← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel

1 Samuel 27-28 — cu Matthew Henry

1 Samuel 27-28Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Matthew Henry ne călăuzește prin zilele de încheiere ale domniei lui Saul și timpul petrecut de David printre filisteni în 1 Samuel 27-28. Comentariul său evidențiază contrastul dintre un om după inima lui Dumnezeu care șovăie și un rege care s-a întors deja de la Domnul. Vedem frică, compromis și măsuri disperate desfășurându-se pe fundalul unei bătălii iminente. Expunerea atentă a lui Henry ne invită să examinăm cum necredința și neascultarea modelează alegerile chiar și ale unor figuri biblice familiare. Pe măsură ce urmăm reflecțiile sale, ni se reamintește că fiecare decizie poartă consecințe de durată pentru noi înșine și pentru cei pe care îi conducem.
Citește

Citire

Acordă-ți timp acum să citești 1 Samuel capitolele 27 și 28 în traducerea preferată. Observă decizia lui David de a căuta refugiu printre filisteni și relatarea ultimei nopți a lui Saul înainte de bătălie. Permite narațiunii să se desfășoare fără grabă, acordând atenție motivelor și temerilor exprimate de fiecare conducător. Revino când ești gata să studiezi perspectivele lui Henry alături de text.
Studiu
Henry începe prin a urmări slăbiciunea credinței care l-a cuprins pe David. Iată, I. Prevalența fricii lui David, care a fost efectul slăbiciunii credinței sale (v. 1): El a zis inimii sale (așa se poate citi), în discuțiile sale cu ea despre starea sa prezentă, Voi pieri într-o zi de mâna lui Saul. Și-a înfățișat sieși mânia și răutatea neîmpăcată a lui Saul (care nu putea fi adus la o împăcare) și trădarea propriilor săi compatrioți, martor fiind aceea a zifiților, odată și iarăși; s-a uitat la propriile sale forțe și a observat cât de puține erau și că nu veniseră întăriri la el de multă vreme, nici nu putea percepe că făcea vreun progres; și de aici, într-o dispoziție melancolică, trage această concluzie întunecată: Voi pieri într-o zi de mâna lui Saul. Dar, o, tu de puțină credință! de ce te îndoiești? Nu fusese el uns ca rege? Nu implica aceasta o asigurare că va fi păstrat pentru împărăție? Deși nu avea motiv să se încreadă în promisiunile lui Saul, nu avea el tot motivul din lume să se încreadă în promisiunile lui Dumnezeu? Experiența sa a grijii particulare pe care Providența a avut-o de el ar fi trebuit să-l încurajeze. Cel ce a izbăvit face și va face. Dar necredința este un păcat care îi înconjoară ușor chiar și pe oamenii buni. Când afară sunt lupte, înăuntru sunt temeri, și este o treabă grea să le depășești. Doamne, sporește credința noastră! Henry examinează apoi în detaliu relațiile lui David cu Achiș. Iată o relatare a acțiunilor lui David în timp ce era în țara filistenilor, un atac aprig pe care l-a făcut asupra unor rămășițe ale națiunilor osândite, succesul său în acesta și prezentarea pe care i-a făcut-o lui Achiș. 1. Putem să-l absolvim de nedreptate și cruzime în această acțiune deoarece acei oameni pe care i-a nimicit erau astfel de oameni pe care cerul îi osândise de mult la distrugere, iar cel ce a făcut-o era unul pe care cerul îl rânduise la domnie; astfel încât lucrul era foarte potrivit să fie făcut, iar el era foarte potrivit să-l facă. Nu era pentru cel uns să lupte bătăliile Domnului să stea în lenevie, oricât ar fi considerat el potrivit, din modestie, să se retragă. El dorea să fie în siguranță de Saul doar ca să se poată expune pentru Israel. A răzbunat o veche ceartă pe care Dumnezeu o avea cu aceste națiuni și în același timp a adus provizii pentru sine și armata sa, căci prin săbiile lor trebuiau să trăiască. Amaleciții trebuiau să fie cu toții nimiciți. Probabil gheșuriții și ghezriții erau ramuri ale lui Amalec. Saul a fost respins pentru că i-a cruțat, David completează lipsa ascultării sale înainte de a-i urma. I-a lovit și nu a lăsat pe nimeni în viață, v. 8, 9. Slujba s-a plătit singură, căci au luat o abundență de pradă, care a servit pentru subzistența forțelor lui David. 2. Totuși nu-l putem absolvi de disimulare față de Achiș în relatarea pe care i-a dat-o despre această expediție. (1.) David, se pare, nu era dispus ca el să cunoască adevărul și de aceea nu a cruțat pe nimeni să ducă vești la Gat (v. 11), nu pentru că îi era rușine de ceea ce făcuse ca de un lucru rău, ci pentru că se temea, dacă filistenii ar fi aflat, ar fi fost îngrijorați de pericol pentru ei înșiși sau aliații lor adăpostindu-l printre ei și l-ar fi alungat de pe țărmurile lor. Ar fi fost ușor de concluzionat, Dacă așa a făcut, așa va fi obiceiul lui, și de aceea ascunde cu sârguință de ei, ceea ce, se pare, putea face ucigându-i pe toți, căci niciunul dintre vecinii lor nu l-ar fi denunțat, nici poate nu ar fi aflat curând ce s-a făcut, informațiile nefiind comunicate atât de ușor atunci ca acum. (2.) A ascuns de Achiș cu o echivocare deloc potrivită caracterului său. Fiind întrebat în ce direcție făcuse incursiunea, a răspuns, Împotriva sudului lui Iuda, v. 13. Era adevărat că invadase acele țări care se aflau la sud de Iuda, dar l-a făcut pe Achiș să creadă că invadase acelea care se aflau la sud în Iuda, zifiții de exemplu, care îl trădaseră odată și iarăși; așa l-a înțeles Achiș și de aici a dedus că își făcuse poporul Israel să-l urască și astfel s-a legat de interesul lui Achiș. Fidelitatea lui Achiș față de el, buna sa părere despre el și încrederea pe care a pus-o în el agravează păcatul său de a-l înșela astfel, pe care, cu alte asemenea cazuri, David pare să reflecte cu pocăință când se roagă, Îndepărtează de la mine calea minciunii. Henry se îndreaptă apoi spre decizia lui Saul de a căuta un medium. Aici, I. Saul caută o vrăjitoare, v. 7. Când Dumnezeu nu i-a răspuns, dacă s-ar fi smerit prin pocăință și ar fi perseverat în căutarea lui Dumnezeu, cine știe dacă la urmă nu ar fi fost ascultat pentru el? dar, deoarece nu poate discerne nicio mângâiere nici din cer nici de pe pământ (Isa. viii. 21, 22), hotărăște să bată la porțile iadului și să vadă dacă vreunul de acolo îi va fi prieten și îi va da sfat: Caută-mi o femeie care are un duh familiar, v. 7. Iar slujitorii săi au fost prea dornici să-l servească în această afacere rea; i-au recomandat imediat una la Endor (un oraș nu departe) care scăpase de execuția edictului lui Saul. La ea hotărăște să apeleze. Aici este de vină, 1. Cu dispreț față de Dumnezeul lui Israel; ca și cum vreo creatură ar putea să-i facă un bine când Dumnezeu l-a părăsit și s-a încruntat la el. 2. Cu contradicție față de sine. El știa gravitatea păcatului vrăjitoriei, altfel nu ar fi nimicit pe cei ce aveau duhuri familiare; totuși acum recurge la aceea ca la un oracol pe care îl condamnase înainte ca o urâciune. Este obișnuit ca oamenii să înfiereze sever acele păcate la care nu sunt ispitiți, dar apoi să fie ei înșiși învinși de ele. Dacă i s-ar fi spus lui Saul, când distrugea vrăjitoarele, că el însuși va consulta curând una, ar fi spus, ca Hazael, Ce? Este slujitorul tău un câine? Dar cine știe în ce nenorociri vor alerga aceia care părăsesc pe Dumnezeu și sunt părăsiți de el?
Considerați

Considerare

Henry încheie secțiunea încadrând mișcarea mai largă a narațiunii. Se fac aici pregătiri pentru acel război care va pune capăt vieții și domniei lui Saul și astfel va face loc lui David la tron. În acest război, I. Filistenii sunt agresorii și Achiș, regele lor, îl face pe David confidentul său, ver. 1, 2. II. Israeliții se pregătesc să-i primească, iar Saul, regele lor, își face diavolul consilierul intim și astfel umple măsura nelegiuirii sale. Observă, 1. Starea de disperare în care era Saul, ver. 3-6. 2. Apelul pe care l-a făcut la o vrăjitoare, ca să-l aducă pe Samuel, ver. 7-14. 3. Discursul său cu apariția, ver. 15-19. Uimirea pe care i-a provocat-o, ver. 20-25.
Răspunde

Răspuns

Unde în circumstanțele tale actuale ar putea frica să te îndemne să ieși din direcția clară a lui Dumnezeu? Cum răspunzi când simți că Domnul a devenit tăcut față de tine? În ce feluri poți să te păzești de genul de compromis care începe cu mici ascunderi?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, îți mulțumim pentru înregistrarea cinstită a greșelilor slujitorilor tăi păstrată pentru instruirea noastră. Păzește-ne de necredința care l-a condus pe David să caute siguranță în afara locului rânduit de tine și de inima împietrită care l-a împins pe Saul la sfat interzis. Întărește credința noastră când răspunsurile par întârziate și păzește-ne de orice formă de compromis care începe în frică. Să umblăm deschis înaintea ta, încrezându-ne în promisiunile tale chiar când calea pare nesigură. Dă-ne smerenia de a ne pocăi repede și curajul de a rămâne unde ne-ai așezat până când vei deschide ușa următoare. În numele lui Hristos ne rugăm.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →