascultarea care izvorăște din credința în Hristos singur. Amin.

Comentariul lui Jamieson, Fausset și Brown la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →