← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Exodul

Ex 9-10 — cu Matei Henry

Exodul 9-10Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la Exod 9–10 dezvăluie succesiunea neîncetată a plăgilor care au demontat sfidarea lui Faraon. Cu claritate pastorală, Henry urmărește modul în care fiecare judecată a expus limitele rezistenței omenești, în timp ce a mărit grija suverană a Domnului față de poporul său. Reflecțiile sale ne invită să observăm tiparul avertismentului, al loviturii și al împietririi cu atenție reînnoită. Pe măsură ce îl urmăm pe Henry prin aceste capitole, ni se reamintește că felul în care Dumnezeu a lucrat cu Egiptul rămâne instructiv pentru fiecare generație care întâlnește Cuvântul său. Lecția de astăzi se inspiră direct din expunerea sa pentru a ne ajuta să citim, să studiem și să răspundem în credință.
Citește

Citire

Așază-te în Exod 9 și 10 și ascultă ritmul constant al confruntării divine. Observă avertismentele repetate, distincțiile precise dintre Egipt și Israel și momentele în care inima lui Faraon devine mai împietrită. Lasă narațiunea să vorbească înainte de a te întoarce la observațiile lui Henry despre fiecare plagă.
Studiu
Henry își începe tratarea despre moartea vitelor consemnând avertismentul dat lui Faraon. Iată, I. Avertisment dat despre o altă plagă, și anume moartea vitelor. Când inima lui Faraon s-a împietrit, după ce păruse să se înmoaie sub plaga anterioară, atunci Moise este trimis să-i spună că vine alta, pentru a încerca ce ar face aceasta spre a reînvia impresiile plăgilor de mai înainte. Astfel este descoperită mânia lui Dumnezeu din cer, atât în Cuvântul său cât și în lucrările sale, împotriva oricărei nelegiuiri și nedreptăți a oamenilor. 1. Moise îl pune pe Faraon într-un mod foarte potrivit pentru a o preveni: Lasă poporul Meu să plece, v. 1. Aceasta era încă cererea. Dumnezeu vrea ca Israel să fie eliberat; Faraon i se împotrivește, iar încercarea este a cui cuvânt va rămâne. Vezi cât de gelos este Dumnezeu pentru poporul Său. Când a venit anul răscumpăraților Săi, va da Egiptul ca răscumpărare pentru ei; acea împărăție va fi nimicită, mai degrabă decât să nu fie eliberat Israel. Vezi cât de rezonabile sunt cererile lui Dumnezeu. Orice cere El, nu este decât al Său: Ei sunt poporul Meu, de aceea lasă-i să plece. 2. El descrie plaga care va veni, dacă va refuza, v. 2, 3. Mâna Domnului imediat, fără întinderea mâinii lui Aaron, este peste vite, multe dintre ele, din toate soiurile, vor muri printr-un fel de ciumă. Aceasta era o mare pierdere pentru stăpâni: ei îl sărăciseră pe Israel, iar acum Dumnezeu îi va sărăci pe ei. Observă, mâna lui Dumnezeu trebuie recunoscută chiar și în boala și moartea vitelor sau în alte pagube suferite de ele; căci o vrabie nu cade la pământ fără Tatăl nostru. 3. Ca dovadă a mâinii speciale a lui Dumnezeu în aceasta și a favorii Sale deosebite față de poporul Său, El prezice că niciuna dintre vitele lor nu va muri, deși respirau același aer și beau din aceeași apă cu vitele egiptenilor: Domnul va despărți, v. 4. Observă, când judecățile lui Dumnezeu sunt afară, deși pot cădea atât peste cei drepți cât și peste cei răi, totuși Dumnezeu face o astfel de distincție încât ele nu sunt la fel pentru unii ca pentru alții. Vezi Isaia 27,7. Providența lui Dumnezeu trebuie recunoscută cu mulțumire în viața vitelor, căci El păzește pe om și pe dobitoc, Ps. 36,6. 4. Pentru a face avertismentul mai remarcabil, timpul este fixat (v. 5): Mâine se va întâmpla. Noi nu știm ce va aduce orice zi, și de aceea nu putem spune ce vom face mâine, dar nu este așa cu Dumnezeu. Henry abordează apoi plaga bubelor și semnalul care a introdus-o. II. Semnalul prin care a fost chemată această plagă a fost stropirea cu cenușă caldă din cuptor, spre cer (v. 8, 10), care trebuia să însemne încălzirea aerului cu o astfel de infecție care să producă în trupurile egiptenilor bube dureroase, care ar fi fost atât urât mirositoare cât și dureroase. Imediat după împrăștierea cenușii, a căzut din aer o rouă fierbinte, care a făcut bășici oriunde a căzut. Observă, uneori Dumnezeu le arată oamenilor păcatul lor în pedeapsa lor; ei îl asupriseră pe Israel în cuptoare, iar acum cenușa cuptorului este făcută la fel de înfricoșătoare pentru ei pe cât fuseseră mai înainte supraveghetorii pentru israeliți. Henry prezintă apoi declarația solemnă a mâniei care a precedat grindina. Iată, I. O declarație generală a mâniei lui Dumnezeu împotriva lui Faraon pentru încăpățânarea sa. Deși Dumnezeu i-a împietrit inima (v. 12), totuși Moise trebuie să repete cererile sale către el; Dumnezeu își suspendă harul și totuși cere ascultare, pentru a-l pedepsi că a cerut cărămizi de la copiii lui Israel când le-a refuzat paiele. Dumnezeu ar vrea de asemenea să arate un model de îndelungă răbdare și cum așteaptă El să fie milostiv față de un popor răzvrătit și împotrivitor. De șase ori cererea fusese făcută în zadar, totuși Moise trebuie s-o facă a șaptea oară: Lasă poporul Meu să plece, v. 13. Un mesaj înfricoșător trebuie să-i transmită Moise, fie că va asculta, fie că nu va asculta. 1. El trebuie să-i spună că este marcat pentru ruină, că acum stă ca țintă la care Dumnezeu va trage toate săgețile mâniei Sale, v. 14, 15. „Acum voi trimite toate plăgile Mele.” Acum, când nu mai este loc pentru pocăință în Faraon, nimic nu poate preveni distrugerea sa totală, căci numai aceasta ar fi prevenit-o. Acum, când Dumnezeu începe să-i împietrească inima, cazul său este desperat. „Voi trimite plăgile Mele peste inima ta, nu numai plăgi vremelnice peste trupul tău, ci plăgi duhovnicești peste sufletul tău.” Observă, Dumnezeu poate trimite plăgi peste inimă, fie făcând-o nesimțitoare, fie făcând-o fără nădejde – și acestea sunt cele mai rele plăgi. Faraon trebuie să aștepte acum nici o răgaz, nici o încetare a armelor, ci să fie urmărit cu plagă după plagă, până va fi nimicit cu totul. Observă, când Dumnezeu judecă, El va birui; nimeni nu și-a împietrit inima împotriva Lui și a prosperat. 2. El trebuie să-i spună că va rămâne în istorie un monument permanent al dreptății și puterii mâniei lui Dumnezeu (v. 16): „Pentru aceasta te-am ridicat pe tron în acest timp și te-am făcut să stai șocul plăgilor până acum, ca să arăt în tine puterea Mea.” Providența a orânduit astfel ca Moise să aibă de-a face cu un om de un spirit atât de aprig și încăpățânat ca el; și totul a fost condus în această tranzacție astfel încât să fie un exemplu cel mai semnal și memorabil al puterii pe care o are Dumnezeu de a umili și a doborî pe cei mai mândri dintre dușmanii Săi. Totul a concurat pentru a face aceasta remarcabil, ca numele lui Dumnezeu (adică suveranitatea Sa incontestabilă, puterea Sa irezistibilă și dreptatea Sa inflexibilă) să fie declarat în toată lumea, nu numai în toate locurile, ci prin toate veacurile cât va rămâne pământul. Observă, Dumnezeu ridică uneori oameni foarte răi la cinste și putere, îi cruță mult timp și îngăduie să devină insuportabil de insolenti, pentru ca El să fie cu atât mai mult slăvit în distrugerea lor la urmă. Vezi cum națiunile vecine, în acel timp, au folosit ruina lui Faraon spre slava lui Dumnezeu. Ietro a spus despre aceasta: Acum știu că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii, cap. 18,11. Apostolul ilustrează doctrina suveranității lui Dumnezeu cu acest exemplu, Romani 9,17. Pentru a justifica pe Dumnezeu în aceste hotărâri, Moise este îndrumat să-l întrebe (v. 17): Încă te înalți tu împotriva poporului Meu? Faraon era un mare rege; poporul lui Dumnezeu erau păstori săraci în cel mai bun caz, iar acum sclavi săraci; și totuși Faraon va fi nimicit dacă se înalță împotriva lor, căci este considerat ca înălțare împotriva lui Dumnezeu. Aceasta nu era prima oară când Dumnezeu mustra pe împărați pentru ei și le făcea cunoscut că nu va îngădui ca poporul Său să fie călcat în picioare și insultat, nu, nici de cei mai puternici dintre ei.
Considerați

Considerare

Henry încheie secțiunea despre bube examinând împietrirea judecătorească care a urmat. V. Faraon a rămas îndărătnic, căci acum Domnul i-a împietrit inima, v. 12. Mai înainte, el își împietrise propria inimă și rezistase harului lui Dumnezeu; iar acum Dumnezeu l-a dat pe drept în voia poftelor inimii sale, unei minți osândite și unor amăgiri puternice, îngăduind lui Satana să-l orbească și să-l împietrească și orânduid totul, de acum înainte, astfel încât să-l facă din ce în ce mai îndărătnic. Observă, împietrirea voită este de obicei pedepsită cu împietrire judecătorească. Dacă oamenii își închid ochii la lumină, este drept din partea lui Dumnezeu să le închidă ochii. Să ne temem de aceasta ca de cea mai cumplită judecată sub care poate fi un om de partea aceasta a iadului.
Răspunde
Unde simți că Dumnezeu emite un avertisment clar în propria ta viață chiar acum? Cum te avertizează tiparul împietririi lui Faraon împotriva ascultării amânate? În ce domeniu ai putea fi tentat să tratezi o ușurare temporară ca pe o siguranță permanentă?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne Dumnezeul nostru, pe măsură ce vedem în Cuvântul Tău plăgile revărsate asupra Egiptului, păstrează inimile noastre sensibile înaintea oricărei avertizări pe care o trimiți. Învață-ne să ne temem de Numele Tău, să ne încredem în mila Ta deosebită și să ne lepădăm de prezumția care socotește judecățile Tale ca fiind îndepărtate sau reversibile. Prin Duhul Tău, dă-ne pocăință smerită și ascultare grabnică, de dragul lui Hristos, Eliberatorul nostru. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →