← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 25-26 — cu Ioan Calvin

Isaia 25-26Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Astăzi stăm cu Ioan Calvin în timp ce ne ghidează prin capitolele 25 și 26 din Isaia. Calvin arată cum profetul se luptă cu viziuni ale judecății mondiale, dar se întoarce hotărât la laudă. Cuvintele sale ne invită să descoperim cum încrederea în scopurile eterne ale lui Dumnezeu întărește inima în mijlocul tulburărilor. Ascultăm după aceeași har întăritor care l-a susținut pe Isaia și continuă să susțină biserica. Fie ca expunerea atentă a lui Calvin să ne atragă mai adânc în speranța Scripturii și în dragostea statornică a Domnului care domnește peste orice furtună.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima să asculte Isaia 25 și 26. Aceste capitole trec de la mulțumire pentru lucrările ciudate ale lui Dumnezeu la cântări de încredere în Stânca veacurilor. Citește încet, lăsând promisiunile de refugiu, distrugerea morții și ospățul de pe munte să se așeze în tine. Observă cum judecata lasă loc bucuriei și cum profetul modelează lauda încrezătoare chiar înainte de sosirea eliberării.
Studiu
Calvin începe prin a descrie conflictul interior al profetului înaintea judecăților viitoare. 1. Doamne, Tu ești Dumnezeul meu. Până acum Isaia a profețit despre judecățile lui Dumnezeu, care amenințau nu doar o singură națiune, ci aproape întreaga lume. Acum, era imposibil ca contemplarea unor nenorociri atât de sumbre precum cele pe care le prevedea să nu-i pricinuiască mare neliniște; căci oamenii evlavioși ar dori ca toată omenirea să fie mântuită și, în timp ce Îl cinstesc pe Dumnezeu, doresc de asemenea să iubească tot ce este al Lui; și, pe scurt, în măsura în care un om se teme sincer de Dumnezeu, el are un sentiment puternic și viu al judecăților divine. În timp ce oamenii răi rămân uimiți de judecățile lui Dumnezeu și nu sunt mișcați de nicio groază, oamenii evlavioși tremură la cea mai mică dovadă a mâniei Sale. Iar dacă așa stau lucrurile cu noi, ce presupunem că a trăit Profetul, care avea aproape înaintea ochilor acele nenorociri pe care le-a prezis? Căci, pentru ca slujitorii Cuvântului să fie convinși de certitudinea a ceea ce învățau, era necesar ca ei să fie impresionați mai puternic de aceasta decât majoritatea oamenilor. Calvin arată apoi cum Isaia își înalță gândurile către Dumnezeu în mijlocul nedumeririi. Tu ești Dumnezeul meu. Fiind parcă nedumerit și tulburat, el își înalță deodată gândurile către Dumnezeu, așa cum am spus deja. De aici trebuie să extragem o doctrină foarte folositoare, anume că atunci când mințile noastre sunt tulburate de o varietate de gânduri neliniștite din cauza numeroaselor necazuri și afecțiuni care se întâmplă zilnic, trebuie să ne îndreptăm imediat către Dumnezeu și să ne bizuim pe providența Lui; căci chiar și cele mai mici nenorociri ne vor copleși, dacă nu ne întoarcem la El și nu ne sprijinim inimile prin această doctrină. Pentru a scoate mai pe deplin în evidență sensul Profetului, cuvântul dar sau totuși poate fi inserat în mod potrivit în acest fel: „Oricâte ispite din acea direcție m-ar tulbura, totuși voi recunoaște că Tu ești Dumnezeul meu.” Astfel el promite că va da lui Dumnezeu lauda care I se cuvine; și aceasta nu poate fi, decât dacă o credință fermă în harul Său locuiește în inimile noastre și deține o superioritate, din care har izvorăște o bucurie ce ne oferă cel mai bogat temei pentru laude, atunci când suntem siguri de mântuirea noastră și suntem pe deplin convinși că Domnul este Dumnezeul nostru. Prin urmare, cei care nu sunt influențați de nicio dorință de a-L lăuda pe Dumnezeu nu au crezut și nu au gustat bunătatea lui Dumnezeu; căci dacă ne încredem cu adevărat în Dumnezeu, trebuie să fim conduși să ne bucurăm mult de a-I lăuda numele. Despre rodul convertirii, Calvin scrie: 4. Căci Tu ai fost o putere pentru cel sărac. De aici vedem rodul convertirii, anume că Domnul ne ridică din morți și ne scoate, ca să zicem așa, din mormânt, întinzându-Și mâna către noi din cer, ca să ne smulgă chiar din iad. Acesta este primul nostru acces la El, căci doar în sărăcia noastră găsește El mijloacele de a-Și exercita bunătatea. Nouă, la rândul nostru, ne este deci necesar să fim săraci și lipsiți, ca să primim ajutor de la El; și trebuie să renunțăm la orice încredere și încredere în noi înșine, înainte ca El să-Și arate puterea în favoarea noastră. Acesta este motivul pentru care El ne vizitează cu pedepse și cu crucea, prin care ne antrenează, astfel încât să putem primi ajutorul și harul Său. Calvin explică apoi cum Dumnezeu devine un refugiu și o umbră pentru cel sărac. Un refugiu de furtună, o umbră de căldură. Nu fără temei bun împodobește Isaia această descriere prin aceste comparații; căci ispite numeroase și variate se ridică și, pentru a le purta cu curaj, este necesar ca mințile slabe ale oamenilor să fie întărite și fortificate. Din acest motiv el spune că Dumnezeu va fi „o putere pentru cel sărac, un refugiu de furtuni și o umbră de căldură”; pentru că, oricare ar fi natura primejdiilor și atacurilor care îi amenință, Domnul își va proteja poporul împotriva lor și le va oferi tot felul de armură.
Considerați

Considerare

Calvin leagă aceste promisiuni de domnia deplină a lui Hristos. 8. El a nimicit moartea pentru veșnicie. [144] Profetul își continuă subiectul; căci în general promite că va fi o fericire desăvârșită sub domnia lui Hristos și, pentru a exprima aceasta mai pe deplin, folosește diverse metafore admirabil adaptate subiectului. Acea fericire este reală și nu temporară sau trecătoare, pe care nici măcar moartea nu o poate lua; căci în mijlocul celei mai mari prosperități bucuria noastră nu este deloc micșorată de gândul că nu va dura întotdeauna. El leagă deci două lucruri care fac fericirea deplină și completă. Primul este că viața este veșnică; căci celor care în alte privințe sunt fericiți pentru o vreme, este un lucru nenorocit să moară. Al doilea este că această viață este însoțită de bucurie; căci altfel s-ar putea crede că moartea ar fi de preferat unei vieți întristate și apăsate. El adaugă apoi că, atunci când toată rușinea a fost îndepărtată, această viață va fi glorioasă; căci altfel s-ar fi pus mai puțină încredere în profeție, din cauza asupririi nenorocite a poporului. În cele din urmă, Calvin subliniază certitudinea pe care credincioșii o posedă prin evanghelie. Iată, acesta este Dumnezeul nostru. Acea strigare de bucurie, despre care declară că va fi publică, este testul și dovada efectivă, ca să zicem așa, a experienței harului lui Dumnezeu. Acest pasaj trebuie observat cu atenție; căci Profetul arată că va fi o astfel de descoperire care va fixa mințile oamenilor pe Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să se bizuie pe el fără nicio ezitare; și dacă aceste lucruri aparțin, așa cum aparțin fără îndoială, împărăției lui Hristos, extragem din ele acest rod valoros, anume că creștinii, dacă nu se lipsesc singuri și nu resping harul lui Dumnezeu, au un adevăr neîndoielnic pe care se pot bizui în siguranță. Dumnezeu a îndepărtat orice temei de îndoială și S-a descoperit lor într-un mod atât de clar, încât pot îndrăzni să declare liber că știu cu certitudine care este voia Lui și pot spune cu adevărat ceea ce a spus Hristos femeii samaritence: „Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem.” (Ioan 4:22.) Fiind informați prin evanghelie despre harul oferit prin Hristos, nu rătăcim acum în opinii nesigure, ca alții, ci Îl îmbrățișăm pe Dumnezeu și închinarea Lui curată. Să spunem cu îndrăzneală: „La o parte cu toate invențiile oamenilor!”
Răspunde

Răspuns

Unde simți cea mai mare nevoie să-ți întorci gândurile către Dumnezeu așa cum a făcut Isaia? Cum afectează certitudinea împărăției lui Hristos felul în care înfrunți necazurile prezente? În ce domeniu al vieții ești invitat să te odihnești în Domnul ca refugiu și putere al tău?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, care domnești în maiestatea Ta suverană și ai jurat să înghiți moartea pentru totdeauna pe muntele pe care l-ai ales, întărește inimile noastre slabe ca să se odihnească în sfaturile pe care le-ai orânduit din vechime. Prin harul legământului Tău, ține mințile noastre ațintite asupra Ta, ca să umblăm în pacea desăvârșită pe care o promiți celor drepți, până în ziua în care îi vei învia pe morții Tăi la bucurie veșnică. Formează în noi lauda statornică care se încrede în credincioșia Ta chiar înainte ca fiecare promisiune să se împlinească în Hristos. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →