← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iudita

Iudita 13-14 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanon)

Iudita 13-14Eterniseed Original — Vocea Catolică22 min
Deschidere
Capitolul al treisprezecelea din Iudita este capitolul pentru care întreaga carte s-a pregătit. Olofern, beat pe divanul său în camera interioară a cortului, zace fără simțire. Văduva din Betulia stă la capătul patului, ridică propria sabie a acestuia de deasupra lui, rostește o ultimă invocare ca Domnul lui Israel să o întărească în acest ceas și, cu două lovituri, îi taie capul. Biserica primește această scenă cu gravitatea cuvenită imaginii centrale a cărții și rezonanței tipologice profunde pe care a purtat-o întotdeauna. De la Ieronim încoace, Iudita a fost citită în Biserică ca o figură luminoasă a Preacuratei Fecioare Maria, care prin fiat-ul ei și prin Fiul ei a zdrobit capul șarpelui celui vechi, potrivit protoevangheliei din Geneza 3,15. Antifona latină medievală o salută pe Maria cu cuvinte luate din lauda Iuditei: binecuvântată ești tu între toate femeile de pe pământ, tu care ai tăiat capul prințului dușmanilor noștri. Arta catolică din Renașterea timpurie înainte a înfățișat-o pe Iudita cu capul lui Olofern ca pe omologul din Vechiul Testament al Mariei care calcă în picioare șarpele. Capitolul al paisprezecelea descrie apoi întoarcerea Iuditei la Betulia cu capul, convertirea lui Ahior Amonitul, panica asirienilor descoperiți și începutul înfrângerii. Biserica citește în această succesiune întregul model al mântuirii: capul prințului întunericului tăiat de femeie, convertirea neamurilor pusă în mișcare, panica puterilor acestei lumi înaintea lui Hristos cel răstignit și înviat.
Citește

Citire

Citește capitolele 13 și 14 din Iudita cu reverența pe care scena o cere. În capitolul al treisprezecelea, fii atent la momentul în care Iudita se află singură cu Olofern fără simțire: rugăciunea ei ca Dumnezeul lui Israel să o privească în acest ceas și să-i întărească mâna pentru înălțarea Ierusalimului; cele două lovituri asupra gâtului acestuia; îndepărtarea capului; punerea capului în sacul pe care îl purta slujnica ei. Observă plecarea ei cumpătată din cort și ieșirea din tabără sub pretextul rugăciunii ei obișnuite de noapte. În capitolul al paisprezecelea, fii atent la sosirea ei la poarta Betuliei în miezul nopții, chemarea bătrânilor, arătarea capului, porunca ca Ahior să fie adus pentru a verifica identitatea generalului mort, leșinul acestuia și mărturisirea ulterioară de credință în Dumnezeul lui Israel și cererea de circumcizie și încorporare în poporul lui Dumnezeu. Ține minte zorii care urmează: trupele asiriene descoperind comandantul fără cap, panica care cuprinde tabăra, fuga care urmează și urmărirea de către bărbații din Betulia și din Israel.
Studiu
Biserica citește tăierea capului lui Olofern cu conștiința că scena este atât narațiune istorică în ordinea cărții, cât și tipologie luminoasă în ordinea mântuirii. Sensul istoric cinstește curajul unei văduve care, riscându-și propria viață, a împlinit o faptă pe care întregul sfat al bătrânilor din cetatea ei nu-l putea contempla. Sensul tipologic citește înainte spre figura care desăvârșește anticiparea Iuditei. Protoevanghelia din Geneza 3,15 așază între șarpe și femeie dușmănia care străbate întreaga istorie a mântuirii și vestește că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui, în timp ce șarpele va lovi în călcâiul acestuia. Părinții din secolul al doilea au citit acest verset hristologic, cu Maria ca femeie și Hristos ca sămânța ei, iar marea tradiție catolică a ținut ambele: capul dușmanului celui vechi este zdrobit de Hristos pe lemnul crucii, iar Maria este asociată cu această biruință prin fiat-ul ei de la Bunavestire, statornicia ei la Calvar și înălțarea ei la cer. Iudita din Betulia, ridicând sabia lui Olofern deasupra gâtului acestuia, devine pentru Biserică cea mai izbitoare prefigurare din Vechiul Testament a acestei biruințe. Cele două lovituri ale sabiei ei sunt citite de unii Părinți ca un detaliu tipologic care amintește de cele două firi unite în unicul Hristos, prin care capul prințului acestei lumi este tăiat de la stăpânirea sa asupra umanității căzute. Sacul în care este ascuns capul prefigurează tăcerea Sâmbetei Mari, când pogorârea la iad are loc în tăcerea aparentă a mormântului. Zorii care urmează prefigurează dimineața învierii, când panica puterilor acestei lumi este revelată lumii întregi. Liturghia catolică a simțit întotdeauna adâncimea acestei tipologii. Versetele din Iudita 15,9-10 — tu ești înălțarea Ierusalimului, marea slavă a lui Israel, marea mândrie a neamului nostru — sunt citite în oficiul sărbătorilor mariane și aplicate Preacuratei Fecioare. Versetele din Iudita 13,18.20 — binecuvântată ești tu, fiică, de către Dumnezeul Preaînalt, mai presus de toate femeile de pe pământ, și binecuvântat este Domnul Dumnezeu care a creat cerurile și pământul — au fost preluate de Sfânta Elisabeta pe buzele scenei Magnificatului din Luca 1,42, unde o salută pe Maria cu cuvintele binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Biserica recunoaște în această transpunere alegerea deliberată a autorului inspirat al lui Luca de a pune pe buzele Elisabetei aclamarea care o salutase odinioară pe Iudita, pentru ca cititorul să vadă în Maria împlinirea fiecărei figuri din Vechiul Testament a femeii a cărei smerenie devine instrumentul biruinței lui Dumnezeu. Capitolul al paisprezecelea înfăptuiește apoi consecințele faptei. Prima consecință este convertirea lui Ahior. El vede capul lui Olofern pe care îl descrisese cu zile mai înainte ca pe un zeu întrupat, recunoaște adevărul propriului discurs în fața acelui general și mărturisește credința în Dumnezeul lui Israel și cere să fie circumcis. Biserica citește în această mărturisire prima convertire majoră a unui neam din cartea Iudita și o prefigurare a convertirii neamurilor pe care crucea lui Hristos o va pune în mișcare. A doua consecință este panica armatei asiriene, care descoperă la zorii zilei că comandantul ei a fost ucis în patul său de o femeie din cetatea asediată. Textul descrie sfâșierea veșmintelor lor, incapacitatea de a organiza o apărare, fuga grăbită și urmărirea de către bărbații lui Israel care au coborât din ținutul deluros pentru a desăvârși înfrângerea. Biserica citește în această panică răspunsul perpetuu al puterilor acestei lumi la vestea învierii: nu pot da socoteală de ea, nu pot organiza împotriva ei și fug în dezordine înaintea mărturiei Bisericii care proclamă mormântul gol.
Considerați

Considerare

Consideră tipologia mariană a Iuditei cu seriozitatea pe care Biserica i-o acordă. Imaginea Mariei zdrobind capul șarpelui, luată din Geneza 3,15 și din lunga tradiție patristică, nu este o podoabă sentimentală a artei medievale, ci un element structural al teologiei catolice. Fiat-ul Mariei de la Bunavestire, statornicia ei la Calvar și înălțarea ei trupească la cer sunt omologul noului legământ al rugăciunii Iuditei, al coborârii ei în tabără și al întoarcerii ei cu capul. Biserica susține că biruința lui Hristos este mijlocită istoriei prin cooperarea mamei sale, iar Iudita din Betulia este una dintre marile imagini din Vechiul Testament prin care această cooperare este învățată. Gândește-te unde, în propria ta evlavie, Maria a funcționat ca Iudita vieții tale interioare. I s-a permis să intre în camera mândrului Olofern dinlăuntrul tău și să-i îndepărteze capul? I s-a dat spațiul în viața ta spirituală pe care cooperarea ei în lucrarea mântuirii îl merită? Gândește-te de asemenea la convertirea lui Ahior. Neamul care vorbise cinstit despre Dumnezeul lui Israel vede acum dovada eliberării acelui Dumnezeu și cere încorporarea în poporul său. Biserica primește fiecare catehumen cu aceeași gravitate cu care Betulia l-a primit pe Ahior. Ai participat la primirea catehumenilor în propria ta parohie, sau lucrarea evanghelizării ți s-a părut îndepărtată de viața ta zilnică? Gândește-te în cele din urmă la panica asirienilor. Puterile acestei lumi nu sunt invincibile. Ele par astfel doar până când capul pretenției lor a fost tăiat de curajul femeii consacrate și de providența lui Dumnezeu. Unde continui să te temi de puteri care au fost deja învinse în ordinea harului?
Răspunde

Răspuns

Roagă-te un Rozariu întreg în această săptămână cu intenție deliberată pentru biruința mariană din Geneza 3,15 și Iudita 13,18. Pe măsură ce rostești fiecare Bucură-te, Maria, ține înaintea ochiului tău interior o putere anume din propria ta viață, familie, parohie sau națiune care trebuie adusă sub mâna femeii pe care Dumnezeu a rânduit-o să zdrobească capul dușmanului. Lasă ca rugăciunea să fie specifică, nu generală, și las-o să te coste timpul pe care îl cere.
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule atotputernic și veșnic, care prin mâna Iuditei din Betulia l-ai răsturnat pe mândrul Olofern și ai eliberat poporul legământului tău din tabăra oștirii asiriene, și care prin fiat-ul Preacuratei Fecioare Maria ai împlinit în noul legământ ceea ce doar prefigurasei în cel vechi, dăruiește Bisericii tale aceeași încredere în biruința care ne este deja asigurată în rănile Fiului tău. Prin rugăciunile Iuditei care a ridicat sabia deasupra generalului fără simțire și, cu mult mai mult, prin mijlocirea Mariei, noua Evă, care zdrobește șarpele celui vechi sub călcâiul ei, dă-ne curajul de a recunoaște în propria noastră epocă puterile ale căror pretenții au fost deja desființate în ordinea harului. Prin Hristos Domnul nostru, care trăiește și domnește cu tine în unitatea Duhului Sfânt, un singur Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Catolică · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.