Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor 15 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la Faptele Apostolilor 15 ne invită în prima mare conversație de familie a Bisericii primare. Cu claritate pastorală el arată cum bucuria față de convertirea neamurilor a întâlnit rapid fricțiunea unor convingeri diferite. Tonul său cumpănit ne amintește că dezacordul nu trebuie să distrugă comuniunea atunci când conducătorii caută împreună pe Duhul. În următoarele câteva minute vom asculta cum Henry urmărește atât tensiunea cât și rezolvarea care au apărut la Ierusalim. Cuvintele sale ne mai întăresc și astăzi când unitatea pare fragilă.
Citește
Citire
Întoarce-te acum la Faptele Apostolilor 15 și citește capitolul încet. Observă bucuria care întâmpină vestea credinței neamurilor și întrebarea ascuțită care urmează. Lasă textul să așeze scena înainte de a ne întoarce la reflecțiile lui Henry despre felul în care Biserica a căutat împreună înțelepciunea.
Studiu
Henry deschide studiul avertizând Biserica să nu presupună o pace neîntreruptă.
Chiar și atunci când lucrurile merg foarte lin și plăcut într-un stat sau într-o Biserică, este o nebunie să fii în siguranță și să crezi că muntele stă tare și nu poate fi clintit; va apărea o neliniște sau alta, care nu este prevăzută, nu poate fi prevenită, dar trebuie să fim pregătiți pentru ea. Dacă a existat vreodată un cer pe pământ, cu siguranță a fost în Biserica din Antiohia în acest timp, când erau atât de mulți slujitori excelenți acolo și binecuvântatul Pavel printre ei, zidind acea Biserică în credința ei preasfântă. Dar aici avem pacea lor tulburată și diferențe care apar. Iată,El introduce apoi noua învățătură care a tulburat Antiohia.
I. O nouă doctrină pornită printre ei, care a prilejuit această dezbinare, obligând pe convertiții dintre neamuri să se supună circumciziei și legii ceremoniale, v. 1. Mulți care fuseseră prozeliți ai religiei iudaice au devenit creștini; și ar fi vrut ca aceia care au fost prozeliți ai religiei creștine să devină iudei.Apoi Henry consemnează poziția fermă luată de Pavel și Barnaba.
II. Opoziția pe care Pavel și Barnaba au dat-o acestei noțiuni schismatice, care îngrădea mântuirea la iudei, acum când Hristos a deschis ușa mântuirii neamurilor (v. 2): Ei au avut o disensiune și o dispută nu mică cu ei. Ei nu ar fi cedat nicidecum acestei doctrine, ci au apărut și au argumentat public împotriva ei. 1. Ca slujitori credincioși ai lui Hristos, ei nu ar fi vrut să vadă adevărurile Lui trădate. Ei știau că Hristos a venit să ne elibereze de jugul legii ceremoniale și să dărâme zidul acela de despărțire dintre iudei și neamuri și să-i unească pe amândoi în Sine; și de aceea nu puteau suferi să audă de circumcizia convertiților dintre neamuri, când instrucțiunile lor erau doar să-i boteze. Iudeii s-ar uni cu neamurile, adică ar vrea ca aceștia să se conformeze în toate riturilor lor, și atunci, și nu mai devreme, îi vor privi ca pe frații lor; și nu le este mulțumire. Dar, acesta nefiind modul în care Hristos a intenționat să-i unească, nu trebuie admis. 2. Ca părinți spirituali ai convertiților dintre neamuri, ei nu ar fi vrut să vadă libertățile lor încălcate. Ei le spuseseră neamurilor că dacă cred în Iisus Hristos vor fi mântuiți; și acum să li se spună că aceasta nu era de ajuns ca să-i mântuiască, decât dacă erau circumciși și păzeau legea lui Moise, aceasta era o descurajare atât de mare la începutul lor și ar fi fost o piatră de poticnire atât de mare în calea lor, încât aproape i-ar fi putut ispiti să se gândească la întoarcerea în Egipt; și de aceea apostolii s-au împotrivit.În cele din urmă el arată cum conducătorii de la Ierusalim au cântărit problema cu grijă.
Avem aici un conciliu chemat, nu prin scris, ci prin consimțământ, cu această ocazie (v. 6): Apostolii și prezbiterii s-au adunat împreună, ca să cerceteze această chestiune. Ei nu și-au dat judecata separat, ci s-au adunat împreună ca s-o facă, ca să poată auzi simțământul unuia față de celălalt în această chestiune; căci în mulțimea sfetnicilor este siguranță și mulțumire. Ei nu și-au dat judecata în grabă, ci au cercetat această chestiune. Deși erau limpezi în privința ei în mințile lor, totuși au vrut să ia timp ca s-o cerceteze și să audă ce ar putea fi spus de partea potrivnică. Nici apostolii nu și-au dat judecata în privința ei fără bătrânii, slujitorii inferiori, față de care s-au plecat astfel și pe care i-au cinstit astfel. Cei mai eminenți în daruri și haruri și care sunt în cele mai înalte posturi în Biserică trebuie să arate respect față de cei mai tineri și inferiori; căci, deși zilele ar trebui să vorbească, totuși este un duh în om, Iov xxxii. 7, 8. Aici este o îndrumare pentru păstorii Bisericilor, când apar dificultăți, să se adune împreună în întruniri solemne pentru sfat și încurajare reciprocă, ca să poată cunoaște mintea unuia față de celălalt și să-și întărească mâinile unuia față de celălalt și să poată acționa în concert. Acum aici avem,
Considerați
Considerare
Henry încheie secțiunea întorcându-se la singurul temei al mântuirii.
4. În timp ce învățătorii iudei susținuseră că circumcizia era necesară pentru mântuire, Petru arată că era atât de departe de a fi așa încât atât iudeii cât și neamurile trebuiau să fie mântuiți doar prin harul Domnului nostru Iisus Hristos și în nici un alt fel (v. 11): Noi credem că suntem mântuiți doar prin acel har; pisteuomen sothenai — Noi sperăm să fim mântuiți; sau, Noi credem spre mântuire în același fel ca și ei — kath hontropon kakeinoi. 'Noi cei care suntem circumciși credem spre mântuire și tot așa fac și cei care nu sunt circumciși; și, după cum circumcizia noastră nu va fi nici un avantaj pentru noi, tot așa necircumcizia lor nu va fi nici un dezavantaj pentru ei; căci trebuie să depindem de harul lui Hristos pentru mântuire și trebuie să aplicăm acel har prin credință, la fel ca și ei. Nu există un singur mod de mântuire pentru iudei și altul pentru neamuri; nici circumcizia nu folosește la nimic nici necircumcizia (adică nici aici nici acolo), ci credința care lucrează prin dragoste, Gal. v. 6. De ce să-i împovărăm cu legea lui Moise, ca fiind necesară pentru mântuirea lor, când nu aceasta, ci Evanghelia lui Hristos, este necesară atât pentru mântuirea noastră cât și a lor?'
Răspunde
Răspuns
Unde am putea presupune pace care de fapt are nevoie de conversație cinstită? Cum păstrăm practicile secundare de a deveni teste ale comuniunii? În ce dezacord actual suntem dispuși să căutăm sfat dincolo de propriul nostru cerc?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, îți mulțumim pentru consemnarea felului în care Biserica Ta timpurie a înfruntat întrebări ascuțite fără a-și pierde centrul în Hristos. Dă-ne aceeași smerenie care i-a trimis pe conducători la Ierusalim și același curaj care a refuzat să împovăreze pe noii credincioși. Ferește-ne de a transforma libertatea Evangheliei fie în libertinaj fie în legalism. Unește-ne în jurul harului care mântuiește deopotrivă pe iudeu și pe neam. Fie ca conversațiile noastre de astăzi să reflecte același Duh care i-a călăuzit pe apostoli. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →