← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni

2 Corinteni 12 — cu Benson

2 Corinteni 12Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În spiritul cald al devoțiunii wesleyene ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Joseph Benson asupra Vechiului și Noului Testament. Cu grijă pastorală și atenție reverentă la cuvintele apostolului însuși, Benson ne călăuzește prin înălțimile viziunii cerești și adâncurile slăbiciunii trupești din a doua epistolă către Corinteni, capitolul doisprezece. Expunerea sa invită pe fiecare credincios să vadă cum harul divin întâlnește fragilitatea umană și cum puterea lui Hristos se odihnește peste cei ce se încred numai în El. Să ascultăm împreună glasul Duhului pe măsură ce deschidem aceste pagini.
Citește

Citire

Cu inimile liniștite înaintea Domnului, să citim a doua epistolă către Corinteni, capitolul doisprezece, în întregime. Să luăm aminte la mărturia cumpătată a apostolului despre viziuni și descoperiri, la relatarea sa sinceră despre ghimpele care l-a smerit și la hotărârea sa duioasă de a se cheltui și a fi cheltuit pentru biserici. Primiți pasajul ca Scriptură vie care încă vorbește despre neputințele noastre și despre dorul după prezența lui Hristos.
Studiu
Benson începe prin a arăta abordarea modestă a apostolului față de viziuni și descoperiri. Versetul 1. 2 Corinteni 12:1. După ce a enumerat, în capitolul anterior, ostenelile și suferințele sale aproape de necrezut pentru Evanghelie, apostolul, în acesta, trece la vorbirea despre unele viziuni și descoperiri care i-au fost date, ca o dovadă în plus a apostolatului său și a respectului care trebuie acordat doctrinelor, sfaturilor, îndemnurilor sau mustrărilor sale. Nu este potrivit pentru mine, fără îndoială, să mă laud sau să mă fălesc cu ceva ce am făcut sau am suferit ca slujitor al lui Hristos, decât într-o împrejurare atât de presantă. Totuși, sau cu toate acestea, cum trebuie înțeles aici γαρ, voi ajunge la viziuni și descoperiri ale Domnului. Ca să nu jignească delicatețea nimănui, se abține să spună că aceste viziuni și descoperiri i-au fost date lui însuși; deși, fără îndoială, unii dintre corinteni ar înțelege, din felul său de a vorbi, că el însuși fusese favorizat cu ele. Apoi se îndreaptă spre experiența tainică a omului răpit în al treilea cer. Versetele 2-3. 2 Corinteni 12:2-3. Am cunoscut un om în Hristos, adică un creștin. Fără îndoială că s-a referit la sine, altfel întregul articol ar fi fost cu totul străin de scopul său. Într-adevăr, că s-a referit la sine reiese limpede din 2 Corinteni 12:6-7. Acum paisprezece ani. Atât de mult timp, se pare, apostolul ascunsese acest eveniment extraordinar; o împrejurare care arată cât de puțin era înclinat să vorbească cu lăudăroșenie despre sine. Benson explică apoi scopul și natura ghimpelui dat apostolului. Versetul 7. 2 Corinteni 12:7. Ca să nu fiu înălțat peste măsură, adică să nu încep să mă socotesc prea mult pe mine însumi și să pun încredere în mine însumi, și astfel să fiu expus nemulțumirii Celui care se împotrivește celor mândri, 1 Petru 5:5; prin prisosul Υπερβολη, prin caracterul covârșitor al descoperirilor, adică prin numărul și natura lor extraordinară, mi-a fost dat, prin înțeleapta și milostiva providență a lui Dumnezeu, un ghimpe în carne, o încercare mai dureroasă decât orice ghimpe înfipt în carne. Să se observe, spune Whitby, întâi, că acest ghimpe în carne era cu siguranță vreo neputință în carnea sau trupul Sfântului Pavel. El continuă cu rugăciunea repetată a apostolului și răspunsul suficient al Domnului. Versetele 8-11. 2 Corinteni 12:8-11. Pentru acest lucru L-am rugat pe Domnul de trei ori. Tot felul de necazuri veniseră peste apostol, totuși de niciunul dintre ele nu s-a plâns. Dar aici vorbește despre ghimpele său în carne, ca fiind, mai presus de toate celelalte, acela care îl macera cu slăbiciune și, prin durerea și rușinea lui, îl împiedica să fie înălțat mai mult, sau cel puțin nu mai puțin, decât ar fi putut face cea mai puternică durere de cap, sub care, spun mulți dintre cei din vechime, a trudit. Că Domnul la care s-a rugat apostolul a fost Hristos, reiese limpede din 2 Corinteni 12:9. Unii presupun că, rugându-se de trei ori, a imitat exemplul Stăpânului său din grădina Ghetsimani. Dar poate că înțelesul său este doar că s-a rugat des și cu ardoare. Ca să plece de la mine. De aici vedem că este îngăduit să ne rugăm pentru îndepărtarea durerii trupești, a slăbiciunii sau a oricărei încercări deosebite; ba chiar să ne rugăm des și cu ardoare pentru aceasta.
Considerați

Considerare

Benson stăruie asupra observațiilor cumpătate ale lui Baxter despre primejdia mândriei și mila încercării trupești. Următoarele observații ale lui Baxter merită atenția deosebită a fiecărui cititor: '1. Chiar și cei mai sfinți creștini, după cea mai cerească cunoaștere a lor [cea mai strânsă comuniune cu Dumnezeu și cele mai mari comunicări de lumină și har de la El], nu sunt în afara primejdiei mândriei sau a fi prea mult înălțați. 2. Această mândrie duhovnicească este un păcat atât de primejdios, încât este o milă să fii mântuit de el, chiar și prin durere trupească. 3. Dumnezeu va răni trupurile ca să mântuiască sufletele, chiar și ale celor mai dragi copii ai Săi. 4. Satana, care intenționează răul, este adesea instrumentul lui Dumnezeu pentru a ne face bine. 5. Durerile trupești sunt adesea solii lui Satana și totuși ai lui Dumnezeu.' El încheie secțiunea insistând asupra hotărârii apostolului de a se lăuda doar în neputințe, pentru ca puterea lui Hristos să se odihnească peste el. De aceea mă voi lăuda în neputințele mele mai degrabă decât în descoperirile mele; pentru ca puterea lui Hristos să se odihnească peste mine. Grecește, επισκηνωση, să-și întindă cortul peste mine sau să mă acopere cu totul ca un cort și să rămână peste mine neîncetat. Trebuie să primim cu cea mai mare bucurie tot ce duce la acest scop, oricât de potrivnic ar fi cărnii și sângelui. De aceea îmi găsesc plăcerea, ευδοκω, sunt mulțumit sau îmi găsesc mulțumire în neputințe ale cărnii, slăbiciuni trupești de orice fel. În ocări suferite din pricina aceasta; în nevoi, în lipsurile felurite pe care le sufăr în împlinirea slujbei mele; în prigoniri, în strâmtorări la care sunt expus; pentru Hristos: căci când sunt slab, adânc conștient de slăbiciunea mea, atunci sunt tare prin puterea lui Hristos care se odihnește peste mine; și slujirea mea este atunci mai rodnică, Domnul lucrând cu mine într-un chip deosebit.
Răspunde
Unde, în slăbiciunea mea de acum, am cea mai mare nevoie de asigurarea că harul lui Hristos este de ajuns? Cum mă poate invita Duhul să primesc mai degrabă decât să rezist tocmai încercării care mă ține aproape de cruce? În ce fel liniștit mă cere Domnul să mă cheltuiesc pentru zidirea altora în această săptămână?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, care l-ai întâlnit pe apostol în rai și i-ai răspuns în slăbiciune, întâlnește-ne și pe noi astăzi. Ferește-ne de orice gând mândru care ne-ar înălța deasupra crucii. Dă-ne aceeași smerită îndrăzneală care se laudă doar în neputință, ca puterea Ta să se odihnească peste noi. Întărește-Ți Biserica cu dragoste răbdătoare, vorbire curată și disciplină sfântă. Cheltuiește-ne cu bucurie pentru sufletele pe care ni le-ai dat să le slujim și fă ca harul Tău de ajuns să fie cântarea noastră neîncetată. Prin Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →