← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 63-64 — cu Clarke

Isaia 63-64Comentariul lui Adam Clarke la Biblie20 min
Deschidere
În lumina caldă a harului wesleyan deschidem Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii pentru capitolele 63 și 64 din Isaia. Expunerea răbdătoare a lui Clarke servește fiecărui credincios care dorește să citească Scriptura cu claritate și să umble în sfințenie practică. Notele sale ne atrag constant în inima profeției și a rugăciunii astfel încât sensul simplu al textului să hrănească credința și să aprindă dragostea pentru Răscumpărătorul care mântuiește până la desăvârșire.
Citește

Citire

Să citim acum Isaia 63 și 64 cu voce tare, cu inimi deschise. Ascultă după Venitorul Eliberator și strigătul unui popor care se întoarce la Tatăl său. Primește cuvântul ca pe o invitație vie la pocăință și încredere reînnoită în Dumnezeu care lucrează dreptate.
Studiu
Clarke începe prin a expune viziunea marelui Eliberator. Versetul 1. CAPITOLUL LXIII Profetul (sau mai degrabă Biserica pe care o reprezintă) vede pe marele Eliberator, mult timp promis și așteptat, făcându-și apariția, după ce și-a zdrobit dușmanii, ca strugurii în teasc. Comparația sugerează o idee vie despre mânia Atotputernicului, căreia obiectele sale nefericite nu i se pot împotrivi mai mult decât strugurii celui care calcă. Într-adevăr, există atât de multă patos, energie și sublimitate în acest pasaj remarcabil, încât cu greu se poate concepe ceva care să-l depășească. Perioada la care se referă trebuie să fie aceeași cu cea prezisă în capitolul al nouăsprezecelea al Apocalipsei, unele părți ale căruia sunt exprimate în aceiași termeni cu acesta și se referă clar la răsturnarea foarte bruscă și totală a lui Anticrist și a tuturor adepților și auxiliarilor săi, din care distrugerea Babilonului, capitala Chaldeei, și a Bozrei, cetatea principală a edomiților, a fost prototipul, 1-6. El examinează și îndepărtează împlinirile istorice propuse. La versetul al șaptelea începe o mărturisire penitențială și o implorare a evreilor, așa cum este rostită în actuala lor împrăștiere, 7-19. Pasajul foarte remarcabil cu care începe acest capitol mi se pare a fi, într-un fel, detașat de rest și să stea singur de unul singur; neavând nicio legătură imediată cu ceea ce precede sau cu ceea ce urmează, altfel decât ca poate urmări planul general și să stea la locul său potrivit în ordinea profeției. De mulți interpreți învățați se presupune că Iuda Macabeul și victoriile sale fac subiectul acestuia. Ce pretenție poate avea Iuda la o asemenea mare onoare va fi, cred, foarte greu de stabilit; sau cum atributele marii persoane introduse i se pot potrivi. Ar putea Iuda să se numească pe sine vestitorul dreptății, puternic spre mântuire? Ar putea vorbi despre ziua răzbunării fiind în inima sa și anul celor răscumpărați ai săi venind? Clarke se întoarce apoi la mărturisirea penitențială a poporului risipit. Versetul 7. Versetul Isaia 63:7. Voi pomeni bunătățile Domnului — Profetul leagă îndurările precedente ale lui Dumnezeu față de evrei cu perspectiva prezentă pe care o are despre răscumpărarea lor prin Mesia; făcând astfel un cerc în care bunătatea veșnică se învârte. Partea rămasă a acestui capitol, împreună cu întregul capitol următor, conține o mărturisire penitențială și o implorare a israeliților în starea lor prezentă de împrăștiere, în care au subzistat atât de mult în mod minunat și continuă să subziste ca popor; izgoniți din țara lor; fără nicio formă proprie de politică civilă sau închinare religioasă, templul lor distrus, cetatea lor pustiită și pierdută pentru ei, și întreaga lor națiune risipită peste fața pământului, aparent părăsită și lepădată de Dumnezeul părinților lor, ca nu mai fiind poporul său deosebit.
Considerați

Considerare

Despre referința ultimă a profeției el apasă spre evenimente viitoare. Nu pot răspunde decât că nu cunosc niciun eveniment din istorie la care, din cauza importanței și circumstanțelor sale, să poată fi aplicat: cu excepția, poate, a distrugerii Ierusalimului și a politicii evreiești; care în Evanghelie este numită venirea lui Hristos și zilele răzbunării, Matei 16:28; Luca 21:22. Dar deși această profeție trebuie să-și aibă împlinirea, nu este nicio necesitate de a presupune că a fost deja împlinită. Există profeții care prevestesc un mare măcel al dușmanilor lui Dumnezeu și ai poporului său, care rămân să fie împlinite; acestea din Ezechiel, Ezechiel 38:2, și din Apocalipsa Sfântului Ioan, Apocalipsa 20:8, sunt numite Gog și Magog. Această profeție a lui Isaia se poate referi posibil la același eveniment sau la unul asemănător. Nu trebuie să fim în pierdere pentru a determina persoana care este introdusă aici, pătată de călcarea teascului, dacă considerăm cum Sf. Clarke prezintă capitolul următor ca pe un formular pentru convertire. Versetul 1. CAPITOLUL LXIV Întregul acestui capitol, care este foarte patetic și tandru, poate fi considerat ca un formular de rugăciune și umilire destinat evreilor în vederea convertirii lor, 1-12. NOTE LA CAP. LXIV Versetul Isaia 64:1. O, de ai sfâșia cerurile - Aceasta pare să facă aluzie la manifestarea minunată a lui Dumnezeu pe Muntele Sinai.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea am cea mai mare nevoie de Eliberatorul care calcă răul? Cum mă mișcă amintirea îndurărilor trecute ale lui Dumnezeu la mărturisire astăzi? Ce pas de sfințenie practică voi face ca răspuns la acest cuvânt?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, îți mulțumim pentru lumina cuvântului tău deschisă de slujitori credincioși. Dă-ne har să vedem pe Eliberatorul care vine în dreptate și să răspundem chemării sale cu mărturisire smerită. Curățește inimile noastre, înnoiește dragostea noastră și condu-ne pe calea sfințeniei ca să fim găsiți gata când vei sfâșia cerurile și vei coborî. Prin Hristos Domnul nostru, Amin.

Comentariul lui Adam Clarke la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →