Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 19-20 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În această lecție zilnică ne îndreptăm către Ioan Calvin pentru îndrumare prin Psalmii 19 și 20. Calvin urmărește cu atenție modul în care creația însăși vorbește și cum cuvântul scris completează ceea ce cerurile încep. Expunerea sa măsurată ne invită să ascultăm cu atenție proaspătă atât cerul de deasupra cât și legea din text. Pe măsură ce îi urmăm paragrafele descoperim o cale ordonată de la gloria vizibilă la reînnoirea interioară. Fie ca vocea statornică a lui Calvin să ne întărească inimile astăzi.
Citește
Citire
Așază-te într-un loc liniștit și citește Psalmii 19 și 20 încet. Observă mișcarea de la mărturia tăcută a cerurilor la vorbirea clară a legii. Lasă cuvintele să te învăluie fără grabă. Revino la orice verset care persistă și citește-l din nou. Permite laudei psalmistului să-ți modeleze propria ascultare.
Studiu
Calvin începe prin a contura structura în două părți a psalmului.
1. Cerurile vestesc slava lui Dumnezeu. [444] Am spus deja că acest psalm constă din două părți, în prima dintre care David celebrează slava lui Dumnezeu așa cum se manifestă în lucrările sale; iar în cealaltă, înalță și mărește cunoașterea lui Dumnezeu care strălucește mai clar în cuvântul său. El menționează doar cerurile; dar, sub această parte a creației, care este cea mai nobilă și a cărei excelență este mai vizibilă, el include fără îndoială prin sinecdocă întreaga structură a lumii. Nu există nimic atât de obscur sau disprețuit, chiar și în cele mai mici colțuri ale pământului, în care să nu se poată vedea unele semne ale puterii și înțelepciunii lui Dumnezeu; dar deoarece o imagine mai distinctă a lui este gravată pe ceruri, David le-a ales în mod deosebit pentru contemplare, pentru ca strălucirea lor să ne conducă la contemplarea tuturor părților lumii. Când un om, din contemplarea cerurilor, a fost adus să-L recunoască pe Dumnezeu, va învăța de asemenea să reflecteze și să admire înțelepciunea și puterea Lui așa cum se arată pe fața pământului, nu doar în general, ci chiar în cele mai mici plante. În primul verset, psalmistul repetă un lucru de două ori, conform obiceiului său. El introduce cerurile ca martori și predicatori ai slavei lui Dumnezeu, atribuind creaturii mute o calitate care, strict vorbind, nu îi aparține, pentru a mustra mai aspru pe oameni pentru ingratitudinea lor, dacă ar trece peste o mărturie atât de clară cu urechi nepăsătoare. Acest mod de a vorbi ne mișcă și ne afectează mai puternic decât dacă ar fi spus că cerurile arată sau manifestă slava lui Dumnezeu. Este într-adevăr un lucru mare ca în strălucirea cerurilor să ni se prezinte o imagine vie a lui Dumnezeu; dar, deoarece vocea vie are un efect mai mare în a ne trezi atenția, sau cel puțin ne învață mai sigur și cu mai mult folos decât simpla contemplare, căreia nu i se adaugă nicio instrucțiune orală, trebuie să marcăm forța figurii pe care o folosește psalmistul când spune că cerurile, prin predicarea lor, vestesc slava lui Dumnezeu.Despre succesiunea zilnică a zilelor și nopților, Calvin scrie:
2. Ziua către zi rostește cuvânt. Filosofii, care au mai multă pătrundere în aceste chestiuni decât alții, înțeleg cum stelele sunt aranjate într-o ordine atât de frumoasă, încât, în ciuda numărului lor imens, nu există confuzie; dar pentru cei ignoranți și neînvățați, succesiunea continuă a zilelor este o dovadă mai sigură a providenței lui Dumnezeu. David, așadar, după ce a vorbit despre ceruri, nu coboară de la ele la alte părți ale lumii; ci, dintr-un efect mai sensibil și mai apropiat de înțelegerea noastră, confirmă ceea ce tocmai a spus, și anume că slava lui Dumnezeu nu doar strălucește, ci și răsună în ceruri. Cuvintele pot fi explicate în mod variat, dar diferitele explicații date lor fac puțină diferență în ceea ce privește sensul. Unii le explică astfel: că nicio zi nu trece fără ca Dumnezeu să arate vreo dovadă clară a puterii Sale. Alții sunt de părere că ele denotă augmentările de instrucțiune și cunoaștere, - că fiecare zi următoare contribuie cu ceva nou în dovada existenței și perfecțiunilor lui Dumnezeu. Alții le văd ca însemnând că zilele și nopțile vorbesc împreună și raționează despre slava Creatorului lor, dar aceasta este o interpretare oarecum forțată. David, nu am nicio îndoială, învață aici, din alternanțele stabilite ale zilelor și nopților, că cursul și revoluțiile soarelui, lunii și stelelor sunt reglementate de înțelepciunea minunată a lui Dumnezeu. Fie că traducem cuvintele Zi după zi, sau o zi către o altă zi, are puțină importanță; căci tot ce vrea să spună David este aranjamentul frumos al timpului pe care îl realizează succesiunea zilelor și nopților. Dacă, într-adevăr, am fi la fel de atenți cum ar trebui să fim, chiar și o singură zi ar fi suficientă pentru a ne mărturisi slava lui Dumnezeu, și chiar o singură noapte ar fi suficientă pentru a îndeplini pentru noi aceeași funcție. Dar când vedem soarele și luna efectuând revoluțiile lor zilnice, -- soarele apărând ziua deasupra capetelor noastre, iar luna succedând pe rând -- soarele urcând treptat, în timp ce în același timp se apropie de noi, -- și apoi îndoindu-și cursul astfel încât să se îndepărteze de noi treptat; -- și când vedem că prin acest mijloc lungimea zilelor și nopților este reglementată, și că variația lungimii lor este aranjată conform unei legi atât de uniforme, încât revine invariabil la aceleași puncte de timp în fiecare an succesiv, avem în aceasta o mărturie mult mai strălucitoare a slavei lui Dumnezeu. David, așadar, cu cel mai înalt motiv, declară că, deși Dumnezeu nu ar rosti un singur cuvânt către oameni, totuși succesiunea ordonată și utilă a zilelor și nopților proclamă elocvent slava lui Dumnezeu, și că acum nu mai rămâne oamenilor niciun pretext pentru ignoranță; căci, deoarece zilele și nopțile îndeplinesc față de noi atât de bine și atât de atent funcția de învățători, putem dobândi, dacă suntem atenți cum se cuvine, o cantitate suficientă de cunoaștere sub îndrumarea lor.Întorcându-se la legea însăși, Calvin scrie:
7. Legea Domnului. Aici începe a doua parte a psalmului. După ce a arătat că creaturile, deși nu vorbesc, servesc totuși ca instructori pentru întreaga omenire și învață pe toți oamenii atât de clar că există un Dumnezeu, încât să îi facă de neiertat, psalmistul se întoarce acum către evrei, cărora Dumnezeu le-a comunicat o cunoaștere mai deplină a Lui prin cuvântul Său. În timp ce cerurile mărturisesc despre Dumnezeu, mărturia lor nu îi conduce pe oameni atât de departe încât prin ea să învețe cu adevărat să se teamă de El și să dobândească o cunoaștere bine întemeiată a Lui; ea servește doar pentru a-i face de neiertat. Este fără îndoială adevărat că, dacă nu am fi foarte înceți și proști, semnăturile și dovezile Deității care se găsesc pe teatrul lumii sunt suficient de abundente pentru a ne incita să-L recunoaștem și să-L venerăm pe Dumnezeu; dar, deoarece, deși înconjurați de o lumină atât de clară, suntem totuși orbi, această reprezentare splendidă a slavei lui Dumnezeu, fără ajutorul cuvântului, nu ne-ar folosi la nimic, deși ne-ar fi ca o proclamație tare și distinctă sunând în urechile noastre. În consecință, Dumnezeu acordă celor pe care i-a hotărât să-i cheme la mântuire har special, la fel cum în timpurile antice, în timp ce le-a dat tuturor oamenilor fără excepție dovezi ale existenței Sale în lucrările Sale, le-a comunicat doar copiilor lui Avraam Legea Sa, pentru a le furniza astfel o cunoaștere mai sigură și mai intimă a majestății Sale. De aici rezultă că evreii sunt legați printr-o dublă legătură să-L slujească pe Dumnezeu. Așa cum neamurile, cărora Dumnezeu le-a vorbit doar prin creaturile mute, nu au nicio scuză pentru ignoranța lor, cu atât mai puțin trebuie îndurată prostia celor care neglijează să asculte vocea care iese din gura Sa sfântă. Scopul, așadar, pe care David îl are aici în vedere este de a-i excita pe evrei, pe care Dumnezeu i-a legat de Sine printr-o legătură mai sacră, să I se supună cu o afecțiune mai promptă și mai veselă. Mai departe, sub termenul lege, el nu înseamnă doar regula de a trăi drept, sau Cele Zece Porunci, ci cuprinde și legământul prin care Dumnezeu a distins acel popor de restul lumii și întreaga doctrină a lui Moise, ale cărei părți le enumeră ulterior sub termenii mărturii, statute și alte nume. Aceste titluri și laude prin care înalță demnitatea și excelența Legii nu s-ar potrivi doar cu Cele Zece Porunci, dacă nu ar fi unite cu ele o adopțiune liberă și promisiunile care depind de ea; și, pe scurt, întregul corp de doctrină din care constă adevărata religie și evlavie. Cât despre cuvintele ebraice folosite aici, nu voi petrece mult timp încercând să dau foarte exact semnificația particulară a fiecăreia, deoarece este ușor de adunat din alte pasaje că ele sunt uneori confundate sau folosite indiferent. dvt, eduth, pe care o traducem mărturie, este luată în general pentru legământ, în care Dumnezeu, pe de o parte, a promis copiilor lui Avraam că va fi Dumnezeul lor, iar pe de altă parte a cerut credință și ascultare din partea lor. Prin urmare, denotă legământul reciproc încheiat între Dumnezeu și poporul Său antic. Cuvântul phqvdym, pikkudim, pe care l-am urmat pe alții traducându-l statute, este restrâns de unii la ceremonii, dar în mod necorespunzător după judecata mea: căci constat că este luat pretutindeni în general pentru orânduri și edicte. Cuvântul mtsvh, mitsvah, care urmează imediat după, și pe care îl traducem poruncă, are aproape aceeași semnificație. Cât despre celelalte cuvinte, le vom considera în locurile lor respective.
Considerați
Considerare
Calvin arată apoi cum legea restaurează sufletul, scriind:
Prima laudă a legii lui Dumnezeu este că este desăvârșită. Prin acest cuvânt David înseamnă că, dacă un om este instruit cum se cuvine în legea lui Dumnezeu, nu îi lipsește nimic din ceea ce este necesar pentru înțelepciunea desăvârșită. În scrierile autorilor păgâni se pot găsi fără îndoială propoziții adevărate și utile împrăștiate ici și colo; și este de asemenea adevărat că Dumnezeu a pus în mințile oamenilor o anumită cunoaștere a dreptății și a cinstei; dar în consecința corupției naturii noastre, lumina adevărată a adevărului nu se găsește printre oameni acolo unde nu se bucură de revelație, ci doar anumite principii mutilate care sunt implicate în multă obscuritate și îndoială. David, așadar, revendică pe bună dreptate această laudă pentru legea lui Dumnezeu, că ea conține în ea înțelepciune perfectă și absolută. Deoarece convertirea sufletului, despre care vorbește imediat după, trebuie înțeleasă fără îndoială ca restaurarea lui, nu am simțit nicio dificultate în a o reda astfel. Sunt unii care raționează cu prea multă subtilitate asupra acestei expresii, explicând-o ca referindu-se la pocăința și regenerarea omului. Recunosc că sufletul nu poate fi restaurat prin legea lui Dumnezeu fără a fi în același timp reînnoit spre dreptate; dar trebuie să considerăm care este sensul propriu al lui David, și anume că, așa cum sufletul dă vigoare și putere trupului, tot așa legea este în mod asemănător viața sufletului. Spunând că sufletul este restaurat, el face aluzie la starea mizerabilă în care ne naștem cu toții. Mai supraviețuiesc în noi, fără îndoială, unele mici rămășițe ale primei creații; dar deoarece nicio parte a constituției noastre nu este liberă de întinare și impuritate, condiția sufletului astfel corupt și depravat diferă puțin de moarte și tinde cu totul spre moarte. Este, așadar, necesar ca Dumnezeu să folosească legea ca remediu pentru a ne restaura la puritate; nu că litera legii poate face aceasta de la sine, așa cum va fi arătat mai pe larg mai târziu, ci pentru că Dumnezeu folosește cuvântul Său ca instrument pentru restaurarea sufletelor noastre.
Răspunde
Răspuns
Unde observi cel mai ușor cerurile vestind slava lui Dumnezeu? Cum ți-a restaurat sau întărit Scriptura sufletul în această săptămână? Ce practică unică te-ar putea ajuta să primești atât creația cât și cuvântul cu o atenție mai mare?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, Dumnezeul nostru, a cărui slavă o vestesc cerurile și a cărui lege desăvârșită înviorează sufletul și înțelepțește pe cei simpli, dăruiește-ne har ca să primim Cuvântul legământului Tău cu inimi atente și smerite. Prin Duhul Tău suveran, păzește-ne de greșelile ascunse și fă ca cuvintele și meditațiile noastre să-Ți fie plăcute, prin Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →