Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 9 — cu Benson
Deschidere
Harul și pacea să ne însoțească pe măsură ce deschidem Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament pentru o parcurgere răbdătoare a capitolului 9 din Romani. În spiritul cald al credinței wesleyene ascultăm inima apostolului și mila statornică a lui Dumnezeu care alege, cheamă și păstrează poporul său. Expunerea atentă a lui Benson ne va călăuzi prin durerea tandră, privilegiul legământului și taina iubirii alese divine, îndreptându-ne mereu către Hristos. Același Duh care a cercetat conștiința apostolului să cerceteze și pe a noastră, ca să primim cuvântul cu blândețe și să ne ridicăm să slujim Domnului cu bucurie.
Citește
Citire
Cu Scriptura deschisă înaintea noastră, să citim capitolul 9 din Romani încet și cu rugăciune. Ascultă jurământul solemn al apostolului, adânca sa durere pentru Israel și mărturia care se desfășoară că cuvântul lui Dumnezeu nu a eșuat. Pe măsură ce cuvintele sunt rostite cu glas tare, invită pe Duhul Sfânt să aplice fiecărei inimi fiecare făgăduință și avertizare, ca credința să fie întărită și dragostea pentru biserică să crească.
Studiu
Benson începe prin a schița modul tandru, dar hotărât, în care apostolul tratează lepădarea lui Israel.
Introducere. A.M. 4064. D.H. 60. Apostolul, găsind necesar să vorbească mai pe larg despre lepădarea iudeilor și chemarea neamurilor, introduce aici subiectul; și, (1) în expresii foarte tandre își mărturisește dragostea față de frații săi iudei, enumerând aici mai multe dintre marile lor privilegii și avantajele lor deosebite, Romani 9:1-5. Apoi, (2) arată că lepădarea unei părți însemnate din sămânța lui Avraam și chiar din posteritatea lui Isaac de la privilegiile deosebite ale poporului ales al lui Dumnezeu a fost un fapt incontestabil, pe care iudeii nu puteau decât să-l recunoască ca întâmplat; adică, cu privire la urmașii lui Ismael și Esau, Romani 9:6-13. (3) Că alegerea suverană a unor persoane la privilegii deosebite, la care nimeni nu avea vreun drept, și numirea suverană, dintre mulți criminali, a unora la o pedeapsă deosebită și pilduitoare, era perfect compatibilă atât cu rațiunea cât și cu Scriptura, Romani 9:14-24. (4) Că primirea neamurilor la privilegiile poporului deosebit al lui Dumnezeu, atunci când Israel urma să fie lepădat, era atât de departe de a fi incompatibilă cu Scriptura, încât fusese de fapt prevestită atât de Osea cât și de Isaia, vv25-33.Benson insistă apoi că capitolul nu conține nicio doctrină despre alegere sau reprobare personală.
Că apostolul nu a avut aici nici cea mai mică intenție de a vorbi despre alegere sau reprobare personală este evident, întâi, pentru că aceasta era cu totul în afara scopului său, care, după cum s-a observat, era doar să arate că lepădarea iudeilor de către Dumnezeu și primirea neamurilor era compatibilă cu cuvântul său: al doilea, pentru că o astfel de doctrină nu numai că nu ar fi avut nicio tendință de a convinge, ci ar fi avut în mod evident tendința de a-i împietri pe iudei: al treilea, pentru că atunci când își rezumă argumentul, la sfârșitul capitolului, nu spune niciun cuvânt și nu dă nici cea mai mică aluzie despre aceasta. Eu spun adevărul în Hristos Aceasta fiind un apel solemn la Hristos și la Duhul Sfânt, ca unii care cunosc inima apostolului, pentru adevărul celor afirmate de el, este de natura unui jurământ.Benson arată apoi că nu toți urmașii trupești ai lui Israel sunt adevăratul Israel al făgăduinței.
Această părere Pavel o respinge acum, arătând, întâi, că însăși Scriptura le prevestise lepădarea: și, al doilea, că deși trupul națiunii fusese lepădat, făgăduințele lui Dumnezeu fuseseră deja împlinite față de adevărații israeliți și că în viitor tot Israelul va fi mântuit: care este rezumatul capitolelor nouă, zece și unsprezece. Căci Aici începe el dovada; nu toți sunt Israel Adevărații israeliți duhovnicești, cărora le aparțin făgăduințele; care sunt din Israel Urmășii trupești ai lui Iacov și israeliți prin naștere și astfel membri vizibili ai bisericii. Iudeii susțineau cu vehemență contrariul; și anume că toți cei născuți israeliți și numai ei erau poporul lui Dumnezeu. Prima parte a acestei afirmații este respinsă aici, a doua, Romani 9:24 etc. Rezumatul este: Dumnezeu primește pe toți credincioșii și numai pe ei; și aceasta nu este nicidecum contrar cuvântului său.
Considerați
Considerare
Benson subliniază cu claritate și grijă pastorală intenția centrală a capitolului.
După cum este scris Cu acest cuvânt din Geneză, rostit cu mult înainte, se potrivește acela din Maleahi: Pe Iacov l-am iubit Cu o dragoste deosebită; adică pe israeliți, posteritatea lui Iacov; iar pe Esau l-am urât în mod comparativ Adică pe edomiți, posteritatea lui Esau. Dar observă, întâi, aceasta nu se referă la persoana lui Iacov sau Esau: al doilea, nici nu se referă la starea veșnică nici a lor, nici a posterității lor. Până aici apostolul a dovedit propoziția sa, și anume că excluderea unei mari părți din sămânța lui Avraam, ba chiar și a lui Isaac, de la făgăduințele speciale ale lui Dumnezeu, era atât de departe de a fi imposibilă, încât, potrivit înseși Scripturilor, se întâmplase de fapt.Benson încheie răspunzând la acuzația de nedreptate în lucrările lui Dumnezeu.
Versetele 14-16. Romani 9:14-16. Ce vom zice atunci? La aceasta. Apostolul introduce acum și respinge o obiecție. Este vreo nedreptate sau injustiție la Dumnezeu? În distribuirea binecuvântărilor sale providențiale, în acest caz sau în oricare altul care poate fi adus? A fost nedrept din partea lui Dumnezeu să-l aleagă pe Iacov și posteritatea sa ca membri ai bisericii sale vizibile pe pământ și să moștenească făgăduințele în înțelesul lor literal, mai degrabă decât pe Esau și posteritatea sa? Sau să primească pe credincioșii care imită credința lui Iacov și numai pe ei? Să nu fie! În niciun chip: aceasta este pe deplin compatibilă cu dreptatea. Căci el zice lui Moise etc. Căci el are dreptul să fixeze termenii pe care va arăta îndurare; potrivit declarației sale către Moise, care se ruga pentru tot poporul, după ce aceștia se făcuseră vinovați de idolatrie închinându-se vițelului de aur; Voi avea îndurare de cine voi avea îndurare Potrivit termenilor pe care eu însumi i-am fixat; și voi avea milă de cine voi avea milă Și anume de aceia care se supun termenilor mei; care o primesc în felul pe care l-am rânduit. Așadar Deci concluzia de tras este; Ea Binecuvântarea; deci nu este de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă Nu este efectul nici al voinței, nici al lucrărilor omului, ci al harului și puterii lui Dumnezeu. Voința omului este aici pusă în opoziție cu harul lui Dumnezeu, iar alergarea omului, cu lucrarea divină. Și această declarație generală privește nu numai pe Isaac și Iacov și pe israeliții din vremea lui Moise, ci de asemenea pe toți copiii duhovnicești ai lui Avraam, până la sfârșitul lumii.
Răspunde
Răspuns
1. Unde descopăr aceeași durere dată de Duh pentru cei care nu au crezut încă? 2. Cum modelează distincția dintre privilegiul exterior și credința vie nădejdea mea pentru biserica de astăzi? 3. În ce feluri învăț să mă odihnesc în îndurarea care nu depinde de voința sau alergarea omenească, ci de chemarea lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule plin de har, Părinte al Domnului nostru Isus Hristos, îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a slujitorului tău Joseph Benson și pentru lumina pe care comentariul său o aruncă asupra cuvântului tău sfânt. Dă-ne, te rugăm, aceeași dragoste pentru Israel și pentru toate neamurile care a umplut inima apostolului. Păzește-ne de trufie și de deznădejde; învață-ne să ne încredem în îndurarea ta aleasă în timp ce lucrăm în rugăciune și mărturie. Privilegiile evangheliei să nu fie niciodată luate de la noi ca ceva de la sine înțeles, ci să ne conducă zilnic la o credință mai adâncă, la o dragoste mai curată și la o ascultare mai plină de bucurie. Prin Hristos Domnul nostru, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →