← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni

1 Corinteni 1 — cu Ioan Calvin

1 Corinteni 1Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Expunerea atentă a Scripturii de către Ioan Calvin continuă să călăuzească credincioșii secole mai târziu. În comentariul său la 1 Corinteni capitolul 1, Calvin arată cum să citească cuvintele apostolului Pavel cu atât reverență cât și claritate. Perspectivele sale luminează temeliile chemării creștine, natura Bisericii și credincioșia lui Dumnezeu. Pe măsură ce intrăm în acest studiu, ne pregătim inimile să primim înțelepciunea care întărește credința și adâncește înțelegerea identității noastre în Hristos. Fie ca cuvintele lui Calvin să ne apropie de adevărul Evangheliei și de harul care susține fiecare credincios.
Citește

Citire

Ne întoarcem acum la capitolul de început al primei scrisori a lui Pavel către Corinteni. Acordați câteva clipe de liniște pentru a citi textul încet și cu rugăciune. Observați cum Pavel se prezintă și se adresează credincioșilor din Corint. Lăsați cuvintele să se așeze în mintea și inima voastră înainte de a explora reflecțiile lui Calvin asupra acestui pasaj. Această citire ne pregătește să considerăm autoritatea apostolului și identitatea Bisericii cu o atenție reînnoită.
Studiu
Calvin începe prin a examina afirmația lui Pavel cu privire la apostolat. 1. Pavel, chemat să fie apostol În acest fel procedează Pavel, în aproape toate introducerile epistolelor sale, cu scopul de a dobândi autoritate și bunăvoință pentru învățătura sa. Pe prima și-o asigură din poziția care i-a fost încredințată de Dumnezeu, ca fiind apostol al lui Hristos trimis de Dumnezeu; pe cea de-a doua, mărturisindu-și afecțiunea față de cei cărora le scrie. Credem mult mai ușor pe omul pe care îl privim ca fiind plin de afecțiune față de noi și ca străduindu-se cu credincioșie să ne promoveze bunăstarea. În această salutare, deci, el își revendică autoritatea, când vorbește despre sine ca apostol al lui Hristos și, totodată, ca fiind chemat de Dumnezeu, adică pus deoparte prin voia lui Dumnezeu. Acum, două lucruri sunt necesare oricui ar vrea să fie ascultat în Biserică și să ocupe locul de învățător; căci el trebuie să fie chemat de Dumnezeu la acea slujbă și trebuie să se folosească cu credincioșie de îndeplinirea îndatoririlor ei. Pavel revendică aici ambele. Căci numele de apostol implică faptul că individul acționează cu conștiință rolul de ambasador al lui Hristos (2 Corinteni 5:19) și proclamă doctrina curată a Evangheliei. Dar, deoarece nimeni nu trebuie să-și asume această cinste pentru sine, dacă nu este chemat la ea, el adaugă că nu a intrat în ea în mod pripit, ci a fost numit la ea de Dumnezeu. Trecând la versetul 2, Calvin abordează recunoașterea Bisericii în mijlocul imperfecțiunilor. 2. Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint. Poate părea ciudat că el dă numele de Biserică a lui Dumnezeu unei mulțimi de persoane infestate de atâtea boli, încât s-ar putea spune că Satana domnește printre ei mai degrabă decât Dumnezeu. Este sigur că nu a intenționat să-i flateze pe corinteni, căci vorbește sub îndrumarea Duhului lui Dumnezeu, care nu obișnuiește să flateze. Dar, printre atâtea pângăriri, ce înfățișare de Biserică mai rămâne? Răspund: Domnul i-a spus: 'Nu te teme: am mult popor în acest loc' (Faptele Apostolilor 18:9, 10); ținând minte această promisiune, el a conferit câtorva credincioși atâta cinste încât să-i recunoască drept Biserică în mijlocul unei mulțimi vaste de oameni nelegiuiți. Mai departe, cu toate că multe vicii se strecuraseră și corupții variate atât ale doctrinei cât și ale moravurilor, mai rămâneau totuși anumite semne ale unei adevărate Biserici. Acest pasaj trebuie observat cu atenție, ca să nu cerem ca Biserica, cât timp este în această lume, să fie lipsită de orice cută și pată, sau să declarăm imediat nedemnă de acest titlu orice societate în care nu totul este așa cum am dori noi. Căci este o ispită primejdioasă să gândim că nu există deloc Biserică acolo unde nu se vede puritate desăvârșită. Căci omul care este stăpânit de această idee trebuie în mod necesar, în cele din urmă, să se retragă de la toți ceilalți și să se considere singurul sfânt din lume, sau să întemeieze o sectă aparte împreună cu câțiva ipocriți. Calvin subliniază apoi cerințele duble pentru slujitorii lui Hristos. Să învățăm, deci, să luăm aceste două lucruri împreună când vrem să stabilim ce fel de persoane trebuie să socotim ca slujitori ai lui Hristos — o chemare la slujbă și credincioșie în îndeplinirea îndatoririlor ei. Căci, după cum nimeni nu poate lua în mod legitim titlul și rangul de slujitor dacă nu este chemat, tot așa nu ar fi de ajuns ca cineva să fie chemat, dacă nu își îndeplinește și îndatoririle slujbei sale. Căci Domnul nu alege slujitori ca să fie idoli muți sau să exercite tiranie sub pretextul chemării lor sau să facă din capriciul lor propria lege; ci în același timp arată ce fel de persoane trebuie să fie ei și îi leagă prin legile Sale și, în cele din urmă, îi alege pentru slujire, sau, cu alte cuvinte, ca în primul rând să nu fie inactivi și, în al doilea rând, să se limiteze la hotarele slujbei lor. De aceea, după cum apostolatul depinde de chemare, tot așa omul care ar vrea să fie socotit apostol trebuie să se arate cu adevărat astfel: ba mai mult, tot așa trebuie să facă și oricine cere ca să i se acorde încredere sau ca învățătura lui să fie ascultată. Căci, deoarece Pavel se bazează pe aceste argumente pentru a-și stabili autoritatea, mai rău decât nerușinată ar fi purtarea acelui om care ar crede că are vreo poziție fără astfel de dovezi.
Considerați

Considerare

În cele din urmă, Calvin afirmă statornicia lui Dumnezeu în chemarea Sa. 9. Dumnezeu este credincios Când Scriptura vorbește despre Dumnezeu ca fiind credincios, în multe cazuri înseamnă că în Dumnezeu este statornicie și uniformitate de ținută, astfel încât ceea ce începe El duce la capăt, după cum Pavel însuși spune în altă parte că chemarea lui Dumnezeu este fără pocăință (Romani 11:29). De aceea, în opinia mea, înțelesul acestui pasaj este că Dumnezeu este statornic în ceea ce își propune. Fiind așa, El, în consecință, nu glumește cu privire la chemarea Sa, ci va avea grijă neîncetat de lucrarea Sa. Din binefacerile trecute ale lui Dumnezeu trebuie să sperăm întotdeauna bine cu privire la viitor. Pavel are totuși ceva mai înalt în vedere, căci argumentează că corintenii nu pot fi lepădați, fiind odată chemați de Domnul la părtășia lui Hristos. Pentru a înțelege pe deplin forța acestui argument, să observăm mai întâi că fiecare trebuie să-și considere chemarea ca un semn al alegerii sale. Mai departe, deși nu se poate judeca cu aceeași certitudine despre alegerea altuia, totuși trebuie să concluzionăm întotdeauna, în judecata dragostei, că toți cei chemați sunt chemați la mântuire; vreau să spun în mod eficace și rodnic. Pavel și-a îndreptat totuși discursul către aceia în care cuvântul Domnului prinsese rădăcină și în care se produsese unele roade ale acestuia.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează recunoașterea chemării lui Dumnezeu asupra vieții voastre felul în care slujiți astăzi pe alții? În ce fel ați putea fi tentați să judecați Biserica după imperfecțiunile ei mai degrabă decât după mărturia ei credincioasă față de Hristos? Ce asigurare trageți din credincioșia lui Dumnezeu de a desăvârși lucrarea pe care a început-o în voi?
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule suveran, care ai ales pe cei nebuni și slabi ai acestei lumi ca să rușinezi pe cei înțelepți și ne-ai chemat la părtășia Fiului Tău, Isus Hristos Domnul nostru, dăruiește-ne să ne lăudăm numai în cruce și să ne odihnim în harul prin care L-ai făcut nouă înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare. Susține poporul legământului Tău prin puterea Duhului, ca să fim păstrați fără vină până în ziua întoarcerii Sale. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →