← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ezechiel

Ezechiel 15-16 — cu Simeon

Ezechiel 15-16Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, Horae Homileticae a lui Charles Simeon oferă o lumină constantă asupra cuvântului profetic. Astăzi ne îndreptăm atenția asupra discursului său despre Ezechiel 16, unde marele exeget evanghelic urmărește mila legământului lui Dumnezeu de la adâncurile infidelității omenești până la minunea liniștită a fidelității reînnoite. Tratarea sa invită Biserica să reflecteze atât asupra severității cât și asupra tandreței iubirii divine fără a se abate de la sensul clar al Scripturii. Ne întoarcem deci la aceste pagini cu reverență, cerând Duhului care l-a inspirat pe profet să ne deschidă inimile pe măsură ce cuvintele lui Simeon sunt citite.
Citește

Citire

Să dăm acum ascultare cuvântului Domnului din Ezechiel capitolele cincisprezece și șaisprezece. Pe măsură ce profetul prezintă vița din pădure și copilul găsit logodit de Domnul, ascultăm glasul care și judecă și restaurează. Citirea să ne pregătească să primim înțelepciunea omiletică ce urmează.
Studiu
Simeon începe prin a expune imaginea extinsă a copilului expus și aplicarea ei. Nu ar trebui, în general, să luăm prilej din singurul cuvânt 'tu' pentru a investiga pe larg caracterul și purtarea persoanelor adresate: dar aici subiectul nostru cere absolut să facem acest lucru; deoarece întregul capitol este ocupat cu descrierea acestuia; și o considerare deplină a lui este necesară pentru a obține o înțelegere corectă a textului nostru. Ne propunem deci, dintr-o vedere a textului nostru legat de întregul capitol, să vă prezentăm: I. Întinderea răutății omului. Vom da, în primul rând, un scurt rezumat al capitolului: [Se presupune aici că un copil, din momentul nașterii sale, este lăsat expus într-un câmp deschis, fără ca cineva să-i acorde cea mai mică atenție; și că în acea situație, unde ar fi pierit repede, este observat de Iehova, care îi administrează imediat toate nevoile și astfel îi păstrează viața. El continuă să declare promisiunea restaurării legământului către cel necredincios. lumea păgână în ansamblu), și Samaria și fiicele ei (adică cele zece seminții ale lui Israel), la starea lor de odinioară; și apoi, 'când vei primi surorile tale, pe cea mai mare și pe cea mai mică, ți le voi da ție ca fiice, dar nu prin legământul tău [Notă: ver. 53, 55, 61, 62.]: și voi statornici legământul meu cu tine.' Aici se afirmă clar că va fi o restaurare a întregii națiuni evreiești, împreună cu o convertire generală a neamurilor: și că toate vor fi unite, nu pe temelia legământului făcut cu evreii pe Muntele Sinai, ('nu prin legământul tău'), ci pe temelia noului 'legământ făcut cu ei în zilele tinereții lor', chiar cu Avraam tatăl lor: acesta este legământul pe care l-ar restabili cu ei; și potrivit cu tenoarea lui le-ar ierta liber toate nelegiuirile trecute și le-ar reda bucuria veșnică a favorii sale. Simeon arată apoi că primirea milei produce mai degrabă oroare de sine decât mândrie. Chiar în ceruri, dacă un astfel de om ar ajunge vreodată în acel loc binecuvântat, el ar jefui pe Dumnezeu de slava sa și și-ar atribui mântuirea, cel puțin în parte, propriei sale bunătăți superioare, care a fost prima cauză mișcătoare a milei lui Dumnezeu față de el.] Este contrar și faptelor: ['Atunci îți vei aminti căile tale și te vei rușina:' da, 'voi statornici cu tine legământul meu, ca să (ce? să fii ridicat de mândrie? Nu: ca să) îți amintești și să fii încurcat și să nu mai deschizi gura niciodată din cauza rușinii tale, când voi fi împăcat cu tine pentru tot ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu.' Aici este adevărata stare a fiecărui suflet iertat: mila lui Dumnezeu față de el îl smerește în țărână și îl face să se urască pe sine în țărână și cenușă.
Considerați

Considerare

Simeon apasă asupra efectului durabil al harului iertător asupra conștiinței. S-ar crede de către cei mai mulți că spiritul unei soții iubitoare, credincioase și ascultătoare ar fi potrivit pentru soția lui Hristos: și așa ar fi dacă acea soție nu și-ar fi încălcat niciodată jurămintele nupțiale. Dar noi toți suntem ca această femeie adulteră: și, așa cum o adulteră, care ar fi fost circumstanțiată exact ca ea în capitolul dinaintea noastră, după ce ar fi fost restaurată la favoarea soțului ei, nu s-ar ierta niciodată pe sine, oricât de liber ar fi iertat-o el, tot așa va face și un suflet plin de har când este restaurat la favoarea divină: da, însăși favoarea lui Dumnezeu, în măsura în care este exercitată față de el, va crea în suflet doar o mai adâncă oroare de sine pentru că a păcătuit vreodată împotriva unui Dumnezeu atât de plin de har. O admirație a bunătății lui Dumnezeu și o scârbă de propria sa josnicie nu vor înceta niciodată să ocupe sufletul care a fost astfel restaurat.] Vă chemăm deci, în încheiere, să vă amintiți: 1. Milele legământului vostru: [Cât de de nespus sunt acestea! El încheie chemând credincioșii la împlinirea credincioasă a jurămintelor legământului lor. Nu trebuie să vă mulțumiți cu câteva servicii; trebuie să aspirați la astfel de măsuri de iubire și curăție care să vă facă mai plăcuți în ochii binecuvântatului vostru Domn și să facă ca numele său să fie slăvit în voi. În lumea care se apropie, când Mielul își va lua public acasă Mireasa, veți fi îmbrăcați în pânză albă fină, potrivită pentru ocazie. Pregătiți acele veșminte cât sunteți încă aici; și prin cele mai bogate ungeri ale harului divin deveniți zilnic potriviți pentru camera nupțială: și atunci nunțile vor sosi curând; și veți fi fericiți pentru totdeauna în sânul Dumnezeului vostru.
Răspunde

Răspuns

Cum expune memoria milelor anterioare ale lui Dumnezeu caracterul adevărat al afecțiunilor mele prezente? În ce feluri a adâncit asigurarea iertării mai degrabă decât a diminuat simțul meu de nevrednicie? Ce pas concret de fidelitate reînnoită sunt invitat să fac astăzi ca răspuns la legământul pe care Domnul l-a restabilit?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne, care te-ai uitat la noi în sângele nostru și ne-ai zis: Trăiește, dă ca amintirea legământului tău să ne țină mereu smeriți la picioarele tale. Bogățiile harului tău, atât de liber declarate în cuvântul tău, să lucreze în noi acea rușine evlavioasă care duce la sfântă iubire. Păzește-ne de prezumția care își uită propria josnicie și de disperarea care se îndoiește de puterea ta de a restaura. Îmbracă-ne zilnic cu smerenia și curăția care se cuvin Miresei lui Hristos, ca atunci când el va veni să-și revendice ai săi să fim găsiți gata și fără pată. Prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →