← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 24 — cu Ioan Calvin

Faptele Apostolilor 24Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În această lecție zilnică ne îndreptăm spre apărarea apostolului Pavel în fața guvernatorului Felix, luminată de expunerea atentă a lui Ioan Calvin. Comentariul lui Calvin ne călăuzește prin drama din sala de judecată, acuzațiile false și mărturia statornică care urmează. Ascultăm cum providența lui Dumnezeu îl susține pe slujitorul său în mijlocul ostilității și cum adevărul prevalează asupra înșelăciunii elocvente. Acest studiu ne invită să stăm alături de Pavel, învățând din exemplul său de claritate și curaj. Duhul să ne deschidă inimile ca să primim aceeași putere pentru o mărturie credincioasă astăzi.
Citește
Pregătește-te acum să auzi capitolul 24 din Faptele Apostolilor în întregime. Lasă narațiunea procesului lui Pavel să se desfășoare înaintea ta. Observă cuvintele șlefuite ale acuzatorilor și răspunsul simplu și direct al lui Pavel. Permite Scripturii să stabilească scena tensiunii și a mărturiei. Citește încet, ascultând glasul Duhului în fiecare schimb.
Studiu
Calvin începe prin a examina călătoria și motivele lui Anania. 1. Faptul că Anania coboară la Cezareea ca să-l acuze pe Pavel face mai probabilă presupunerea pe care am făcut-o mai înainte cu privire la preoția sa. Căci nu se cuvenea ca marele preot să facă o asemenea călătorie. Așadar, un alt om era mare preot în acel timp; iar Anania, fiind unul dintre preoții cei mai de seamă, întrucât avea mare autoritate și era totodată un om îndrăzneț [562], și-a asumat această misiune. El aduce cu sine un alai și acela din cinstita adunare a bătrânilor, ca guvernatorul să fie mișcat de însăși pompa lor să-l condamne pe Pavel. Dar, întrucât Pavel nu a folosit elocvență, ei n-au avut nevoie să angajeze un retor ca să se întreacă cu el în elocvență. Mai mult, ei întreceau atât în demnitate cât și în număr, astfel încât era ușor să-l asuprească pe un om sărac și lipsit de ajutorul oamenilor. Așadar, a fost un semn de conștiință rea faptul că, deși erau oameni cu mare experiență, deprinși cu treburile publice și pricepuți în chestiuni de judecată, au angajat un retor. Elocvența este, recunosc, un dar al lui Dumnezeu; dar în această chestiune ei nu urmăreau altceva decât să-l înșele pe judecător cu ea. Și Luca declară aceasta ca să știm că iudeii n-au omis nimic prin care să-l poată asupri pe Pavel; și nu numai să-l dovedească vinovat [563], ci să-l descurajeze atât de mult încât să nu poată să se apere; și astfel să considerăm că s-a întâmplat prin minunata providență a lui Dumnezeu ca Pavel să îndure cu atâta îndrăzneală asemenea atacuri grele. De aceea, dacă se întâmplă vreodată ca un om evlavios, fiind singur, să fie înconjurat de un mare număr de dușmani, să-și amintească această istorie și să fie cu curaj. Așa cum David ne îndeamnă și el prin propriul său exemplu, Despre prefața acuzatorului, Calvin scrie: 2. Întrucât trăim în mare pace. Tertul folosește o prefață deloc potrivită cu subiectul; pentru că laudă înțelepciunea și virtuțile lui Felix ca să câștige bunăvoință. Așadar, este un exordiu murdar și lingușitor. Nu că aș fi de părerea celor care îl mustră pe Tertul pentru că a vorbit frumos judecătorului și pentru că a căutat să-i câștige bunăvoința. Căci nu este întotdeauna în dezacord cu forma dreaptă și legală de pledare să-l lauzi pe judecător; și pot fi aduse motive de ambele părți (cum se spune) cu privire la această chestiune. Dar nu-mi place decât ceea ce este cu totul corupt. Căci retoricianul se insinuează sub laude false, ca să poată întuneca chestiunea pusă sub semnul întrebării. Căci cu ce scop vorbește despre pace și o stare bine orânduită, decât doar ca Felix să creadă că siguranța Iudeii constă în condamnarea lui Pavel și să nu mai cerceteze chestiunea mai departe? Mai mult, reiese din Iosif cum s-a purtat Felix cu lăcomie, cruzime și voluptate în acea provincie. Uciderea nedemnă și tragică a marelui preot Ionatan, pentru că s-a împotrivit tiraniei sale desfrânate, trecuse deja [564]; și, în cele din urmă, aproape în același timp, Claudiu Cezar a fost silit de plângerile întregii națiuni să-l pună pe Festus în locul lui și să-l cheme să răspundă pentru sine. Calvin se îndreaptă apoi spre răspunsul lui Pavel în fața guvernatorului. 10. Iar Pavel. Starea apărării lui Pavel nu se referă la calitate; ci el neagă crima care i-a fost pusă în seamă; nu pentru că i-ar fi fost rușine de evanghelie sau s-ar fi temut de cruce, ci pentru că acela nu era locul pentru a face o mărturisire deplină a credinței. Așadar, omițând cauza evangheliei, pe care acuzatorul său nu o atinsese, el răspunde simplu la crimele de care a fost acuzat. Dar înainte de a ajunge acolo, spune că răspunde mai degrabă de bunăvoie pentru sine în fața lui Felix, pentru că fusese de mult timp guvernator al Iudeii; pentru că, poate, un nou guvernator [573] ar fi fost puternic mișcat auzind asemenea lucruri puse în seama sa. El nu laudă virtuțile guvernatorului, ci spune că se bucură, pentru că are mare experiență, ca să poată judeca mai drept [574]. Aceasta este cu siguranță o manieră sinceră și liberă de apărare, de a pune fapta împotriva cuvintelor. Totuși, Pavel pare să tragă o concluzie greșită, că Felix poate ști timpul venirii sale, pentru că fusese guvernator mulți ani. Răspund că aceasta se spune pentru că este probabil ca el să se poarte mai moderat; ca și cum ar spune: Pentru că ești de mult timp familiarizat cu condițiile lor, am mai multă speranță că nu te vor înșela. Lipsa de pricepere îi face pe judecători prea creduli și îi silește să se grăbească prea mult. Calvin abordează negarea lui Pavel cu privire la orice tulburare. 12. Dezbătând cu vreun om. Pavel n-ar fi avut nevoie să nege vreuna dintre aceste lucruri dacă le-ar fi făcut; pentru că ar fi putut să răspundă pentru sine că a fost bine făcut. El fusese unul dintre scribii care dezbăteau zilnic; nici nu le era interzis nici prin lege, nici prin obicei să se adune împreună [576] ca să fie învățați. Da, în acest scop existau în diverse locuri ale cetății sinagogi, în care se adunau. Mai mult, știa că atât Hristos cât și apostolii săi făcuseră același lucru. De asemenea, ar fi putut ușor să întoarcă [să răstoarne] asupra adversarilor săi crima pe care i-o imputau, care făceau zilnic aceleași lucruri. Dar pentru că nu urmărește altceva în clipa de față decât să respingă acuzațiile false ale adversarilor săi și să dovedească faptul că niște oameni insistenți l-au tulburat fără discernământ fără niciun motiv; el nu tratează despre legalitatea faptei (cum se spune), ci doar despre faptă. Și stă în principal pe acest punct ca să respingă acea calomnie, pentru că a fost acuzat că este [577] un stârnitor de tulburări. Așadar, conchide că a fost acuzat pe nedrept și în mod fals; pentru că adversarii nu dovediseră niciodată acele lucruri pe care le-au afirmat. Aceasta ar fi trebuit să fie de ajuns ca să-l achite, văzând că a fost astfel împovărat cu minciuni rele, în timp ce nu rămăsese în el nici cea mai mică bănuială care ar fi putut fi născocită.
Considerați

Consideră

Calvin leagă apărarea de speranța învierii. 15. Nădăjduind în Dumnezeu. Trebuie să observăm cursul cuvântării sale. Căci după ce a mărturisit că crede Scriptura, adaugă acum speranța învierii viitoare, ca să se vadă că nu vine din înțelegerea cărnii [582] sau din hotărârile oamenilor, ci este concepută din Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, respectul față de Scriptură merge înainte [583], ca să ne țină strâns legați, și este începutul credinței. După aceea urmează cunoașterea acelor lucruri pe care Dumnezeu le-a descoperit acolo, fiind cuplată și legată cu o speranță sigură. Iar faptul că îi face pe ei tovarășii săi se referă la cei mai sănătoși. Deși nu este de îndoială că el caută, prin acest mijloc și această strategie, să-i scoată din ascunzătorile lor în lumina clară și aceea înaintea lui Felix; așa cum va apărea din nou din încheierea apărării. Dar în acest loc, învierea generală este apărată [afirmată] împotriva anumitor oameni cu mintea tulburată, care o restrâng doar la membrii lui Hristos. Dar așa cum Pavel spune în acest loc că toți oamenii vor învia, tot așa prin glasul clar al lui Hristos toți sunt chemați [585]; unii la judecată, unii la viață (Ioan 5:29). Calvin explorează urmărirea unei conștiințe curate. 16. Și în aceasta mă străduiesc. Nu există un îndemn mai ascuțit ca să-i împingă pe oameni înainte, cu toată dorința de a duce o viață evlavioasă și sfântă, decât speranța învierii de la sfârșit, așa cum învață Scriptura în multe locuri. Așadar, când Pavel vrea să-i îndemne cu putere pe oameni oriunde, îi cheamă înapoi să-și amintească de ea (Filipeni 3:20). De aceea, nu fără motiv spune în acest loc că, sprijinindu-se pe această credință, s-a străduit să trăiască curat înaintea lui Dumnezeu și drept între oameni. Și cu siguranță o conștiință rea este la fel de bună ca o mie de martori ca să-i acuze [586] pe oameni de nesimțire, ca să ajungă la certitudinea că nu cred cu adevărat și temeinic în viața veșnică, după care nu tânjesc niciodată. El o numește conștiință, aproskopon, adică fără ofensă, unde slujitorii lui Dumnezeu se străduiesc să îndepărteze toate piedicile care le stânjenesc cursul. Și pune două părți ale conștiinței. Căci există un anumit simț sau sentiment lăuntric care privește [587] numai pe Dumnezeu, și de acolo vine credincioșia și integritatea pe care o folosim față de oameni. În cele din urmă, când spune că a urmat constant atât evlavia în închinarea adusă lui Dumnezeu, cât și dreptatea între oameni, ne arată că aceia care într-adevăr nădăjduiesc învierea de la sfârșit nu obosesc niciodată de a face binele. Căci acest cuvânt 'întotdeauna' semnifică perseverența într-un curs drept.
Răspunde
Unde văd eu elocvența mascând nedreptatea în propria mea lume? Cum modelează speranța învierii a lui Pavel alegerile mele zilnice? În ce domeniu mă cheamă Dumnezeu să păstrez o conștiință fără ofensă?
Roagă-te
O, Doamne Dumnezeul nostru, care cu suveranitate rânduiești toate lucrurile de dragul poporului legământului Tău, întărește-ne prin Duhul Tău ca să păstrăm o conștiință fără ofensă față de Tine și față de oameni, chiar și atunci când se ridică acuzații mincinoase. Fixează-ne cu statornicie nădejdea în învierea celor drepți și a celor nedrepți și dă-ne har să vorbim cu claritate despre dreptate, înfrânare și judecata viitoare, încrezându-ne că credincioșia Ta ne va sprijini în orice încercare. În numele lui Isus Hristos ne rugăm. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →