← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Geneza 11-12 — cu Matei Henry

Geneza 11-12Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul clasic al lui Matei Henry deschide o fereastră către narațiunea antică din Geneza 11–12, unde mândria umană se ciocnește cu scopul divin. Expunerea sa atentă dezvăluie atât nebunia constructorilor Babelului, cât și credincioșia liniștită care duce la Avraam. Pe măsură ce urmărim perspectivele lui Henry, descoperim cum judecățile și promisiunile lui Dumnezeu modelează povestea mântuirii. Lecția de astăzi ne invită să zăbovim asupra acestor capitole cu atenție proaspătă, permițând observațiilor atemporale ale lui Henry să ne trezească inimile spre smerenie și încredere în Domnul care risipește și adună potrivit sfatului său înțelept.
Citește

Citire

Acordă-ți timp acum să citești Geneza capitolele 11 și 12 încet și cu rugăciune. Ascultă contrastul dintre încercarea mândră de la Babel și călătoria ascultătoare a lui Avram. Observă cum textul trece de la confuzie și risipire la promisiunea binecuvântării pentru toate neamurile. Lasă cuvintele să se așeze în duhul tău înainte de a te întoarce la reflecțiile lui Matei Henry asupra acestor evenimente cruciale.
Studiu
Henry începe prin a prezenta scena de după potop pentru evenimentele de la Babel. Sfârșitul capitolului precedent ne spune că prin fiii lui Noe, sau printre fiii lui Noe, neamurile au fost împărțite pe pământ după potop, adică au fost distinse în mai multe seminții sau colonii; și, locurile devenind prea strâmte pentru ei, fie a fost hotărât de Noe, fie s-a convenit între fiii săi, în ce direcție să se îndrepte fiecare seminție sau colonie, începând cu țările cele mai apropiate de ei și intenționând să înainteze tot mai departe și să se îndepărteze tot mai mult una de alta, pe măsură ce creșterea companiilor lor ar cere. Astfel a fost așezată bine chestiunea, la o sută de ani după potop, cam pe vremea nașterii lui Peleg; dar fiii oamenilor, se pare, nu voiau să se risipească în locuri îndepărtate; credeau că cu cât mai mulți, cu atât mai vesel și mai sigur, și de aceea au uneltit să rămână împreună și au fost leneși să meargă să ia în stăpânire pământul pe care Domnul Dumnezeul părinților lor li-l dăduse (Iosua 18:3), socotindu-se mai înțelepți decât Dumnezeu sau Noe. Acum, aici avem, El explorează apoi condițiile practice care au susținut planurile constructorilor. I. Avantajele care au favorizat planul lor de a rămâne împreună, 1. Toți vorbeau o singură limbă, v. 1. Dacă au existat limbi diferite înainte de potop, totuși doar limba lui Noe, care probabil era aceeași cu a lui Adam, a fost păstrată prin potop și a continuat după el. Acum, cât timp se înțelegeau cu toții, erau mai predispuși să se iubească unii pe alții, mai capabili să se ajute și mai puțin înclinați să se despartă. 2. Au găsit un loc foarte convenabil și comod pentru a se așeza (v. 2), o câmpie în țara Șinear, o câmpie spațioasă, capabilă să-i cuprindă pe toți, și o câmpie roditoare, capabilă, potrivit numărului lor actual, să-i susțină pe toți, deși poate nu au luat în considerare ce loc va fi pentru ei când numărul lor va crește. Observă, Locuințele atrăgătoare, pentru prezent, se dovedesc adesea tentații prea puternice pentru neglijarea atât a datoriei, cât și a interesului, în ceea ce privește viitorul. Henry consideră apoi intervenția directă a lui Dumnezeu în întreprindere. I. Cunoștința pe care Dumnezeu a luat-o despre planul pus în mișcare: Domnul S-a coborât să vadă cetatea, v. 5. Este o expresie după felul oamenilor; El a cunoscut-o la fel de clar și deplin cum cunosc oamenii ceea ce vin să vadă la fața locului. Observă, 1. Înainte de a da judecată asupra cauzei lor, a cercetat-o; căci Dumnezeu este incontestabil de drept și echitabil în toate procedurile Sale împotriva păcatului și a păcătoșilor și nu osândește pe nimeni fără a fi ascultat. 2. Este vorbit ca un act de condescendență din partea lui Dumnezeu să ia seama chiar și la această clădire, de care întreprinzătorii erau atât de mândri; căci El Se smerește să privească la faptele, chiar și la cele mai însemnate, ale acestei lumi de jos, Psalmii 113:6. 3. Se spune că este turnul pe care l-au zidit fiii oamenilor, ceea ce sugerează, (1.) Slăbiciunea și fragilitatea lor ca oameni. Era un lucru foarte nebunesc ca fiii oamenilor, viermi ai pământului, să sfideze cerul și să-L provoace pe Domnul la gelozie. Sunt ei mai tari decât El? (2.) Păcătoșenia și vinovăția lor. Erau fiii lui Adam, așa este în ebraică; ba chiar ai acelui Adam, Adam cel păcătos și neascultător, ai cărui copii sunt prin fire copii ai neascultării, copii care strică. (3.) Deosebirea lor de copiii lui Dumnezeu, de cei ce mărturisesc religia, de la care acești constructori îndrăzneți s-au despărțit și au zidit acest turn ca să susțină și să perpetueze despărțirea. Piosul Eber nu se află printre această ceată de nelegiuiți; căci el și ai săi sunt numiți copiii lui Dumnezeu și de aceea sufletele lor nu vin la taină, nici nu se unesc cu adunarea acestor fii ai oamenilor.
Considerați

Reflectare

Henry încheie capitolul urmărind linia care duce la Avram. Avem aici o genealogie, nu o genealogie fără sfârșit, căci aici se termină cu Avram, prietenul lui Dumnezeu, și duce mai departe la Hristos, sămânța promisă, care era fiul lui Avram, și din Avram se socotește genealogia lui Hristos (Matei 1:1, etc.); astfel încât, punând împreună cap. 5, cap. 11 și Matei 1, ai o genealogie întreagă a lui Iisus Hristos care nu poate fi produsă, din câte știu eu, despre nicio altă persoană din lume, în afara liniei Sale, și la o asemenea distanță de izvor. Și, punând laolaltă aceste trei genealogii, vom găsi că de două ori zece și de trei ori paisprezece generații sau descendențe au trecut între primul și al doilea Adam, arătând clar despre Hristos că nu era doar Fiul lui Avraam, ci Fiul omului și sămânța femeii. Observă aici, 1. Nimic nu este lăsat consemnat despre cei din această linie decât numele și vârstele lor, Duhul Sfânt părând să treacă în grabă prin ei spre istoria lui Avram. Cât de puțin știm despre cei care au mers înaintea noastră în această lume, chiar și despre cei care au trăit în aceleași locuri unde trăim noi, după cum știm de asemenea puțin despre contemporanii noștri din locuri îndepărtate! Avem destule de făcut ca să ne îngrijim de lucrarea zilei noastre și să-L lăsăm pe Dumnezeu să ceară ceea ce a trecut, Eclesiastul 3:15. 2. A existat o scădere treptată observabilă în anii vieții lor. Sem a ajuns la 600 de ani, care totuși au rămas sub vârsta patriarhilor de dinainte de potop; următorii trei au rămas sub 500; următorii trei nu au ajuns la 300; după ei nu mai citim despre niciunul care să fi ajuns la 200, în afară de Terah; și, nu multe veacuri după aceasta, Moise socotea șaptezeci sau optzeci ca fiind maximumul la care ajung de obicei oamenii. Când pământul a început să se umple, viețile oamenilor au început să se scurteze; astfel încât scăderea trebuie atribuită înțeleptei rânduieli a Proniei, mai degrabă decât vreunei decăderi a firii. Pentru cei aleși, zilele oamenilor sunt scurtate; și, fiind rele, este bine că sunt puține și nu ajung la anii vieții părinților noștri, Geneza 47:9. 3. Eber, de la care au fost numiți evreii, a fost cel mai longeviv dintre cei născuți după potop, ceea ce poate a fost răsplata evlaviei sale deosebite și a aderării stricte la căile lui Dumnezeu. Reflectând asupra casei lui Terah, Henry notează chemarea din afara unui ținut idolatru. I. Țara sa: Ur din Haldei. Aceasta era pământul nașterii sale, o țară idolească, unde chiar și copiii lui Eber degeneraseră. Observă, Cei care sunt, prin har, moștenitori ai pământului făgăduinței, trebuie să-și amintească ce a fost pământul nașterii lor, care a fost starea lor coruptă și păcătoasă prin fire, stânca din care au fost ciopliți.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viața mea sunt ispitit să construiesc siguranță în afara îndrumării lui Dumnezeu? 2. Cum vorbește risipirea de la Babel propriilor mele tendințe spre încredere în sine? 3. În ce feluri mă invită Dumnezeu să ies în credință ca Avram, părăsind ceea ce îmi este familiar?
Roagă-te

Rugăciune

Tată milostiv, smerește inimile noastre înaintea judecății Babilonului și risipește orice gând mândru care se ridică împotriva Ta. Dă-ne credința lui Avram ca să părăsim tot ce ne-ar ține înapoi și să urmăm chemarea Ta spre țara cea mai bună pe care ai promis-o. Prin Duhul Tău întărește-ne să umblăm prin credință și nu prin vedere, încrezându-ne în promisiunile Evangheliei împlinite în Fiul Tău. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →